Se spune că în Frankfurt trăiesc 180 de naționalități diferite și că indiferent de faptul că locuiesc în oraș doar una din trei persoane deține de fapt un pașaport german.
Nu am văzut blonzi cu ochii albaștri pe câți am văzut în Austria. Am auzit români pe stradă, ca peste tot în Europa, dar parcă mai puțini de data asta. Să fie orașul mai scump? O certitudine.
Am văzut în schimb foarte mulți asiatici, turiști sau de-ai locului. Am interacționat la un moment dat pe stradă cu o elvețiancă și doi bulgari (cred eu, Ovidiu bănuia că ar fi fost de-ai noștri). Am luat masa într-un restaurant italienesc și preț de două ore am crezut că sunt înapoi în Bari. Toată lumea, de la bucătărie, servire și clientelă era de origine italiană! La un moment dat am observat un neamț autentic, când colo, să vedeți, era un român din Târgu Mureș! Am auzit multă croată și sârbă pe stradă, iar în magazine am văzut mulți arabi.
Apoi s-a întâmplat ceva! M-am pierdut de Ovidiu prin Primark că, deh, blonda la cumpărături. El nu reușea să mă dea de mine pentru că apelurile de la el nu mergeau pe telefonul meu. Și să vedeți atunci! Parcă toți nemții pământului s-au înghesuit în magazinul respectiv! Să caute o blondă cu ochi albaștri într-un magazin de haine i s-a părut aproape un coșmar: toate erau la fel! :)) Norocul lui însă, una dintre ele îl aștepta cuminte aproape de ușa de ieșire din magazin! ❤
Ne-a fost cel mai ușor din toate locurile în care am fost să trecem neobservați în acest oraș, varietatea e atât de mare și sunt atât de multe nații încât nu interesează pe nimeni de unde ești, ce faci și ce vrei de la Frankfurt atâta vreme cât îți vezi de ale tale! Sună perfect, nu-i așa?
Mirela's Mood 