Concediul nostru de iarnă constă într-o mini buclă prin țară care a pornit din Timișoara înspre Oravița (Caraș-Severin) pentru zilele de Crăciun, continuându-se cu o ședere în județul Vâlcea post- Crăciun și apoi urcând de-a lungul Văii Oltului spre Sibiu unde rămânem de Revelion și de unde vă scriu în acest moment.

Toate bune și frumoase au fost, mâncare gustoasă și sărbători armonioase am avut alături de părinții noștri, am văzut și Dunărea, am trecut și pe lângă mult vehiculata cascadă Bigăr, plus Paralela 45, Băile Herculane și Orșova. În Râmnicu-Vâlcea s-a circulat azi bară la bară prin zonele centrale. Prin Craiova a fost super aglomerat luni, dar cu toate astea drumurile ne-au fost favorabile și am reușit să ajungem cu bine în fiecare destinație…până-n Sibiu!

Ei bine, aici, surpriză! Intrăm în oraș și, din mers, mă anunță prietenul că ambreiajul mașinii lui a murit! Nu mai funcționa deloc, absolut defel, dead end, zero barat, nicio șansă!!! Ne-am păstrat calmul, am oprit mașina într-o parcare ce s-a nimerit să fie chiar acolo (la fix!) și acum încercăm să ne bucurăm de Revelion, să vedem cum să ajungem totuși și la Păltiniș, dar și cum să facem să ne întoarcem în Timișoara cu bine și cu toate bagajele fără de mașină căci atelierele auto funcționează de luni încolo abia, iar noi luni trebuie să ne prezentăm la corporație. :))))

Una peste alta, partea bună e că ni s-a întâmplat fix în Sibiu, după ce am ajuns la destinația finală. O altă parte bună e că avem pe mâinile cui lăsa mașina și că în weekend-ul următor putem veni după ea. Și mai e încă o altă parte mult mai bună decât toate: suntem împreună și ne descurcăm noi cumva. 😉

…

Și pentru că sunt o iubitoare a bilanțurilor de sfârșit de an, deși nu am pregătit niciun articol de acest gen (încă!), recunosc cu mâna pe inimă că 2015 a fost un an foarte frumos, un an în care am călătorit foarte mult și în care am crescut foarte mult pe plan personal alături de persoana de lângă mine.  Știu că un amărât de ambreiaj (oricât ar costa el) sau o eventuală întoarcere cu trenul de aici (oricât de mult ar dura ea) nu umbrește nicidecât tot anul pe de-a-ntregul lui minunat!

Mai e o singură zi rămasă din 2015 și ea, la rândul ei, va fi minunată, indiferent de ceea ce vom face. Așteptări de la 2016? N-am. Să fie doar sănătate și putere de muncă că pe restul le facem noi să fie așa cum trebuie. 🙂

An Nou Fericit tutor!