S-au mai estompat puțin amintirile și impresiile din Bari căci au trecut deja 12 zile de la întoarcerea acasă, însă am rămas datoare cu un ultim post despre ceea ce înseamnă acest oraș noaptea.

Pe cât de liniștit ziua, pe atât de plin de forfotă și viață este Bari noaptea. Pe străzi se îngrămădesc buluc de oameni, majoritatea tineri, traficul este de-a dreptul surescitat, magazinele se deschid din nou, barurile, restaurantele și piețele în aer liber sunt pline ochi…

Ne întrebasem noi la un moment dat de unde oare au răsărit deodată atât de mulți oameni seara, însă ne-am primit răspunsul a doua zi în trenul pe ruta Matera-Bari când ne-am trezit sufocați (la propriu!) de adolescenți italieni! Dle’, m-am simțit brusc ca pe vremurile bune când eram în Franța și lucram la liceu! :)) Ce se întâmplă de fapt? Seara, mai ales în weekend, tinerii din satele din jurul lui Bari se urcă pe tren și vin la oraș ca să se distreze. Nu fac mare lucru, cel mai adesea stau prin oraș, prin piețele centrale, urmând ca mai apoi să meargă prin club. Singura diferență față de adolescenții francezi e că aceștia sunt muuult, muuult mai gălăgioși. Bine, și spațiul de desfășurare era altul, dar și pe cei din Franța i-am văzut prin tren și/sau autobuz și nu erau atât de, să zicem, ‘vivace’!

Prin parcurile din Bari am văzut la ore târzii, prin diverse colțuri, imigranți de culoare. Nu știu exact de unde erau, însă stăteau și ei inofensiv, în grupulețe, separați de mulțimea de turiști și italieni ieșiți să se distreze. Pe partea cealaltă mașini de poliție. Pe mine m-a frapat că nu încercau deloc să se amestece cu restul lumii, stăteau ei de ei, în colțurile mai puțin luminate. Când am trecut pe lângă ei, ne-a lovit însă mirosul de iarbă…

În rest, deși am fost în extrasezon, în Bari nu s-a simțit deloc așa din cauza aglomerației. Centrul vechi era plin de turiști pe terase și în restaurante. Duminică seara am stat și noi pe o terasă afară și am mâncat o înghețată, continuând cu un restaurant tipic italienesc din centrul vechi unde am degustat pizza și vinul casei.

 

Printre străduțele înguste din zona veche, puteați însă găsi puțină liniște:

Citisem la un moment dat, pe un blog, că Italia poate veni ușor un drog și că din moment ce ai ajuns să o vizitezi pentru prima dată, în mod clar, te vei mai întoarce. Noi nu am început cu Roma ca să aruncăm un bănuț în Fontana di Trevi și să ne asigurăm de acest lucru, ne-am întors în schimb în Timișoara pe timp ploios… Deprimați fiind, pentru că am lăsat cele 20 de grade cu tot cu cer însorit în urma noastră în Peninsula Italică, ne-am lins rănile la modul cel mai concret (în fix seara reîntoarcerii noastre) cumpărând noi bilete de zbor înspre Italia, de data aceasta în alt oraș! Vom zbura așadar din nou spre această țară în mai puțin de 2 luni, luați ușor de val și introducând în viețile noastre un alt city break la care nu ne gândisem deloc anterior. 🙂