Cum de am ajuns noi tocmai în Cavtat nu știu exact, eu mă gândisem la vecinii muntenegreni mai ieftini pentru vară, însă ori de câte ori îi spuneam lui Ovidiu să căutam ceva pentru concediu pe acolo, nu îl motivam suficient să facă acest pas…până într-o seară când (după vreo două săptămâni de apropo-uri deloc discrete din partea mea) a deschis omul google maps și a zis hotărât că mai degrabă ar alege Croatia? Ce zic?
Păi ce să zic? Cu foarte mare plăcere! 😀 Ce să fie oare apoi? Dubrovnik că e foarte turistic și fain, doar că e și foarte scump, iar eu am zis să căutam prin jur pe hartă. Și nu știu cum se face că ne sare o ofertă de cazare în fața ochilor pe booking pentru Cavtat. Aia e! De abia după mi-am amintit că citisem pe un blog despre Cavtat și cam cât e de fain pe acolo.
Am recitit toate articolele respective și m-am convins încă o dată că locul merită. După ce am și ajuns acolo, mi-am dat seama că merită cu vârf și îndesat de fapt și că alegerea a fost enorm de inspirată.
Prețurile sunt mari. De fapt se știe că Grecia este mai ieftină decât Croația, însă acum că am fost în ambele țări vara, pot adăuga cu mâna pe inimă ca la croați e mai civilizat și mai de bon ton. Până la urmă, costul în plus pentru vacanță cerne un picuț și din turiștii care ajung într-un loc sau altul, iar în Cavtat nu vei găsi orice fel de oameni. Turiști români? Prea puțini. Se poate să fi auzit româna vag de vreo 2 ori. În schimb, plin de englezi, americani, francezi și, desigur, croați.
Drept cazare am avut apartamentul unei vile cu baie și terasă proprie la cameră, doar cu o bucătărie la comun. Am înțeles că prin Croația se practică destul de des acest tip de cazare cu bucătărie comună care s-a dovedit a fi extrem de practic, mai ales dimineața când ne făceam cafeaua și luam micul dejun pe balconul acoperit pe umbra unui pin și cu priveliștea unui parc prin care se jucau copilași croați de la grădinița din apropiere.
Că tot suntem la acest capitol, am observat și că locul este foarte child friendly, cu locuri de joacă special amenajate pentru copii aproape la fiecare pas. Chiar și în inima orășelului, în port, se găseau tobogane, leagăne și tot felul de dispozitive de joacă. Iar seara acestea deveneau aglomerate, un mic turn Babel alcătuit din copii se aduna pe lângă ele și nu am văzut pe nimeni să plângă sau să se certe deși fiecare vorbea pe limba lui! :))
De mâncat, noi ne-am ‘abonat’ la un restaurant aproape de locul în care eram cazați: restaurantul Logos care ținea de hotelul de 3 stele cu același nume. Am schimbat doar meniul zilnic, în rest devenisem niște obișnuiți ai fetelor care serveau. Făceam asta pentru că eram cazați în partea de sus a orașului și până la terasele din port aveam de coborât și urcat (la întoarcere) prea multe scări, iar seara eram deja obosiți după ce făceam oricum acest traseu pe parcursul zilei. De asemenea, mâncarea era bună, iar prețurile erau decente raportate la locul în care eram. Dacă am fi scos puțin prețurile din context și le-am fi pus în Grecia, ar fi fost considerate mari.
În rest, Marea Adriatică era superbă de oriunde ne-am fi uitat la ea, clădirile vechi și cochete ale centrului ne-au cucerit, iar despre plajele de acolo voi scrie într-un articol separat.
Mirela's Mood 