Despre cum a fost întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului


Știu că scriu târziu despre acest subiect dat fiind faptul că l-am trăit undeva pe la începutul lunii iunie din acest an, însă în dimineața asta mi-am amintit de el că am tot văzut pe facebook  foste colege de clasă măritându-se în ultima vreme.

Din seria ‘mă duc la reuniunea asta ca să regret ceva ce am făcut și nu invers’, am spus da cam pe ultima sută de metri, mânată de faptul că acolo vor fi și oameni cu care m-am înțeles fain (dar de care știam cam tot ce fac), plus prietena mea din Anglia venită fix pentru acest eveniment.

cddcfe0b74ac4cc5408003059b99ae8d

Mărturisesc, așteptările mele au fost altele. Ne-am adunat în fața liceului, am schimbat câteva vorbe, au venit și diriginții cu cataloagele la subraț, iar când a sunat clopoțelul am intrat pe poarta liceului, hol și scări a două etaje pe sub trandafirii roșii ținuți boltă de către actualii elevi ai liceului până în sala festivă. Corul (tot de elevi) cânta Gaudeamus Igitur și se auzeau de undeva și ceva ropote de aplauze…

Momentul a fost chiar drăguț! Începusem și noi să ne emoționăm când…pam! pam!…în sala festivă începe o slujbă religioasă care durează 40 de minute în cadrul căreia suntem pomeniți toți: și vii și morții, toți elevii și profesorii generației! Sincer, a fost ușor penibil! Cine a mai întâlnit slujbă religioasă la o reuniune din asta? Până și preotul precizase că invitații de genul acesta nu mai primise! :)) S-au dus emoțiile și ușor, ușor se instala nerăbdarea.

Când am văzut că se strigă catalogul acolo de față cu toată lumea, am avut o altă dezamăgire. Tot timpul mi-am imaginat că strigarea lui va avea loc în sala noastră de clasă alături doar de colegii mei și doar cu dirigintele și nu așa, în fața a aproximativ 100 de oameni, inclusiv profesori care habar nu aveam cine sunt. 😐

Au început cu Filologia (adică noi), mare greșeală! A durat o oră jumate să spuneam ce am făcut, bașca unii absenți au trimis scrisori, iar alții filmări. Multă, multă vorbă printre filologi, plus lacrimi. Apoi toate celelalte clase (una de Mate-Info și 2 de Științe ale Naturii) au terminat de vorbit toți într-o oră și ceva! :))))))  Și au fost și mai amuzanți! La Filo găsiți oamenii serioși ai generației. La Mate-Info începuseră glumele și bancurile.

Până la urmă a fost ok că așa am aflat ce mai făcuseră unii colegi din clasele paralele despre care efectiv uitasem, unii gestionau totul într-o manieră amuzantă, gen ‘pe plan personal am experimentat multe, dar majoritatea nu le pot menționa aici. sper că înțelegeți de ce‘.

Alții aveau și povești de viață mai grele nițel, de exemplu o colegă care a îngrijit bătrâni prin Austria și care s-a întors cu bănuți în țară pentru studii a reușit ca în prezent să lucreze ca asistentă medical la Spitalul Județean din Timișoara. Mi-a plăcut sinceritatea și faptul că la final fiecare era sincer aplaudat.

S-a lăsat și cu o ieșire la o terasă imediat după, cu poze multe, iar seara ne-am adunat din nou pentru petrecerea de la restaurant cu meniu ca la nuntă și toate cele. Muzica, în schimb, oribilă, după următoarea rețetă: se ia un fost manelist, actualmente hipster (îl știm din liceu și pe ăsta) care pune o muzică doar de el înțeleasă…Eu zic că e destul de clar că faci o muncă tâmpită ca DJ când vezi că nimeni nu dansează dar tu insiști și toată noaptea pui același tip de muzică! :))))))))

Seara în sine a fost drăguță. Cum nu s-a ridicat nimeni de la masă pentru a dansa, am mâncat, am băut și am stat de vorbă. La mai bine de 4 luni de atunci, pozele oficiale nici acum nu le-a primit nimeni. E ok, nici nu le mai vrem! :))

Cât despre organizarea în sine, unii colegi (nu spun care) făceau mișto că am fost la nuntă! :)) Mda, cam așa…A fost organizat totul ca o nuntă de către colega organizatoare, însă nah, o dată se căsătorește omu’, iar eu -care ar trebui să-mi organizez propria nuntă și nu fac nimic în acest sens- mai că aș contacta-o să-mi organizeze și mie evenimentul că eu și cu Ovidiu suntem praf, dle! Suntem de o lene dusă la o frontieră îndepărtată a galaxiei de unde cu greu ne poți aduce! =)) Plus că joburile noastre ne secătuiesc de orice urmă de imaginație! Și de timp! Sau chef! Și inspirație! Plus nervi!

Reuniuni de clasă în anii următori? Nu, mulțumesc frumos! La următoarea mă voi duce doar dacă mă voi plictisi crunt acasă sau dacă o să fiu singură, tristă și cu o pisică-n poală!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s