Parga, o bijuterie la Marea Ionică


Pe cât eram de convinsă marți că este miercuri, pe atât de sigură eram luni că sunt în 31 septembrie. Știu, nu există, dar în mintea mea cumva se agățase această dată, semn că deși nu am păreri de rău când trece vara, subconștientul meu e atașat totuși de zile cu multă lumină. Și cum trece el, pe nesimțite, timpul! Aparent nimic nu se schimbă și totuși suntem într-o continuă mișcare pe planeta asta prin zilele ce ni se duc.

Și pentru că am ajuns la capitolul zilelor trecute, mă gândeam să vă mai povestesc puțin despre ce mi-a fost dat să văd vara aceasta pentru că multe locuri frumoase mi s-au așternut prin fața ochilor și prea puține cuvinte spre deloc am avut despre ele pe aici.

Voi vorbi despre destinația principală, Parga! Spre rușinea mea, până în anul de grație 2018 nu știam nimic despre această destinație, nici măcar despre existența ei, deși aveam impresia că știu multe despre destinațiile turistice grecești, de fapt știu insulele, dar nu și stațiunile de pe coastele acestei țări extraordinare.

40104439_10156052625319335_7904386712669782016_n

Nouă Parga ni s-a potrivit ca o mănușă pentru că nu picam de acord asupra cărui loc din Elada vrem să ne îndreptăm. Ovidiu zicea că vrea din nou Lefkada pentru că am optat pentru mașină și e singura insulă legată de continent printr-un pod, eu nu, pentru că deși superbă zona și vacanța noastră acolo de altfel, voiam să văd ceva nou. Mi-au fost din start refuzate alte recomandări de insule mai apropiate de coaste pe motiv de transport cu bacul (că durează mult, că e scump, etc, până la urmă tot am fost cu bacul chiar și fără mașină, voi reveni asupra acestui detaliu), deci situația nu era prea roză și zilele treceau. :)) În cele din urmă, datorită facebook-ului și ale unor poze postate de la fața locului, m-am uitat repede pe hartă și când am văzut că Parga e pe coasta Mării Ionice am spus că asta e, avem destinație! Era sfârșitul lui iulie. :))

40152284_10156052700539335_5882104835976724480_n

Parga se află în regiunea Epirus, între orașele Preveza și Igoumenitsa și bineînțeles că acolo unde e și munte și mare nu are cum să fie altfel decât spectaculos. Străzile sunt înguste, un ‘deliciu’ pentru șoferi, plus că sunt și aglomerate în sezonul estival, DAR sunt atât de multe lucruri faine de tot aici încât nu aș ezita să recomand oricui acest loc:

-capitolul servire, ireproșabil! Fie că am poposit la o tavernă de pe o plajă, la un restaurant în centrul vechi sau la înghețată, capitolul servicii aici ne-a frapat…în bine! Să fim serioși, știm cu toții că grecii nu excelează la acest aspect, dar se pare că pe coastă atitudinea față de turiști e puțin diferită ca cea de pe insule (posibil e mai multă experiență)

40085239_10156052702984335_7719145769625714688_n

-pentru prima oară în Grecia plajele erau amenajate, cu terase de care aparțineau, șezlong, servire pe plajă, dușuri, ba chiar și salvamar.

-plajele, revin asupra lor, erau curate, cu nisip, intrarea în mare era lină, iar apa era foarte caldă (cel mai adesea făceam baie după 5 seară căci ziua călătoream să descoperim locurile din apropiere)

-arhitectura locului e de inspirație venețiană. Ce mi s-a părut foarte fain era că fațadele caselor erau proaspăt renovate și îngrijite, drept urmare totul era foarte pitoresc.

41928420_10156100343889335_1356335300388847616_n

40457443_10156059650114335_1313420150375972864_n

-intrarea la castelul venețian este gratuită. Noi ne-am cățărat până sus de tot unde era arborat steagul Greciei, numai bine că avem poze panoramice și cu vedere spre plaja Valtos și spre Centrul Vechi, iar apoi ne-am oprit la o cafea grecească la terasa din curtea castelului.

40094943_10156052973684335_409863218614239232_n

41873144_10156100343709335_5623008236606062592_n

42044641_10156100343879335_1939739137909194752_n

-Mâncarea! Pentru prima oară într-o vacanță am făcut să fie și despre mâncare, de obicei nu prea punem accent pe acest capitol. Aici însă, jumătatea din fauna Greciei se perinda prin stomacul nostru! :)) Am încercat de toate!

40413601_10156063438809335_6822160051927515136_n

-Cutremurul. E ciudat să îl pun pe lista de lucruri mișto, dar pe mine m-a fascinat. A fost pentru prima oară când am simțit un cutremur și mi s-a părut foaarte interesant. Evident, a fost ok că a fost de doar 4 grade și noi probabil l-am simțit chiar mai puțin decât atât, dar legănatul respectiv stânga dreapta chiar a fost altceva: tot eram eu curioasă despre cum se simte un cutremur că până la urmă mi s-a întâmplat. Acum această curiozitate fiind satisfăcută, pot spune pas la alte ocazii în viața asta. 🙂

O altă caracteristică de care țin eu cont e ‘calitatea’ turiștilor care se află acolo, știu că poate sună ciudat ce spun, poate nu-mi găsesc cuvintele potrivite, dar nu toți turiștii sunt civilizați și atunci puțină cercetare în avans despre ce fel de oameni poți întâlni într-un loc, nu strică. Cercetare e mult spus, mă rog, întrebi oamenii care au mai fost acolo despre cum se prezintă atmosfera. :))

Una e să poți să-ți lași liniștit lucrurile pe plajă, alta e să stai mereu cu ochii pe lucrurile tale să nu dispară, deși noi români fiind, tot nu ne dezicem de acest aspect și mereu ne cam uitam după lucruri că deh, știm de unde venim și ce se poate întâmpla! Haha! Să știți că englezii de pe plajă nu stăteau cu ochii după lucrurile lor, erau mai relaxați. :)) Sau cum ar fi să stai frumos pe plajă în sunet de manele? Nu, mulțumesc, mai bine snoabă, dar să-mi pot citi cartea liniștită!

40678030_10156071891269335_6426079864402477056_n

Din acest punct de vedere, e bine în Praga: nu am văzut nimic suspect pe plajă, poate doar mici comercianți sezonieri cu mărgele, masaj și gogoși care până la urmă chiar ofereau ceva util.

41824651_10156100343739335_767245123737092096_n

41946287_10156100343874335_4499657650551652352_n

Astea fiind spuse, să știți că dacă nu veți fi inspirați la anul, e ok să mergeți în Praga, o singură chestie nu vă pot garanta: că veți prinde un cutremur acolo. 🙂

p.s. am uitat să menționez un alt highlight al acestei vacanțe: a fost prima oară când am înotat în apă peste mine! Erau niște peștișori șmecherași în apă care te mai ciupeau din când în când, în principiu când erai mai relaxat că așa e în viață, și din dorința mea de evitare a lor am dat non stop din picioare până când am realizat că, oops, picioarele mele nu mai ating nisipul de pe fundul mării. Cum nu m-am panicat, mi-am văzut de treabă în continuare: iată, o temere mai puțină în viața mea! :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s