Am observat în ultima vreme la mine că nu mai suport shit.urile primite dintr-o parte sau alta și că mă manifest ca atare, out loudly adică. Nu știu, poate o fi o chestie venită la pachet cu vârsta adultă sau cu vârsta și punct, însă de la o vreme nu prea mai pot să iert chestii sau să tac din gură, pe când înainte tăceam ca proasta și zâmbeam a blondă și apoi mă consumam extrem de tare on the inside!


Dacă eu ofer, prin prisma meseriei, niște servicii foarte calitative în cel mai performant mod cu putință (cu tot stresul și nervii la pachet pe care le păstrez  doar pentru mine, iar în fața clientului sunt flawless), am pretențiile la fileu atunci când plătesc pentru un lucru din propriul buzunar, iar de nu-mi convine ce primesc, mă exprim oral! Desigur, fără jigniri, însă obiectiv și punând punctul pe i.

Așa cum mi s-a  întâmplat zilele trecute la Iulius Mall la Chinezesc când mi s-a spus că mâncarea va fi gata în 5 minute, doar că eu, 25 de minute mai târziu, încă așteptam! Da, înțeleg. Durează să prepari o mâncare, dar atunci când un om te întreabă, precizează înainte că va dura și nu după ce plătește, ca să nu mai spun că îi oferi o aproximare tâmpită. Dacă sunt în pauza de masă de la serviciu? Sau dacă sunt pe grabă pentru nu știu ce alt motiv muult mai important? Chiar și când m-am dus să cer alt preparat pe suma respectivă plătită deja, vânzătorii de acolo se făceau că plouă! Deci nu, la așa ceva nu mai am de gând să tac! Și nu, nu vă recomand locul: servirea e de-a dreptul penibilă! La mine a fost prima și ultima comandă!


În altă ordine de idei, astăzi, duminică adică, am fost la lucru. Pentru că un coleg (arab) care lucrează duminicile e în concediu și pentru că a trebuit să îl acopere cineva. M-am oferit și m-am dus eu și chiar am fost foarte entuziastă în legătură cu asta!

M-am enervat însă de dimineață pentru că, atunci când am ajuns la serviciu, cu un sfert de oră înainte de program chiar, nu-mi mergea accesul în incintă și asta pentru că o domnișoară (un fel de recepționeră șefă plină de aere) uitase sau, mai bine zis, ignorase să trimită un mail mai departe. Am pierdut o oră încercând să intru în birou! Nu-i bai, lucrurile nu vor rămâne așa, voi escala situația fix în ziua următoare, alături de managerul meu direct. Pentru că eu nu ignor niciun mail venit de la clienți, iar pretenția mea e ca nici mailurile la adresa mea să nu fie ignorate de către cei care deservesc angajații companiei, me included!

df6bc5a149654f4544b2bc2ac26016c2

Până una alta, ziua de azi a fost una foarte reușită. Mi-a plăcut să fiu singură în tot biroul și să lucrez într-o liniște perfectă, iar la final de zi, logodnicul meu a venit să mă ia de la lucru și mi-a oferit flori, pe care, de bucurie, le-am postat pe facebook cu un caption drăguț:

Cine duminica muncește, flori la sfârșit de program primește! :))))

Ce să vedeți însă? La poză primesc un comentariu idiot de la o învățătoare pensionată care îmi răspunde cu următoarele:

Cine duminica muncește, mult păcătuiește și flori nu mai primește.

Comentariu total în necunoștință de cauză, că deh, colegialitatea nu e punctul cel mai forte printre bugetari (vorbesc strict prin prisma experienței personale) și mai mult ca sigur doamna respectivă nu ar fi înțeles că eu acopăr un coleg care lucrează în fiecare duminică.

Așa cum probabil niciodată nu a pus cap la cap lucrurile și nu a considerat că atunci când face cumpărături duminica, oamenii de la casă, muncesc de fapt pentru a o servi pe dumneaei, în calitate de clientă sau că atunci când te îmbolnăvești duminica și mergi la urgențe, vei găsi acolo nșpe medici, plus asistente și infirmiere și personal auxiliar care nu stau acolo ca să se distreze, ci ca să presteze…păcătoși mari, nu? Presupun că așa i-a considerat pe toți când a stat la nevoie prin spitale cu lunile, duminici incluse?

Enfin, astea vi le spun doar vouă căci nu am ajuns să am astfel de discuții via comentarii cu dumneaei pentru că nu simțeam nevoia să mă justific sau să conving o cauză pierdută deja, drept urmare am blocat-o de pe facebook ca să nu mai aibă șansă să-și emită elucubrațiile pe wall.ul meu! Care e personal până la urmă!

Acum, nu mă prea pricep eu la păcate și chestii asemenea că nu-s habotnică de fel, însă am așa, o vagă impresie, că parcă mai păcătos e cel ce nu muncește sau cel care emite judecăți de tot felul!