Verde de acasă: de la Lupeni până la Vidraru via Transfăgărășan (I)


Mă tot gândeam la o introducere pentru acest articol, dar nimic nu îmi părea potrivit pentru a spune despre cum e să fii turist acasă. Nu e prima oară când fac asta, am mai scris despre ‘acasă’, știți că îmi place să vizitez România și spun cu mâna pe inimă că mai am o grămadă de locuri de văzut pe aici și pe care de abia aștept să le descopăr. Nu o fi țara noastră cea mai cea, dar totuși Doamne, ce frumoasă-i România! Cum e apa și aerul din munți, cum sunt oamenii de la țară, cum e verdele de-acasă!…

45868974_10156217576369335_3398014812758736896_n

Jumătate din concediul de astă-vară l-am dedicat țării și ne-am făcut un traseu ad-hoc: singurul loc pe care știam sigur că îl vom vedea a fost Transfăgărășanul care era pe lista mea de multă vreme. Am văzut Transalpina cu doi ani în urmă, deci mai aveam o foarte mare curiozitate, acum că s-a îndeplinit dorința-mi de a vedea acest drum de poveste, aș vrea să văd și Transbucegi, poate la anul chiar!

45809667_10156217576439335_6555576585825550336_n

Nici nu am ajuns bine acasă din Grecia că a doua zi ne-am pornit din nou la drum. Prima oprire a fost în Valea Jiului, în Lupeni, orașul natal al lui Ovidiu unde am profitat de moment pentru a ne întâlni cu prietenii de acolo, nu a fost foarte lungă oprirea căci după o noapte de somn acolo Transfăgărășanul ne aștepta!

46084737_10156217576554335_2813637069929185280_n

Cum a fost pentru mine Transfăgărășanul? FENOMENAL! Sincer, eu chiar nu am văzut mizeria de care se plângea lumea pe net pe nicăieri, am văzut ceva lume, dar nu a fost totuși foarte aglomerat, din acest motiv am și ales o zi din săptămână pentru vizitarea lui și nu weekend-ul. Primul lucru care m-a impresionat a fost felul în care se vedea cascada Bâlea undeva foarte sus, noi fiind la poalele urcării, apoi drumul în sine (am prins și o întrunire a iubitorilor de mașini Mazda CX-5 și erau toate roșii, deci vă imaginați ce frumos contrasta cu verdele peisajului!), ca apoi să fiu de-a dreptul mesmerized de lac! Au lacurile astea de munte ceva al lor (da, știu, cristalinul) de te face să te pierzi definitiv în ele!

45863303_10156217576584335_1555742909590929408_n

45945773_10156217576664335_4406202233092308992_n

45878495_10156217576729335_4154630949000183808_n

45812743_10156217576809335_356612229803540480_n

45800810_10156217577154335_6288939398272647168_n

45767898_10156217576899335_7733820470285303808_n

45628939_10156217587354335_7361967420182888448_n

46071754_10156217577424335_4541413520171859968_n

După Transfăgărășan, ne-am oprit la barajul Vidraru unde un măr semeț crescut în josul barajului mi-a atras atenția: era plin de mere roșii, dar bine protejat căci nu putea ajungea nimeni la el acolo unde a ales să se înalțe.

45803835_10156217578429335_2152116504668143616_n

45960850_10156217578459335_1386078614633578496_n

Barajul Vidraru l-am mai văzut acum mulți ani, cred că aveam 16 ani pe atunci și, ca de fiecare dată, primul impact pe care îl au unele locuri asupra ta, rămân cele de referință!

Între timp hotărâsem ca următoarea noastră oprire pentru la noapte să fie Curtea de Argeș, am trecut pe lângă castelul Bran în drum spre Argeș, dar nu am oprit pentru că îl văzusem amândoi anterior, dar asta nu înseamnă că nu l-am pozat totuși de pe geamul mașinii: e frumos castelul și recomand vizitarea lui în cazul în care nu ați făcut-o deja. 🙂

45785120_10156217579329335_5142969938184503296_n

45882057_10156217579384335_127897099508383744_n

Continuarea în articolul următor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s