La reîntoarcerea din Austria, mai aveam la dispoziție o noapte de popas la care ne gândisem inițial să o petrecem undeva prin Viena sau poate chiar Bratislava.
Cum însă planurile de acasă nu se prea potrivesc cu cele din târg, iar mașina pe drumul spre casă ajunsese să fie plină de bagaje și cu un om în plus în ea (cu tot cu bagajele lui), parcă nu ne mai venea să mai petrecem timp prin alte localități. În Viena nu găsisem nimic care să ne convină pentru 4 persoane și neapărat cu loc de parcare, chiar dacă pe bani, dar să fie al hotelului și nu public! Iar varianta din Bratislava căzuse din start că aducea un mic detur.
Printr-o inspirație de moment și un preț bun de cazare, mă întreabă Ovidiu cum ar fi să ne cazăm în Gyor, Ungaria…
Am zis da, evident! Considerentele au fost următoarele:
-proximitatea față de autostradă și drumul ce ne ducea spre Timișoara, deci oricum treceam prin apropiere.
-orașele din Ungaria sunt frumos îngrijite, cu o arhitectură frumoasă și civilizate.
-care ar fi fost șansele să ne cazăm într-un oraș precum Gyor? Sau să mergem special să-l vizităm? Mici spre extrem de mici. Nu mai bine cu ocazia asta punctam un oraș în care nu ne-am fi oprit în alte împrejurări?
Cât despre Bratislava și Viena, acolo vom poposi cât de curând, poate la anul și da, pentru două capitale europene, facem oricând o deplasare.
Cum a fost în Gyor? În primul rând a fost foarte cald, caniculă în toată regula! Prinsesem temperaturi ridicate în inima Tirolului în septembrie, deci vă dați seama că-n Câmpia Panonică s-au dat termometrele peste cap!
Hotelul de 3 stele deși nu cel mai cel (camerele erau curate, baie proprie la cameră, însă aerul condiționat nu prea făcea față) compensa prin restaurant, unde am servit o mâncare fenomenală. Iar porțiile au fost URIAȘE! Ca locație, terasa restaurantului se afla pe malul râului Rába, deci și priveliștea era deosebită.
Orașul în sine nouă ne-a plăcut, fix așa cum ne plac toate orașele cu specific austro-ungar! Precizez că Gyor este al șaselea oraș ca mărime din Ungaria și cel mai mare din zona nord-vestică a țării, iar de la noi de acasă este înfrățit cu Brașov. 🙂
Am admirat arhitectura, ne-am plimbat pe podul de fier, ne-am pozat pe lângă primărie care arată într-un mare fel și am urmărit jocul apei dintr-o fântână arteziană care era super aclamată și înconjurată de bebeluși, nepoți și bunici! Când s-a înnoptat de-a binelea, ne-am întors la hotel.
Nu știu dacă ne vom mai reîntoarce aici, însă ca popas îl recomand oricui. Mie zona lor pietonală mi-a amintit de Piața Unirii din Timișoara și de toate străduțele-i adiacente, dar parcă (și acum scuzați-mi mândria de bănățean) a noastră-i mai frumoasă! 🙂
Mirela's Mood 