Paradisul din Avrig, acasă la zâne și vara indiană din Sibiu

Într-una din călătoriile noastre prin țară de astă-toamnă, cu ocazia unei nunți, am ajuns în orășelul Avrig, județul Sibiu. Dacă despre orășel în sine, nu pot să vă spun prea multe din cauza timpului redus la dispoziție, vreau să împărtășesc câte ceva despre locul în care am fost cazați pentru că nu în fiecare zi un astfel de peisaj ni se arată în fața ochilor.

La poalele munților Făgăraș ne-am sorbit cafeaua de dimineață, practic am băut această licoare fiind deja într-un paradis pe pământ. Afară era cald și soare, trandafirii încă înfloriți în curte, iar în fața privirilor noastre crestele munților, pline de promoroacă deja, se avântau înspre bolta cerească semețe. La Pensiunea Brândușa puteți să aveți parte de toate acestea și chiar mai mult. Din ce am văzut, acolo se organizează și tabere pentru copii, pe lângă faptul că e un centru de echitație, au cai și se pot lua lecții de călărie de către doritori. Am văzut nu puține persoane plimbându-se pe cărările din vecinătatea pensiunii pe aceste animale superbe!

Profitând de vecinătate, în aceeași zi, ne-am pornit spre Porumbacu de Sus pentru a le vizita pe zâne acasă la ele. Castelul de Lut din Valea Zânelor e un loc de basm. Auzisem voci cum că e mai puțin decât ceea ce așteptau să vadă acolo. Pentru mine a fost invers și vă voi spune și de ce.

Vorbim aici despre un mini complex turistic încă în construire care deja face bani din turism! Castelul în sine e absolut superb alcătuit, iar în spatele lui e o poieniță cu locuri unde poți servi mâncare și unde poți sta la un pahar de vorbă, în fundal auzindu-se clipocitul vesel al râului de munte care curge neliniștit la vale. Sincer, nu mă așteptam să fie organizat ceva de genul acesta acolo. Cel puțin, nu în acest moment. Afară era soare, locuri de parcare am găsit cu ușurință, flori peste tot, bună dispoziție iar camerele foto erau pregătite și ele. 🙂

Evident că după toate acestea am oprit și în Sibiu! Era de neratat, deși de când sunt împreună cu Ovidiu, nu trece un an fără o vizită în acest oraș! :)) Diferența a făcut-o faptul că am ajuns pentru prima oară în acest oraș în afara sezonului de iarnă în 2017.

Lipsit de luminițele de Crăciun la vremea respectivă, centrul Sibiului mi-a părut cumva mai gol, mai dezbrăcat, mai lipsit de personalitate, deși evident că e la fel de frumos arhitectural vorbind!

Acum am simțit în Sibiu vara indiană (pentru cunoscătorii acestei sintagme): era mijlocul lui octombrie, temperaturile erau foarte ridicate, noi fiind cu toții în tricouri, culorile toamnei erau peste tot, iar în jurul nostru se simțea aerul de vacanță, deși nu era cazul. Am simțit la fel și când am fost cu doar câteva luni în urmă aici, în iunie, cel mai probabil atunci am fost influențată de faptul că prinsesem Street Food festival în Sibiu. Nu ne-am oprit zicându-ne că ne bucurăm de el în Timișoara. Ei bine, ce-i în mână nu ar fi fost minciuna, căci atunci când a fost în Timișoara, noi eram plecați din oraș! :))

Sinceră să fiu, nu știu în câte unghiuri am tot surprins Sibiul ori de câte ori am fost în vizită și știu că pun poze cu același peisaj din ani diferiți sau anotimpuri diferite, dar parcă de fiecare dată când ajung acolo simt că e prima oară!

Ce fain ar fi de m-aș simți la fel de inspirată în Timișoara doar că fiind atât de mult prinși în ritmul cotidian, uităm să vedem și cu alți ochi locul în care ne ducem viața de zi cu zi! 🙂

Parcă s-a mai încălzit puțin afară, nu? Scriind despre vara indiană din octombrie în decembrie, rememorez cu drag amintirile plăcute de peste an și mai sper ca iarna aceasta să fie una blândă cu noi și fără prea multe viroze, năsucuri înfundate și fervex aburind din căni! Iarnă cât mai caldă tuturor sau vacanță plăcută prin țări exotice pentru că, din ce am văzut pe social media, am surprinzător de multe cunoștințe în Thailanda luna această! 🙂 Ah, da, și sper că ați fost cuminți și că Moș Nicolae a venit la voi așa cum se cuvine!