Săptămâna trecută am avut parte de un weekend mai activ cu ocazia unui popas la Straja pentru a ne da cu schiurile, fără să știm că, într-un fel, vom avea parte chiar de ultimul weekend de iarnă adevărată din acest sezon.
Din capul locului, mărturisesc că nu-s cea mai sportivă persoană, iar cu schiurile nu m-am dat niciodată. De altfel, a fost pentru prima oară când am fost într-o stațiunea montană iarna ca să fac asta. Cum a fost întreaga experiență în ansamblul ei? Să le luăm pe rând…
Vremea a fost foarte ok de vineri până sâmbătă după-amiază. Sâmbătă, pe la ora 1 p.m. au început să cadă stropii de ploaie puțin, dar nu pentru mult timp, deci starea zăpezii nu a fost afectată. În rest, chiar am prins o vreme foarte faină, iar aerul tare și curat de munte mi-a fost prielnic căci, deși tușeam foarte puternic, schimbarea de altitudine și de peisaj mi-a făcut foarte bine.
Cazarea ne-a surprins plăcut. Am optat pentru cabana Petrișor, un loc extrem de cald, camerele au fost suficient de mari și foarte curate, cu baie proprie și cu o bucătărie comună foarte spațioasă, complet echipată, inclusiv cu grătar afară. A fost liniște, drept urmare am dormit foarte bine. Ba mai mult, aveam terasă la cameră și zilnic vedeam acest peisaj:
Ca punct slab în cabană, aș putea adăuga faptul că nu a mers netul din cameră și nici cablul TV, dar sincer acum, ce weekend la schi e acela în care vrei să stai cu nasul în telefon și cu ochii-n televizor? Semn că pentru noi asta nu a fost chiar o problemă!
Pentru iubitorii sporturilor de iarnă, Straja rămâne o opțiune foarte viabilă, cu mai multe pârtii la dispoziție. În funcție de dorințele și abilitățile fiecăruia se pot accesa pârtii cu un grad mai mare de dificultate. Ovidiu s-a dat cu snowboard-ul pe o pârtie mai mare, dar eu am fost pe cea de învățăcei.
A fost relativ simplu să angajăm un monitor (Școala de schi Platoul Soarelui) care să aibă suficientă răbdare cu noi și care să ne învețe cum să ne menținem echilibrul și poziția corpului corectă pe schi. Pentru mine a fost o victorie destul de mare simplul fapt că am învățat să încalț singură clăparii. :)) Am schiat (deși e mult spus) cam două ore și chiar am reușit să mă dau singură de câteva ori, să fac un viraj în picioare fiind, dar și să cad de câteva ori fără să-mi rup nimic (hey, se poate încadra și asta la capitolul mică victorie, nu?) All in all, recomand școala de schi de acolo, monitorii chiar au multă răbdare și sunt profesioniști! A fost o experiență deosebit de plăcută!
Că tot suntem la acest capitol, pot deja să vă dau un pont. Dacă aveți gambele mai groase, există clăpari speciali pentru asta care pot fi închiriați, trebuie doar să precizați că aveți nevoie de ceva pentru un picior mai dezvoltat.
Stațiunea Straja în sine e un amalgam de construcții, ca mai toate stațiunile montane de la noi, pentru că în mod clar nu a existat un plan concret de dezvoltare și fiecare a construit după cum l-a dus capul. În rest, e fain de plimbat prin ea, mai ales când e atât de multă zăpadă și munții se arată frumos în zare. Aproape că am simțit un oarecare spirit de sărbătoare! Seara, la pas, din sută în sută de metri sfârâia a grătar prin fața cabanelor.
Să te hrănești la micul dejun și la prânz a fost destul de ușor în sensul că sunt destule opțiuni, prețurile însă nu sunt tocmai cele mai mici: am văzut meniul zilei și la 25 ron, ori în Timișoara în zonă centrală meniurile zilei sunt mai ieftine!
Demn de luat în seamă la Straja sunt scările! E mult de urcat pe ele! Doar ca să ajungi la pârtie, trebuie să faci nițică mișcare. Pe noi ne-au cam terminat în prima zi (mai ales că nu știam de ele!), dar sâmbătă eram deja obișnuiți și, mai ales, împăcați cu ideea! :)) Și când spun noi mă refer la mine și la prietenii care ne-au însoțit, prietenul meu fiind din Lupeni, cunoștea foarte bine acest aspect!
Un lucru pe care îl recomand la Straja este să vă dați cu telecabina, un urcat/coborât e 10 ron. Noi am urcat cu mașina până sus, dar la coborâre, am optat pentru telecabină, iar peisajul a meritat toți bănuții:
Un weekend la Straja (de vineri până duminică) ne-a costat aproximativ 1000 ron, cazare și transport inclus, plus închiriat echipamente de schi pentru două zile. Vă recomand să aveți bani cash la voi căci pe nicăieri nu am putut plăti cu cardul. Într-adevăr, să practici un sport de iarnă nu e deloc ieftin (e fix invers, aș îndrăzni să spun), dar fiecare bănuț a meritat pe deplin experiența. Ne-a prins extrem de bine această schimbare de peisaj și ne-am încărcat bateriile corespunzător pentru luna februarie!
Mirela's Mood 