Ieri am dat peste un copilaș care ceruse melodia la tribu de dana. Cererea lui m-a surprins pentru că e vorba despre o melodie tare veche pe care știu că o ascultam la rându-mi pe atomic când eram eu copil. Apoi mi-aș fi dorit să o ascult atunci pe loc, dar nu puteam pentru că nu aveam la îndemână cele utile. Spre seară, l-am întrebat pe Ovidiu dacă știe melodia, a zis ca nu, și am uitat de ea până azi când iarăși mi-a apărut în gânduri și nu m-am potolit până nu am ascultat-o pe repeat pe youtube. Proust cu madlena, eu cu melodia asta! 🙂
Și am realizat că aveam 11 ani când o ascultam și că uram franceza din tot sufletul meu de copil căci îmi stricase media generală, franceza și matematica, singurele cu 9. :))
Mulți ani mai târziu nu, nu am ajuns inginer, dar am studiat la facultate franceza și stau și mă gândesc că, doamne dumnezeule, eu niciodată nu fac ce îmi spune inima! Din copilărie chiar! :)) Adică drag de franceză nu am avut niciodată, mai degrabă ambiție să-i dau de furcă…
Desigur, acesta nu este singurul exemplu din seria nu fac ce aș vrea, ci ceea ce ar trebui…Sunt eu mai fericită că încerc să urmez o cale logică și nu sufletul? Bineînțeles că nu! Au fost totuși rezultatele cele așteptate? Și da, și nu. Adică cele mai multe (bune) șanse din punct de vedere profesional le-am avut tocmai datorită unor astfel de decizii. Dar tot datorită acestui fapt am avut și rateuri…
Nu știu care e varianta mai safe (nu mai simplă) că e clar că eu pe aia o caut și de aia nu-s chiar cea mai jolly persoană pe care o poți întâlni, riscuri profesionale și personale există și când iei decizii cu inima și când le gândești împotriva-i. Dar stau să mă gândesc acum oare atunci când iei decizii cu inima și se dovedesc tare proaste cum o fi? Măcar le-ai făcut cu un drag atunci, nu? Probabil că-s mai dureroase rezultatele neplăcute. Când le gândești logic și ies nașpa treburile dai vina pe logica folosită și depășești mai ușor situația. Mda, în continuare mă situez aici. Nu am învățat nimic. :))
Mirela's Mood 