Găsite-n ciorne: amintiri de la școală


Am impresia că am început un fel de curățenie de primăvară printre ciornele lăsate uitării de pe aici pe blog și, spre uimirea mea, găsesc titluri și idei interesante de care nu m-am mai ocupat, fie din lipsă de timp sau întreruperi la momentul respectiv. Azi e 8 martie, o zi foarte frumoasă în școli, plină de flori și de multă veselie și, ca un făcut, am găsit acest draft scris în întregime în anul școlar 2013-2014, însă nepublicat până acum:

Sunt atât de mândră de mine astăzi, încât dacă nu pot să punctez asta aici, simt că a trecut ziua (aproape) degeaba!

Nu s-a întâmplat nimic care să-mi schimbe viaţa într-un mod minunat, nu am câștigat o sumă colosală de bani şi nici nu am impresionat pe nimeni prin cuvinte citate din ultimele pagini răsfoite.

Pur şi simplu sunt mândră că mă pricep să comunic cu adolescenţii.

To cut a long story short, femeia noastră de serviciu lipseşte. Din motive personale extrem de bine întemeiate!

Lipsa ei, însă, a generat mici conflicte.

Doamnele profesoare s-au gândit serios să pună mâna pe mătură şi pe mop (şi chiar au făcut asta!!!) că să cureţe dumnealor personal sălile de clase pentru a nu deranja „măria sa” elevul sau „măriile mai mari” părinţii. Zis şi făcut! De altfel, din câte ştiu eu, nu a murit nimeni din asta! Păcat că nu toată lumea gândeşte la fel!

Doamnele învăţătoare au şmotruit clasele celor mai micuţi, iar elevilor claselor mai mari li s-a cerut ajutorul. Ajutor, în sensul că au fost rugaţi să fie mai atenţi la ce lasă în urma lor, să-şi şteargă băncile şi, eventual, să curăţe de mizerii.

Aţi crede că nu e nimic grav, nu?

Ei, bine, s-a pornit conflictul!

NU, nu, nuuuuuu! Ei nu curăţă, nu spală, nu şterg de praf….de parcă nu ei aruncă mizeriile pe lângă coşul de gunoi din colţul clasei, de parcă nu ei aruncă ghemotoace de hârtie pe jos, de parcă nu mânecile hainelor lor vor şterge praful de pe bănci în caz de necurăţire, de parcă…

Enfin, ultima oră merg eu la clasa a 8a. O întreb pe diriginta clasei respective dacă elevii ei sunt cooperanţi, dacă participă.

Răspuns evaziv, parţial negativ, pe jumătate de gură.

Am intrat la ei.

În 5 minute am şters totul de praf. S-a măturat….cu mătura,  pe bune şi, mai mult decât atât, au dat şi cu mopul, iar unii băieţi s-au oferit să dea cu mopul până şi pe coridoare!

Nu a vociferat nimeni. Nu a comentat nimeni. I-am întrebat doar aşa: „Aţi vrea să curăţăm împreună sala de clasă acum?”

Toată lumea a spus da! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s