Isabel Allende se afla de foarte mult timp pe lista mea de autori necitiți la care speram să ajung cât de curând! Cu toate acestea,  cred că am început să citesc o carte de ea la niște ani distanță de când îmi făcuseră pentru prima oară cu ochiul cărțile ei frumos copertate de pe rafturile Cărturești-ului cu nume de femei drept titlu.

Întâmplarea face ca, în urma unei activități caritabile de la locul de muncă prin donarea de obiecte și apoi punerea lor în vânzare pentru a ajuta o colegă atinsă de o problemă de sănătate, să cumpăr această carte donată. A mai trecut încă jumătate de an până să o deschid și să nu o mai pot lăsa din mână!

Deși proza lui Allende este una densă, cu puțin dialog și fraze lungi, construcția cărții în sine, impregnată de doze serioase de magic realism și având la bază povestea unei familii întregi de-a lungul generațiilor într-un context social-istoric desprins din realitatea unei țări precum Chile și felul în care sunt conturate personajele, m-au convins pe deplin de geniul acestei autoare. Sunt fană a magic realism-ului expus în cărți serioase. Personaje și întâmplările de mit expuse într-un context istoric real par să se împletească de fiecare dată cu succes sub pana unor autori atât de talentați precum Allende, Garcia Marquez sau Jeannette Winterson.

Cel mai și cel mai mult din carte mi-au plăcut personajele feminine, toate cu nume simbolice asociate purității și delicateții: Nivea, Clara, Blanca și Alba. Mi-a plăcut și câinele Barrabas, animal mitic. De fapt, dacă stau să analizez puțin mai bine, fiecare personaj din carte are un rol important oricât de neînsemnat ar părea la prima vedere, iar autoarea reușește să-i construiască cu bune și cu rele, astfel încât oricât de negativ ar fi la un moment dat unul dintre ei, să se facă totuși înțeles de cititor, iar acțiunile să-i fie judecate prin propriile gânduri luând în calcul povestea familiei și statutul social, fapt ce adesea explica totul.

Doza autobiografică nu este deloc una redusă în paginile acestei cărți. De altfel, autoarea a declarat că s-a apucat de scrierea acestei cărți de debut atunci când a fost înștiințată de inevitabila moarte a bunicului ei și că totul începuse ca o scrisoare destinată lui. De atunci și până în ziua de astăzi, Isabel Allende își începe lucrul la un roman noi de fiecare dată pe 8 ianuarie ca în acea primă zi în care a început să-și istorisească gândurile în această carte magică.

…

Recomand Cartea Spiritelor inițiaților într-ale lecturii.