Nu voi inventa eu roata la căruță și nu voi șoca pe nimeni menționând aici niște locuri de care nu a mai auzit nimeni din oraș până acum. Situația e fix inversă, voi vorbi de niște locuri foarte aproape de Timișoara la care noi nu am ajuns până acum două săptămâni, deși sunt arhicunoscute și foarte apreciate. Poate mai sunt întârziați ca noi care merită un imbold! :))
Ei bine, dacă stai în Timișoara și te pui în mașină să mergi spre Recaș vei vedea că Timișul are și regiuni deluroase și nu oricum, ci pline de viță de vie: Recașul e cunoscut pentru producția viticolă, însă pentru mine a fost de mare impact peisajul din mai multe motive:
- wow, au și dealuri, nu doar câmpie în județul acesta
- nu am mai văzut niciodată atât de multă viță de vie plantată într-un singur loc
- totul era îngrijit și se vedeau tractorașe prin plantații, m-a făcut să mă gândesc la Toscana, deși în zona respectivă din Italia încă nu am ajuns.
Ajunși acolo, am intrat și în magazin de unde am cumpărat o sticlă de vin, un rosé demi-dulce. O altă surpriză au fost prețurile foarte decente.
Continuând pe drumul respectiv vei ajunge și la Herneacova, cunoscut drept centru de echitație unde au loc competiții internaționale de profil. Sunt foarte multe activități pe care le poți face aici:
- picnic pe iarbă cu familia
- pescuit la lac
- vizitat și călărit căluții
- au și parc de aventuri
- te poți da cu tiroliana
- au locuri de joacă amenajate pentru copii
- te poți caza, am văzut câteva căsuțe foarte drăguțe pentru cazare
- poți bea o cafea la restaurant sau servi un grătar în foișoarele puse la îndemâna turiștilor (există mai multe puncte din care poți cumpăra mâncare)
- fotografii faine cu vechiul conac
- participarea la diverse evenimente de profil care se susțin acolo
La fel, m-a uimit, liniștea și civilizația, lumea a stat organizat la coadă (care nu era mare), nu manele, nu oameni urlând, nici măcar nu există taxă de intrare (taxa existentă se percepe doar pentru echitație și parcul de aventuri, în rest oricine se poate bucura de locație). De asemenea, lipsa taxei se aplică și pentru parcare. Am fost într-o sâmbătă, dar poate că am fost noi norocoși și nu am prins aglomerație, cine știe? Mereu mă surprinde civilizația atunci când o întâlnesc în România! :)) By the way, oare cât o fi costând o asemenea moșie, cu lac, conac, parc de aventuri, sală de evenimente, VIP area, grajduri pline de cai și hipodrom?
Și ca să închei apoteotic o să vreau să vă vorbesc puțin și despre o zonă nu foarte aproape de Timișoara, dar care merită vizitată, Clisura Dunării. Am avut recent o nuntă în Drobeta Turnu-Severin, iar la întoarcere am zis să facem drum prin partea sudică. Am mai fost la Dunăre, acoperisem partea din Moldova-Nouă până în Berzasca, dar nu am trecut mai departe. În aceeași măsură, și la celălalt capăt, mai fusesem în Turnu Severin și în Orșova, dar nu ajunsesem până la Cazanele Dunării.
Am prins o vreme foarte frumoasă și un drum puțin aglomerat și chiar dacă eram obosiți, după două nunți, una vineri în Timișoara, cea de-a doua mai sus menționată, tot ne-am bucurat de ce am văzut, eu una mi-am permis să spun că zona aceasta este riviera românească. :))





Nu mi-au plăcut comercianții destul de insistenți pentru plimbările cu barca și acele buticuri din lemn pline de chestii inutile spre vânzare. Pe de altă parte, de-a lungul drumului, până la Moldova-Nouă, veți întâlni foarte multe pensiuni care mai de care mai luxoase. Ca fapt divers căci văzusem pe instagram, în aceeași zi, până și Loredana Groza își făcea veacul pe acolo, pe ceva iaht cu DJ cu tot în el, făcând reclamă la o pensiune nouă. Se mută el, noul loft, la Dunăre de la Mamaia? :))
O singură părere de rău am, că nu am apucat să revăd Turnu-Severin deloc (cu excepția hotelului și a restaurantului), dar rămâne în cărți pentru altă ocazie și poate ne vom întoarce acolo cât de curând. 🙂