Mă uitam la Finding Nemo aseară și mi-a rămas în minte scena în care Nemo și Dory fuseseră înghițiți de o balenă care mai apoi i-a eliberat din nou în ocean prin nări:
Apoi am început ca un copil să mă întreb de ce sunt balenele așa de mari, cum funcționează, pe unde și cât de mult trăiesc.
Sunt absolut fascinată de aceste mamifere, de dimensiunile lor (ca să fie mai simplu, imaginați-vă 3 blocuri a câte 4 etaje fiecare suprapuse!), de cât de inteligente și de elegante sunt!
Atât de mari și totuși atât de fragile, balenele sunt în continuare, din păcate, foarte vânate în țări precum Islanda, Japonia și Norvegia.
După ce am citit puțin mai multe am aflat că celulele nervoase din neocortexul balenelor sunt asemănătoare celor umane și că au funcții similare. Pentru a înțelege ce înseamnă asta, gândiți-vă că prin ajutorul acestui element din anatomia noastră reușim să generăm sentimente precum iubirea și dezvoltăm atașamentul, empatia…Ca un contraexemplu, ne putem gândi la reptile cărora le lipsește neocortexul și care nu dezvoltă sentimente nici măcar față de puii lor…de aici și expresia ‘cu sânge rece’.
Fiind mamifere, balenele nasc puii care apoi sunt îngrijiți doar de către mama balenă. Masculii balenă nu sunt deloc implicați în creșterea puiului. Cât sunt mici aceștia sunt ‘alăptați’, laptele de balenă având consistența asemănătoare pastei de dinți din cauza conținutului mare de grăsime.
Un alt fapt interesant e că balenele nu prea pot să doarmă în adevăratul sens al cuvântului pentru că riscă să se înece, astfel că unele specii au dezvoltat niște aptitudine speciale de somn prin care își adorm doar jumătate de creier alternând apoi cu cealaltă.
Ca fapt divers, balenele sunt destul de timide de fel, însă cum oamenii sunt mai curioși, de multe ori au avut loc întâlniri spectaculoase între aceștia în întinsul apelor! Breathtaking la propriu și la figurat:
Mirela's Mood 