Până la vârsta asta am pierdut destule cărți prin rafturile altora carevasăzică eu le-am împrumutat, iar ei au uitat! :)) Și nu, nu o spun cu răutate, e doar o întâmplare sau, mă rog, o serie de întâmplări repetitive și des întâlnite celor care investesc în cărți și simt nevoia să le dea mai departe altora.
Împrumut cu cel mai mare drag cărți și nici nu le cer înapoi. Dacă cineva uită să mi le dea înapoi, nu-i bai, eu mă bucur că am mai făcut un om să citească. Putem să îl considerăm cadou!
Cel mai și cel mai fain sentiment a fost când am făcut asta la lucru și am convins 4 sau 5 oameni (nu mai știu exact!) să citească o carte. Și muream de drag când îi vedeam cum aduceau cartea la birou și o pasau următorului din lista de așteptare! ❤ Sau când fiecare venea cu feedback-ul lui despre carte, iar eu le ascultam părerea și empatizam cu trăirile lor din momentul lecturii. Cred că ar trebui să repet experiența. 🙂
Cât despre cărțile mele care au noi stăpâni, sper să fie mângâiate de mâini care răsfoiesc cu drag pagini de cărți și privite de ochi curioși și visători! Iar eu să fiu sănătoasă și să câștig suficient încât să mai cumpăr altele și să le recomand doritorilor!
Mirela's Mood 