Am zis stop, în seara asta schimb ceva, trebuie! Niciodată nu m-am simțit atât de neîngrijită ca femeie de când lucrez la corporație. Desigur că mă îmbrac decent, mă epilez, mă spăl pe corp, pe cap (chiar o dată la 2 zile!), dar parcă prea m-am delăsat!

Tocurile nu mai sunt tocuri! Ieri eram în pantofi sport, azi în balerini! Nu-mi prea mai vine să mă cocoțez pe la înălțimi când stau încălțată de la 8 jumate dimineața (când plec de acasă) până la 7 seara (în cel mai bun caz, când ajung acasă!)

Epilatul e pe repede înainte, pensatul dimineața pe fugă, machiatul în mașină în drum spre serviciu. Mi-am propus să mă tund de câteva luni și nu am mai făcut-o,  așa e și vopsitul rădăcinilor, oja de la picioare e tot albastră de săptămâni bune. Măcar la degetele de la mâini am găsit un mijloc să le păstrez îngrijite mereu cu un minim efort: oja semi permanentă.

Cu ce să mai completez? Pozele din anii trecuți în care eram finuță și aranjată deja se încadrează la categoria amintiri de mult apuse!

Așa că mi-am zis că în seara asta va fi despre mine. O să ajung acasă, o să îmi vopsesc rădăcinile, o să fac un duș lung, după care îmi voi face pedichiura și voi continua cu o mască de față și cu datul cu cremă pe picioare.

Reality check: am ajuns la 7 jumate acasă, după ce am fost prinși în trafic căci în Timișoara se circulă groaznic vara asta, în cazul în care nu știați asta! Intru pe ușa apartamentului și îmi amintesc instant că am o grămadă de haine de spălat! Le sortez pe culori, le pun în mașină!

Le adun pe cele uscate deja, le aranjez și le pun în rafturi.

Ohhh…florile mele! Iarăși am uitat de ele! Le iau pe rând să le ud, să le bibilesc. Termin și cu ele! Să și mănânc ceva, nu?

Între timp se termină și mașina de spălat. Iau rufele ude și le pun la uscat. Duc prosoape curate în baie. Parcă mai era ceva de făcut, dar nu-mi mai amintesc, deja e 9…

Mai e și joi seara, deci sunt mai obosită decât de obicei, mai ales că săptămâna asta a fost oribilă la lucru și cel mai mult m-au necăjit niște turci!

Ahh, da! Era despre mine! Dar nu renunț la plan! Oricât de obosită aș fi! Așa va fi mereu dacă nu depun un efort puțin mai mare! Plus că mereu le-am admirat pe fetele/femeile mereu aranjate, vă dați seama cât timp au ele? Sau poate că profită de fiecare minuțel, cine știe?

Scriu articolul ăsta în timp ce Ovidiu îmi cronometrează cele 10 minute în care stau cu masca de față întinsă pe ten. Se duce repede în bucătărie să-mi pună niște suc în pahar. Ieri a făcut el ordine prin cameră și a aranjat lucrurile.

M-am vopsit, mi-am făcut pedichiura, am schimbat oja, masca de față e acolo unde trebuie. Parcă mă simțeam mai satisfăcută și mai relaxată totuși ieri pe vremea asta când zăceam în pat și urmăream știrile. :)) Acum îmi pică ochii-n tastatură și e doar ora 10, dar uite, am scris și aici ca să mă plâng puțin despre ce couch potato a făcut corporația din mine în afara programului de muncă! Nicicum nu e bine, vă spun eu! :))