Mă apucă uneori câte o poftă intensă în a citi ceva anume, un autor cunoscut sau o carte despre care am auzit eu lucruri bune sau am citit recenzii la superlativ de nu-mi trece până nu trec la fapte! Plec cu ideea asta fixă-n minte și până nu dau gata acel ceva, nu sunt satisfăcută!

În urma unei lecții de meditații, una dintre fetițele cu care lucrez a pomenit-o pe Agatha Christie spunând că vrea să o citească pornind de la un film pe care l-a văzut și care a impresionat-o nevoie mare! Nu mi-a trebuit prea mult! M-a lovit o poftă de Agatha de nu mai puteam! Trebuia neapărat să citesc ceva de la această autoare căci mi-am amintit ce impresia mi-a lăsat Zece negri mititei în urma lecturii acum mulți ani în urmă. Lesne de adăugat faptul că, fascinată fiind de firul epic și de întorsătura situației, atunci când am repovestit cartea surorii mele, am făcut-o cu atât de multă pasiune, încât Iasmina a avut cel mai groaznic coșmar pe parcursul nopții respective!

Am făcut ceea ce trebuia să fac și am cumpărat o carte de Agatha din Carrefour. Evit librăriile în ultima vreme căci mă cunosc prea bine și știu că sigur ies cu ceva de acolo deși am multe cărți necitite acasă, dar când merg la simple cumpărături în Carrefour, nu mă pot stăpâni să nu intru la raftul cu cărți! Am găsit trei cărți ale acestei autoare, iar dintre cele trei am ales doar una: Mâna ascunsă (în engleză, The moving finger).

În două ore, am terminat-o și, ca de fiecare dată, până la ultima pagină, eu nu mi-am dat seama cine este criminalul! Ce e mai fain în cărțile Agathei, pe lângă suspans desigur, e pitorescul locurilor în care se desfășoară acțiunea și veridicitatea personajelor.

da55b955e0cc4df245bdd8daba9a3fad

Am fost atât de încântată de carte și pentru că m-a văzut atât de pornită să citesc cărți de intrigă și mister, Ovidiu mi-a făcut surpriză și mi-a cumpărat o colecție întreagă Arthur Conan Doyle pe care am început-o de îndată. Sunt la prima carte a colecției, The Adventure of the Engineer’s thumb and Other Cases (colecție de mai multe întâmplări marca Sherlock!), dar parcă mi-e mai dragă Miss Marple decât ilustrul Sherlock Holmes! 🙂 Voi reveni cu noi impresii!