După o binemeritată noapte de odihnă, ne-am trezit sâmbătă dimineața cu mâncărici pe tălpi și cu planuri mari pentru ziua ce tocmai a început: urma să părăsim Puglia (deși de abia ajunși acolo) și să ne îndreptăm înspre o altă regiune italiană pentru a vedea Matera. Ura și la gară așadar! 🙂

Dar la care gară de fapt? Pentru că în Bari sunt vreo 14 gări din câte am înțeles, exceptându-le pe cele private…Eh, gara pentru Matera (privată, atenție!) se află în dreapta gării Bari Centrale (cum te uiți la ea din față) și fix lângă gară unde am fost lăsați de tren când am făcut transferul de la aeroport. E o clădire roșie, turiștii nereușind să repereze locația tocmai din cauză că în față are un bar și prin vitrine vezi doar fructe și măsuțe cu scaune. Pe hol vei vedea însă ecrane cu traseele și orele de plecare ale trenurilor. Biletele se pot lua de la ghișeu vorbind în engleză. De asemenea, dacă nu vă descurcați, puteți întreba pe cineva. În cazul nostru s-a oferit un bătrân să ne ajute fără să-i cerem ajutorul, ca apoi să cerșească niște bani pentru cafea. I-am lăsat 2 euro pentru că ne făcuse până la urmă un serviciu și apoi, noi doi suntem mari cafengii, deci înțelegem nevoia unei cafele!

De ce am optat pentru Matera dintre atât de multe locuri frumoase pe care le puteam vedea în jurul lui Bari? Pentru că eu am citit foarte multe articole dedicate Materei înainte de plecare (nu, faptul că citesc multe despre un loc înainte să îl văd, nu face mai puțin impresionantă descoperirea lui live!) și pentru că mi se părea special datorită istoriei lui. La un moment dat renunțasem la idee pentru că mi se păruse prea îndepărtat, dar faptul că trenul spre Matera nu circula deloc duminica și nici nu este înlocuit de autobuz precum cele ale FSE, ziua de sâmbătă era singura ocazie a noastră de fapt de a ajunge acolo. And we took it eventually! Am avut parte de un drum foarte frumos, care a durat o oră jumate, iar Italia văzută din tren este superbă. Mie mi-a amintit de Provence. Urma să ne întoarcem în aceeași zi, deci ne-am luat bilete de ‘ritorno’ imediat cum am ajuns la destinație.

Primul lucru? Am căutat un restaurant! Deja știți povestea, dacă nu mâncam atunci, riscam să rămânem flămânzi pentru tot restul după-amiezii, așadar ne-am plimbat puțin pe străzi și am urmărit niște semne până am descoperit un restaurant drăguț, Il terrazzino ristorante-pizzeria. Eram primii în tot restaurantul, dar cât am stat noi acolo, s-a umplut de turiști. Am mâncat tradiționalele orecchiette, paste în forme de ureche. Pentru partea a doua, Ovidiu a optat pentru carne de vițel, iar eu am ales brânzeturi.

vederea de pe terasa restaurantului
interiorul restaurantului

Stând noi frumos în restaurant ne întrebam pe unde ar putea fi Sassi di Matera (sassi= pietre), inima localității, fără să realizăm că fix în acel moment ne aflam chiar unde trebuie, pierduți printre străduțele-i. Am luat la pas localitatea până am ajuns într-un loc de unde am putut vedea o priveliște de ansamblu. SUPERB! Credeți-mă, eu am văzut Baux de Provence în Franța, dar acum mi se pare că Baux e doar un moft comercial mult prea ridicat în slăvi, pe când o localitate mult mai mare ca întindere precum Matera nu are parte de o recunoaștere turistică binemeritată. De fapt, poate că-i mai bine așa, cine știe? Dacă devine prea comercial, poate își pierde din frumusețe…

Am intrat în Casa di Grota pentru a vedea cum locuiau pe vremuri oamenii din Matera.

Matera a fost fondată încă din al treilea secol înaintea erei noastre de către romani, iar zona geografică respectivă există din paleolitic. Localitate se întinde pe un canion, săpat de către râul Gravina. Centrul vechi, Sassi di Matera, a fost locuit de troglodiți în preistorie în cavernele ce încă se pot vedea cu ochii liberi. În prezent, localitatea face parte din patrimoniul UNESCO, iar peste 3 ani va fi capitală europeană a culturii. Mai mult ca sigur atunci va avea loc un boom turistic în zonă.

Datorită aspectului antic al localității, Matera a devenit locul preferat al regizorilor filmelor cu subiect biblic. Până și celebrul The Passion of the Christ al lui Mel Gibson a fost filmat aici.

Ce recomand eu? În primul rând, plimbați-vă și pierdeți-vă printre străduțe. Faceți multe, multe poze cu Sassi di Matera din zecile de unghiuri ce vor părea toate perfecte! Dacă prindeți vreme senină precum noi, inspirați adânc și așezați-vă undeva pe jos și admirați priveliștea, sărutați-vă jumătatea și fiți recunoscători că aveți ocazia să vă bucurați de viață și că aveți șansa să vedeți un asemenea loc superb! Din păcate, nu toată lumea se poate bucura de astfel de momente…

acolo unde se văd, ca niște pioni, oamenii…ne-am odihnit și noi sufletele timp de aproximativ o oră 🙂