Acum că s-a terminat, realizez că decembrie nu a fost pe atât de obositor pe cât mă așteptam bazându-mă pe experiența anilor trecuți. De fapt, mai mult ca sigur, faptul că ne așteptam la mai mult stres, mai mult volum de muncă, mai multă nebunie în trafic și prin magazine, ne-a făcut poate să fim mai organizați și mai atenți astfel încât parcă toate acestea nu s-au resimțit.
Decembrie ne-a bucurat pentru că a venit a pachet cu zile de concediu. Și nu numai.
-De 1 Decembrie (care a fost liber și primul fără de muncă în ultimii 3 ani) am fost să vedem parada militară din centrul orașului. Au venit la noi în vizită sora mea și prietenul ei. După paradă, seara, ne-am reîntors în Piața Operei pentru deschiderea Târgului de Crăciun și pentru concertele muzicale: Raluk și Delia.
-Ca să intrăm mai bine în spiritul Crăciunului, am făcut o tură de cumpărături la Jumbo.
-Am participat pentru prima oară la proiectul ShoeBox.
-Am urmărit mai mult ca niciodată filme la televizor pe PRO TV (Life of Pi, Snowpiercer, The Hobbit, Home Alone 2) și simt nevoia să laud puțin calitatea filmelor alese spre difuzare de acest canal tv. Oricum, nu cred că asta e vreo noutate pentru cineva!
-Am avut parte de un weekend de poveste în Cluj și Sibiu unde am avut ocazia să vizitez târgurile de Crăciun.
-Am fost cazată într-un hotel de 4 stele (Grand Hotel Napoca) la Cluj și într-o pensiune foarte cochetă în Sibiu.
-Am participat la un spectacol fenomenal de patinaj artistic, Kings on Ice, unde am avut ocazia să văd mulți patinatori pe care îi admiram din fața ecranului.
-Am descoperit locuri noi în Sibiu (TheRefresh) și Cluj (Klausen Pubhouse), dar și în Timișoara.
-cu ocazia petrecerii de Crăciun de la lucru, am ajuns pentru prima oară în clubul Epic din oraș. Aș mai avea doar unul mare de bifat din oraș. :))
-Am mai ieșit cu colegele de la lucru la Fresh Kebab, Berăria 700 și Savoya, asta din ce îmi amintesc acum căci în pauza de prânz acopăr o gamă largă din toate restaurantele centrale (fie Operei, Piața 700 sau Unirii).
–Alături de Ovidiu, ies mult în oraș. Mâncăm foarte des prin mall-uri, într-o zi am ajuns la Libanez, dar ne-am oprit pentru cafea și prăjitură și la Segafredo (în ambele locații din oraș).
-De Secret Santa am primit un fular foarte frumos pe care îl port destul de des.
-Am fost de 2 ori la Cinema (Rogue 1 și Marele Zid). Ambele filme sunt reușite însă dacă ar fi să aleg, aș recomanda mai degrabă Marele Zid.
-De Crăciun am fost acasă unde, pentru prima oară în mulți ani, a nins! Am dormit muuuult, ne-am odihnit, dar dacă ar fi să o luăm de la capăt, parcă aș dormi încă pe-atât pentru alte 3 săptămâni!
-Am oferit și am primit cadouri. Mulțumesc, tuturor ajutoarelor de Moș Crăciun care s-au gândit la mine! 🙂
-M-am văzut cu oameni dragi! :*
-Am tras linie și am concluzionat că 2016 a fost un an bun și că în doi viața e mai frumoasă!
-M-am tuns scurt! ❤
-Dacă de Crăciun am fost la părinții mei în Caraș, de Revelion ne-am întors în Timișoara unde ni s-au alăturat sora mea cu prietenul ei. Am fost în centrul orașului unde l-am văzut pe Ștefan Bănică Jr. (mamă, ce bărbat bine!) și am admirat artificiile de la miezul nopții.
-Am optat pentru liniște și mai puține drumuri de sărbători și am apreciat asta nespus. Ne-am odihnit mult și nici nu am mai stricat bani cu nemiluita în comparație cu anul trecut.
-Aș vrea să mai adaug o chestie. Cu ocazia comemorării victimelor de la Revoluția din 89 s-au pornit alarmele de război în centrul orașului într-o zi. Cum locul meu de muncă este situat destul de central, aceste alarme s-au putut auzi de la birou și, credeți-mă, a fost de-a dreptul terifiant! Știam cu toții că sunt alarme pentru comemorare, dar sunetul în sine și puterea cu care se auzea, chiar au reușit să ne agite puțin și să discutăm despre pace și război.
Adevărul e că suntem foarte norocoși, dincolo de faptul că suntem sănătoși, apți de muncă și deci capabili să punem hrană pe masă, avem imensa șansă de a trăi în timpuri de pace. Istoric vorbind, perioada asta e cea mai bună din punct de vedere al păcii mondiale. Desigur, atacurile teroriste iau din ce în ce o mai mare amploare din păcate, dar atâta vreme cât România nu e un target, mă simt pe deplin în siguranță în țara mea! Nici nu vreau să știu cum e să trăiești într-un război civil sau să îți fie bombardată zilnic țara. Oare cum se aude zilnic alarma aia de război în Siria? Vedeți, o alarmă ca asta, m-a făcut să apreciez ceva ce uit să apreciez în mod normal: pacea și siguranța din țară.
…
Mirela's Mood 