Una dintre părțile fascinante ale unei călătorii în Grecia este că mereu poți să faci conexiuni cu mitologia în funcție de locurile în care te afli: șansele să fii într-o zonă care nu a fost cuprinsă în scrierile mitice sunt mici, dar chiar și atunci sigur rămâne loc pe cinste istoriei, nu ai cum să ajungi acasă fără o lecție nou învățată sau una rememorată.
Destinația noastră pentru concediul acestui sezon a fost Parga, Grecia. Recunosc, eu că mi-am dorit mai mult Grecia decât Ovidiu, însă concediul acesta ne-a picat foarte bine amândurora pentru că nu am mai avut o vacanță la mare de doi ani. Cum nu suntem genul de turiști care stau toată ziua la plajă și mereu căutăm să vizităm împrejurimile locului în care ajungem, iată că, ne-am dus la mare ca să vedem (și) un râu de data aceasta!
Râul despre care vorbesc aici se numește Acheron sau Aheron, cunoscut din scrierile antice drept un afluent al Styx-ului, cel pe care se conduceau sufletele celor morți pe o luntre vâslită de Charon. Deși în mitologie era descris drept un râu noroios, plin de ape tulburi, în realitate Acheronul este un râu extrem de pitoresc, foarte limpede și numai bun de pozat! Dintre cele șase râuri ale infernului, Acheron este râul tristeții.
Pentru a ajunge la Acheron trebuie să ajungeți în nord-vestul Greciei, în regiunea Epirus. Cum noi oricum eram în Parga, ne-am deplasat cu mașina până în Ammoudia. În dreptul acestei localități, râul Acheron a creat de-a lungul cursului, la vărsarea sa în mare, o mică deltă. Ammoudia ne-a părut a fi un orășel foarte liniștit, cu o plajă întinsă, numai bună pentru copii, intrarea în apă era una lină, fiind foarte mult de mers până ca apa mării să ajungă la nivelul umerilor. De asemenea, e o zonă bună de campare, am văzut acolo mulți turiști cu minivan-uri sau cu cortul.
De pe un ponton amenajat pe râu, în schimbul a 4 euro biletul, ne-am îmbarcat într-un vaporaș care a mers timp de 50 de minute într-o plimbare în larg, de-a lungul coastelor din apropiere și pe râu până în dreptul punctului în care cursul lui era navigabil. Am văzut peștișori în apă, fluturi colorați, cuiburi de privighetori atârnând de pe ramuri de-a lungul malurilor și tot felul de păsărele colorate.
După plimbarea cu ambarcațiunea, am urcat cu mașina spre munți pentru a ajunge la izvoarele râului! Aici ne aștepta un alt spectacol! Râul avea dimensiuni mai mici, putea fi traversat de la un capăt la altul în picioare dar, din păcate, pe cât era de cristalin, pe atât era de rece!
Multe activități erau puse la dispoziția turiștilor, de la echitație, tras cu arcul până la canoe. Noi am optat pentru o plimbare pe jos de-a lungul unui traseu cât mai aproape de izvor.
La finalul acestei ieșiri, ne-am oprit să luăm masa la o terasă pe malul râului: a fost interesant, în timp ce serveam cina, treceau oameni în canoe pe lângă noi! 🙂
Ne-am reîntors în Parga după ora 5, timp suficient însă pentru baie în mare până când apunea soarele! 🙂
Mirela's Mood 