Comprim în acest loc tot ceea ce a rămas nespus din seria lucrurilor și locurilor faine pe care le-am văzut, trăit, experimentat această vară și despre care, din păcate, din cauza lipsei de inspirație și de creativitate nu am avut timp chef să scriu separat.
În ordine cronologică:
-În iunie am fost la concertul Kings of Leon din București pe Arena Națională. Ideea e că eu mi-am dorit să văd acest stadion faimos al României, nu a fost să fie la un meci, dar parcă totuși nici așa nu a fost rău (sic!), ba din contră! Concertul a fost ok, în deschidere a cântat LP (foarte talentată tipa, pe Ovidiu l-a încântat mai mult prezența ei!), iar ca un plus, ceea ce m-a surprins pe mine a fost faptul că la acest concert a fost o punere în scenă cu jocuri de lumini și diverse proiecții, schimbări de decor, etc.
Nu știu de ce, poate din prejudecată, dar credeam că o trupă rock nu vine cu un astfel de pachet în fața ascultătorilor. Mai lipseau dansatorii! Ce-i drept, vorbim despre o trupă americană, fie ea și de muzică rock, deci it makes sense! Eu, mai de la țară, am văzut că pe la noi, roackerii se limitează doar la instrumente! Oricum, fain, mă bucur că am bifat și stadionul și Kings of Leon, deși pe parcursul concertului eram mai concentrată pe Ovidiu decât de scenă! :)) Love was in the air!
-Tot în luna iunie am fost în Zagreb. În limita timpului disponibil, m-am plimbat prin oraș. Iarăși am trecut prin fața unui muzeu pe care vreau să îl văd- Museum of Broken Relationships- iarăși nu am intrat în el! În mare, pentru că nu aveam cu cine! Dacă mai ajung în Zagreb, asta e cap de listă. Ideea e că din iunie și până acum am mai fost invitată să merg acolo încă o tură, dar am refuzat, căci invitația a fost pentru o lună întreagă și nu e așa că e cam prea mult? Nu simt că am pierdut ceva, una e să vizitezi ceva în vacanță, alta e să mergi acolo cu munca, iar de muncit pot să o fac și din țară.
-Cred că în iulie am dat o tură, într-o duminică, pe Cheile Nerei, Caraș-Severin. Am rămas puțin surprinsă că nu îmi mai aminteam traseul, am făcut drumul respectiv de o grămadă de ori în copilărie, dar uite că ne-am rătăcit puțin acum… Se vede că ultima oară am fost prin 2012. Și nici măcar nu îmi vine să cred că a trecut atât de multă vreme de atunci! Faza e că, dacă nu se repară drumurile din zonă, nu știu cine mai merge cu mine până acolo… 😦 Ca fapt divers, a fost pentru prima oară când am văzut cascada Beușnița complet secată!
-Am petrecut un weekend foarte drăguț în Szeged, Ungaria. Orașul era de mult pe lista noastră, ajunși acolo nu ne-a prea venit să credem cât am tot amânat și cât de aproape este de fapt. Recomand să mergeți acolo, e foarte cochet! Noi nu am plecat pregătiți cu tot ce trebuie, așadar nu am avut cum să facem și baie, dar am admirat arhitectura orașului, am vizitat grădina zoologică și ne-am bucurat de un minunat hotel de 4 stele pe care îl recomandăm! Niciodată nu mi-a picat atât de bine un pahar de Sauvignon blanc ca cel băut seara în curtea interioară a hotelului.
-Am urmărit, deși cu întârziere, cele 4 episoade Gilmore Girls-A year in the life și am rămas în suflet cu un sentiment foarte drăguț. Mi-a amintit de copilărie când urmăream programul TV în fiecare duminică nu cumva să ratez un episod! Toate personajele au fost exact ca atunci, povestea în sine- minunată, iar deznodământul- o lecție! Multă lume a fost dezamăgită de parcursul lui Rory, eu însă nu am fost! Rory reprezintă foarte bine generația de Peter Pan de astăzi, alcătuită din tinerii care refuză să devină adulți și tot amână momentul acesta necăsătorindu-se sau nefăcând copii, mulți dintre ei căutându-și în tot acest timp traseul profesional fără să găsească luminița de la capătul tunelului! Câți din generația mea nu sunt așa?
-Am citit încă o carte fenomenală! După cum am mai spus eu pe aici, când am pofte de citit ceva bun, nu ma liniștesc până nu încep o carte nouă, deși poate că altele sunt începute, dar nu îmi oferă ceea ce caut! Așa se face că am început Poftă de ciocolată de Care Santos și am devorat cartea! Nu chiar la propriu, dar pe aproape! E superb scrisă, iar poveștile personajelor, care de-a lungul unor generații ajung să dețină aceeași ciocolatieră prin diverse mijloace, m-au ținut cu sufletul la gură. Are și iubire, și umor, și context social istoric, și multă ciocolată! De citit!
August mai are două săptămâni și două zile, deci mai puțin și se termină vara! În mod clar, nu o voi regreta, dar doar pentru că nu am avut timp să îmi iau concediu anul acesta, și la fel de sigur, nu îmi vor lipsi nici temperaturile record. Simt că a am scăpat de caniculă, vinerea trecută a urcat până la peste 40 de grade, iar acum cred că maximul atins în zilele următoare va fi poate cel de 33 de grade, ceea ce mă bucură nespus! Mă bucură că se potolesc temperaturile și de abia aștept să vină a doua jumătate a lunii octombrie când poate, voi avea și eu concediu! 🙂
Mirela's Mood 