Locuim împreună de 6 luni de zile deja și spun, cu maximă sinceritate, că nu am avut certuri (încă!) despre cine, cum și când duce gunoiul…și altele asemenea. Unii mai cârcotași de fel îmi spuneau că o să văd eu când mă voi muta cu El..că de abia atunci apar șicanele într-o relație și câte și mai câte.

La noi nu a fost așa și nici nu cred că vor apărea conflicte din lucruri atât de banale. Mai mult decât atât, cel puțin o dată pe săptămână concluzionăm că noi încă suntem in our honey moon phase! A devenit un inside joke al nostru pentru că înainte de mutarea propriu-zisă eu citisem un articol dintr-o revistă glossy despre ce trebuie să faci înainte să te muți cu prietenul, iar una dintre chestiunile numerotate era să nu cumva să te muți cu omul de lângă tine dacă ești încă în prima fază a îndrăgostirii (în articol, ‘honey moon phase’). Sincer vorbind, dacă nu te muți atunci, când? :)) Că doar nu o să te muți cu un om când nu îl mai iubești sau nu vă mai înțelegeți, nu?

Am dezbătut articolul și ne-am amuzat pe seama lui, îmi pare rău acum că nu mai am link-ul respectiv că poate ar mai fi ‘inspirat’ pe cineva. Și de atunci așa ne zicem mai mereu, că uite, noi încă suntem în această faza a relației și că, vai de mine și de mine, ne-am mutat împreună! :))

Singura chestie care m-a copleșit când s-a mutat Ovidiu la mine a fost dimensiunea cantitativă a bagajelor lui. Nu m-am așteptat să aibă atât de multe lucruri și nu știam care pe unde le vom pune! Oftam eu așa, mai mult sau mai puțin sonor, până mi-a explicat omul că el are toată viața lui în bagajele respective (a locuit 5 ani în Sibiu și apoi s-a mutat în Timișoara, iar acasă e departe), pe când la mine părinții-s la distanță de o oră jumate cu mașina și când se încheie sezonul de iarnă, imediat îmi duc parte din lucruri la ei la casă. L-am înțeles, mi-a trecut oftatul, drept urmare, am stat cu lucrurile împachetate 3 săptămâni pe hol și ne-am iubit în continuare la fel de tare. 🙂 Le-am găsit loc la toate apoi fără să facem un prea mare efort.

Cum m-a schimbat această nouă etapă din viața mea? Nicicum! Sunt tot eu, așa cum eram însă cu un nou coleg de cameră, unul pe care l-am ales eu, nu ca la cămin când nu știai cu cine pici în cameră! 🙂

Desigur că influențe mici tot sunt. Împrumutăm chestii unul de la celălalt. De exemplu, de când locuim împreuna, Ovidiu:

  • a început să folosească cuvântul ‘zac’ atunci când vrea să se odihnească
  • a început să mănânce seara (obicei prost de-al meu)
  • a încetat să se mai joace cu Xbox (l-a și vândut)
  •  se trezește foarte de dimineață în weekend și în concedii (chiar și ora 7 a.m. uneori!- obicei sănătos de-al meu?!)
  • spală hainele în funcție de culori (ca mine) și nu în funcție de material și utilizarea lor (vechea lui metodă, poate mai logică, but hey!…)
  • ascultă (fără să vrea mai mult, dar nu are de ales) Beyonce și Kanye West.

Iar eu:

  • am început să spăl șosetele în maniera lui, adică le las împerecheate pentru a nu le mai pierde. Nu-i așa că mașina de spălat e un adevărat flămânzilă când vine vorba de șosete? :))
  • am început să beau cafeaua doar cu lapte.
  • am renunțat să îmi mai cumpăr multe haine. Parcă nu-mi mai vine să las banii pe haine scumpe, când mai bine i-aș investi în excursii.
  • nu mă mai uit la drame, vizionând cel mai adesea filme de animație/comedie sau fantasy/adventure – pentru că Ovidiu la astea se uită!

Poate că-s mai multe, fie de o parte sau alta, dar acestea sunt cele mai notabile pentru că doar ele îmi trec prin minte acum. La mulți ani înainte nouă, zic asta fără vreun motiv anume și sper să ne înțelegem în continuare la fel de bine. 🙂

Cât despre mutat împreuna, if you feel like it, do it! S-ar putea să fie o decizie foarte înțeleaptă, însă ia în calcul și vârsta, dacă faci asta la 21 de ani, nu este foarte probabil că you’re going to end up together (deși nimic nu e imposibil). La aproape 30 de ani deja, lucrurile se simt și se înțeleg altfel, presupunând că maturizarea ne atinge pe toți așa cum trebuie la această vârstă la care ar trebui să știm ce vrem deja. 🙂