În ultima vreme am impresia că am devenit mai superficială, că parcă nu mă mai apasă atât de tare nefericirile lumii exterioare mie. Desigur că mă enervez cumplit când văd prin presă câte și mai câte, corupția din țară, a trecut un an de la Colectiv, mai marii BOR cu nesimțirea lor crasă cu ajutorul căreia își conduc marile afaceri neimpozitate de către statul român sau asistenți maternali care abuzează fizic copiii de care ar trebui să aibă grijă contra cost, nu să-i mutileze pe viață fizic și sufletește. Le aud, le ascult, le citesc, apoi îmi înghit furia și întorc pagina. Până la urmă, cine sunt eu și ce putere am să schimb toate acestea? Fiecare le are pe ale lui. Un părinte bolnav, o victimă colaterală sistemului corupt, o nedreptate la locul de muncă…Și toate-s enorm de obositoare!

Cred că singura putere, dacă stăm să ne gândim la the bigger picture e aia cu dreptul la vot, dar știți și voi, în politică se găsesc doar oamenii cu obrazul foarte gros, deci mai mereu din două rele îl vom alege pe cel mai mic, cel puțin teoretic. Apoi, mai putem milita pe stradă, ceea ce eu am făcut când am avut ocazia și când am crezut în acel ceva pentru care se scanda la unison.

…

Ca să fii bine cu tine însăți într-o lume atât de agitată, trebuie să-ți faci timp pentru suflet, să vezi partea plină (sau măcar să încerci) a cănii, fie ea și cu Fervex căci ești răcit de nu mai poți și să respiri adânc gândindu-te la banalitățile de peste zi care, poate că, te fac mai fericit(ă)!