peisaj de Muntenegru

Înainte de a-mi continua poveștile cu și despre Croația, îmi întorc gândurile spre Muntenegru, o țară atât de aproape de noi de fapt, dar pe care am cvasi-descoperit-o doar acum. Sincer, nu știu de ce mi-a luat atât!

Cum aveam drept scop cel mai sudic punct turistic din Croația, ne-am pornit la drum spre această țară din Timișoara via Moravița înspre Serbia și mai apoi Muntenegru.

Nu am avut probleme cu poliția, la graniță s-a trecut peste tot destul de repede în prima zi. Intrasem și ieșisem cu bine din Serbia și am intrat ok în Muntenegru care ne-a surprins plăcut de la prima privire prin peisajul montan deosebit, semn că și-a căpătat numele pe baza unui motiv solid! Ce-i drept, aici am văzut la un moment dat niște polițiști ascunși la propriu prin ceva tufe de ne-au amuzat teribil! :)) Cel mai probabil erau cu radarul!

Un lucru este cert însă, regulile de circulație au fost făcute cu cap, iar sfatul meu pentru toți este să le respectați căci, you know how they say,  viața are prioritate! Frica de poliția din țările balcanice ține puțin de domeniul absurdului, probabil lumea se gândește că așa e în țările post război. Nu e cazul, sunt bine merci țările astea, au crescut fenomenal într-un timp foarte scurt. Cu excepția Serbiei care pare să fi stagnat.

Asigurați-vă că atunci când porniți la drum cunoașteți regulile țărilor respective și respectați-le! Atâta vreme cât respectăm niște reguli care sunt pentru toată lumea, nu va avea nimeni treaba noastră! De exemplu, deși am traversat o porțiune foarte mică din Bosnia Herțegovina, am avut la noi în mașină 4 veste reflectorizante, așa cum cer bosniacii. Nu ne-a controlat nimeni  mașina și dotările ei (cu excepția documentelor de la graniță), dar și dacă ne luau la puricat aveam tot ce trebuia la noi. Suntem foarte precauți atunci când plecăm în vacanță, atât de precauți încât deși putem circula doar cu buletinul de identitate, mereu ne luăm la noi și pașaportul. Să fie acolo că nu se știe niciodată! 🙂

Așa de pitoresc e Muntenegru că mi-aș dori să revin în el pentru a face un tur al țării… Munte și mare la superlativ! Ce poți să-ți dorești mai mult de la o vacanță decât această îmbinare perfectă între cele două forme de relief?

Peste noapte, prima din concediu petrecută pe alt tărâm decât cel neaoș, am optat pentru o cabană din inima unui sătuc montan dotată cu tot ce v-ar putea dori inima: aer curat, priveliște de poveste alături de apă limpede și bună la gust. Desigur, pe lângă WIFI, lenjerie de pat curată și toate cele! :))

După o odihnă bine meritată, ne-am continuat drumul prin Muntenegru ajungând până-n golful Kotor. Frumos ca peisaj, n-ai ce zice, dar aglomeraaat, aglomerat, aglomerat rău de tot…Prinsesem și o umiditate mare și deși voisem inițial să ne oprim acolo pentru prânz ne-am dat seama, pe măsură ce traficul se întețea, că pierdem prea mult timp pe străzile-i înguste și l-am părăsit după ce am făcut o mică plimbare soldată cu câteva poze.

La Herceg Novi, tot stațiune turistică, drumul devenise deja un calvar. Exista o porțiune care se gâtuia și se circula (în pantă!) bară la bară, carosabilul mirosea a combustibil, se auzea doar scârțâit de mașini, iar peisajul era completat de noxele eliberate de mașini la 35 de grade Celsius. Acolo cred că a fost singura porțiune în care am avut mari emoții. Cu câțiva nervi consumați, am reușit să trecem de porțiunea respectivă și să ajungem la graniță unde totul a fost ok, am așteptat puțin, dar în limitele bunul simț, nu mai mult de jumătate de oră oricum!

Deși traficul prin golful Kotor și Herceg Novi s-a dovedit a fi îngrozitor la prânz, Muntenegru a rămas ca un posibil punct turistic ce merită bifat și văzut mai pe îndelete. Noi am învățat o mini lecție și cel mai probabil, dacă vom mai ajunge pe acolo în plin sezon turistic, în niciun caz nu ne vom etala fizicele, și nici mașina, pe la ora prânzului printr-un loc atât de aglomerat!