Pornind de la articolul amuzant al celor de la Times New Roman cum că mulți corporatiști sunt dezamăgiți la aflarea veștii că Secret Santa nu există  și continuând cu faptul că într-adevăr această practică e una des întâlnită și iubită în firmele de genul acesta, vin și eu acum înspre lăudare cu ceea ce am primit anul acesta de la moșul ăsta secret…deși nu chiar secret aș zice, că pe al meu îl cheamă Tabita și anul trecut l-a chemat Ioana! :))

La mine în echipă, extragem bilețelele, păstrăm secretul cui trebuie să îi cumpărăm cadou și acționăm misterios. Apoi facem un huddle în care ne oferim cadourile unora celorlați. La boyfriend la lucru însă, Secret Santa rămâne secret, fiecare își ia cadoul și nu știe de la cine e și nici nu află! …Și nu, eu nu aș vrea așa, prefer să aflu de la cine am primit așa cum îmi place să văd tot schimbul de cadouri dintre toți colegii.

Cadoul meu:

În punga cu brăduțul a fost căsuța, în căsuță cookie jar, iar în el, ei bine, ceva numai bun de ronțăit! I loved it!