Cea mai frumoasă carte din lume și alte povestiri

de Eric-Emmanuel Schmitt.

După locul special pe care l-a lăsat în inima mea Oscar și tanti Roz, am decis că, în mod negreșit, trebuie să mai citesc acest autor. Nu mi-a luat mult și iată-mă, la mai puțin de o săptămână, terminând volumul de povestiri și nuvele de față.

Redau în câteva cuvinte ce se întâmplă în cele 8 povești ale universului feminin spunându-vă dinainte că pe ici, pe colo, se vor găsi și câteva spoilere, deci atenție! Cărții i-am dat per ansamblu 4 steluțe pe goodreads.com.

Wanda Winnipeg este bogătașa cu un trecut neasumat și misterios care se învârte doar în cercuri selecte și în hoteluri de lux alături de mai tânărul ei amant după ce întreaga sa avere și ascensiune a fost făcută pe spinarea bărbaților. Într-o vacanță în locurile tinereții, printr-o ironie a sorții, păstrându-și anonimatul însă, reușește să împlinească visul de o viață al primului bărbat din viața ei,  convingându-i pe cei din anturajul său că picturile acestuia sunt de o artă desăvârșită și cumpărându-i-le cu toții cu sume exorbitante.

Concluzia: arta și snobismul celor nespus de bogați au mers întotdeauna mână-n mână; Cum să spui mulțumesc celui care te-a iubit cu sinceritate la un moment dat? Îndeplinindu-i un vis!

E o frumoasă zi cu ploaie e despre găsirea a ceea ce numește în engleză ‘my better half’. Helene află asta în Antoine, cel pe care îl alege în a-i fi soț și tatăl copiilor pentru simplul fapt că „el o enerva la culme și că, dacă va putea, nu îl va părăsi niciodată.” Antoine e optimist și vede mereu partea plină a paharului. Ea e cinică, rigidă, pretențioasă și perfecționistă. Reușește prin el să își suprime sinele defect în fața societății, dar când ajunge văduvă viața fără el pare lipsită de sens.

„Mergând pe plaja pe care vântul nu avusese timp s-o usuce între două averse, pentru că picioare i se tot afundau într-un nisip la fel de dens ca un ciment gata să facă priză, ea nu se putu împiedica să nu bombăne:

-Marea pe zi de ploaie, foarte mulțumesc!

-Mă rog, da’ ce îți place ție, de fapt? Marea, sau soarele? Uite apa, uite orizontul, uite imensitatea!

Ea îi mărturisi că până atunci nu prea privise nici marea și nici coasta, că se mulțumea să profite de soare.

-E cam săracă percepția ta, să reduci peisajele la soare.

Admise că el avea dreptate. Nu fără ciudă, își dădea seama, sprijinindu-se de brațul lui, că lumea era mult mai frumoasă pentru el decât pentru ea, căci el căuta prilejuri de împlinire și chiar le găsea.”

Intrusa. Pe măsură ce citiți, vi se vor desfășura prin fața ochilor tot felul de scenarii despre intrusa care-i bântuie apartamentul lui Odile. Inițial, am crezut că e amanta soțului ei, apoi am crezut că e o fantomă sau o imagine creată de un bolnav psihic. Nu am înțeles nici de ce soțul lui Odile a ales o altă nevastă mai tânără cu care făcuse doi copii fără ca să divorțeze de ea mai întâi, dar totuși declarându-i acesteia că o iubește… până în final când adevărul a fost dezvăluit, iar adevărata intrusă s-a dovedit a fi boala care sălășluia în Odile și care-i consuma încetul cu încetul amintirile.

Falsul se învârte în jurul unui tablou de Picasso făcut cadou lui Aimee Favart de către amantul ei de o viață care, în pragul pensionării, o părăsise mutându-se la Cannes alături de soție. Ea fusese cea care sperase vreme de 25 de ani că într-o zi va fi al ei, idealizându-i dragostea. Însă cum lucrurile nu s-au întâmplat așa, Aimee s-a trezit în la 48 de ani singură, fără de familie și fără loc de muncă. În încercările disperate de a-și vinde parte din bunuri, realizează că bijuteriile de la Georges erau doar gablonțuri…Ca o ultimă soluție, pentru un venit financiar, ajunge să își închirieze parte din apartament studentelor, preferându-le pe cele asiatice în defavoarea europenelor. Deși le tratează cu răceală, aceste fete sunt singurele persoane din viața ei. Kumiko este ultima ei chiriașă și cea căruia Aimee îi va schimba viața!  Cum? Dându-i o lecție de viață!

Totul pentru a fi fericită mi-a plăcut mai puțin. Povestea este una a unei mari iubiri în ciuda unei vieți duble (o a doua soție cu 3 copii) și a frigidității pe de altă parte (prima soție și marea lui iubire).

În Prințesa desculță, Fabio, un actor semi-ratat, își aduce aminte de o aventură de-o noapte pe care o avusese cu 15 ani în urmă în locul din sudul Italiei în care revenise pentru o reprezentație teatrală. Desigur că, ajuns acolo,  nu îi ia mult și pornește în regăsirea prințesei desculțe …

Odette Toulemonde este fana numărul unu a autorului Balthazar Balsan. I-a citit toate cărțile și i-a urmărit întreaga carieră. Atunci când criticii literari au împroșcat cu noroi în el, scrioarea pe care ea i-a trimis-o a făcut diferența din viața lui făcându-l să pornească în căutarea ei.

Cea mai frumoasă carte din lume aduce în prim plan câteva femei deținute politic într-un gulag rusesc din întinsa Siberie din timpul regimului stalinist. Ele au compus cea mai frumoasă carte din lume și au dăruit-o fiicelor lor. Ce au scris în ea însă? Găsiți răspunsul în epilog. 🙂

…

Pe măsură ce citeam, mă gândeam că unele povestiri de aici au un potențial imens în a fi ecranizate. Mă gândisem în special la Wanda Winnipeg, Intrusa și Falsul ca pe final de lectură să descopăr citind ultima copertă a cărții că una dintre ele chiar fusese transpusă în film (deși autorul spune că filmul a creat nuvela). Este vorba de Odette Toulemonde.

 

Lectură și vizionare plăcută!