Verde de acasă: de la Curtea de Argeș via Rucăr-Bran până la Cetatea Râșnov (II)


Ați putea crede că am programat intenționat această postare despre România de ziua noastră națională cu ocazia Centenarului. Ei bine, nu e așa, motivele mele pentru întârzierea acestei continuări sunt lipsa de timp, de inspirație și de stare sufletească necesară acestui exercițiu. Cu toate acestea, mă bucur de coincidență și veți vedea de ce în cele ce urmează.

După cum povesteam în articolul anterior, la Castelul Bran nu am oprit, drumul nostru a continuat direct spre Curtea de Argeș, prima capitală a țării românești.

Nu mai vizitasem până atunci acest orășel încărcat de istorie și am fost fermecată, unele străduțe cu clădiri vechi mi-au amintit puțin de Oravița, dar la capitolul lăcașuri de cult, în Curtea de Argeș puteți vedea de departe unele dintre cele mai frumoase biserici de pe teritoriul României, din păcate nu toate sunt funcționale. Și ca să menționez câteva precizez doar Biserica Domnească, precum și necropola regală, Mănăstirea Curtea de Argeș, Biserica Sân Nicoară, Biserica Olari, Biserica Sfântul Gheorghe, Biserica Brad-Bătușari și multe alte case boierești deosebite.

Important despre Curtea de Argeș este și faptul că a fost un important centru cultural, politic și economic în perioada medievală și că aici s-au născut Neagoe Basarab, Vlaicu Vodă și Mircea cel Bătrân.

45843863_10156217582779335_2489177411980099584_n
Statuia lui Neagoe Basarab care este situată la intrarea în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș și lângă necropola regală pe care o puteți vedea în poza de mai jos.

46499047_10156232452844335_3258392967928348672_n

Evident că principalul obiectiv turistic a fost Mănăstirea Curtea de Argeș acolo unde Ana a fost sacrificată de Manole conform legendei vestite și cu mâna pe inimă vă spun că e cea mai frumoasă mănăstire din România pe care am văzut-o până acum! Pozele nu reușesc să-i transmită frumusețea, detaliile arhitecturale bizantine, iar interiorul este efectiv de poveste, din păcate însă acolo nu am avut voie să fotografiem. Ah da, și să aveți bani la voi pentru că intrarea se plătește.

46064022_10156217582584335_4137183924260438016_n

46391920_10156232452949335_1990850322473418752_n

Ne-am petrecut întreaga zi aici, cazându-ne la o pensiune foarte drăguță, plină de flori și cu o grădină tare cochetă! Din câte îmi amintesc se numea Pensiunea Eden. Un alt lucru simpatic în Curtea de Argeș a fost faptul că seara orașul prindea efectiv viață, multă lume era la plimbare pe străduțele lor mai importante și că se mănâncă bine, noua ne-au fost recomandate 3 restaurante, dar am optat pentru La Costică, cel cu specific românesc unde am servit o ciorbă de fasole în pâine foarte gustoasă.

A doua zi am avut de ales între Predeal sau Râșnov și am ales să mergem la Cetatea Râșnov pentru că dacă eu nu văzusem Curtea de Argeș, Ovidiu nu văzuse Râșnovul, iar Predealul rămâne pe lista noastră pentru la anul poate: și pentru că noi nu avem drumuri bune în țară, dar avem peisaje frumoase am zis că ar fi fain să mergem pe ruta Rucăr-Bran, indiferent de condițiile rutiere. Pe lângă asta, noi doi chiar credem că peisajele din drum până la destinația finală fac și ele parte din călătoria în sine. 🙂 (Îmi cer scuze dacă mă repet, dar e o idee la care ținem mult!) O să adaug câteva poze mai jos ca să vedeți ce frumoasă e România de pe drum, chiar dacă drumul e așa cum e el…

45759650_10156217587314335_728810208729497600_n

45926967_10156217582874335_1844402881256488960_n

46431719_10156232452814335_1905614140978757632_n

46443395_10156232452829335_1834267076265508864_n

46434173_10156232453024335_6560789542251528192_n1

La Cetatea Râșnov am prins o foarte mare aglomerație, parcarea ne-a dat puține bătăi de parcă, multă lume și nu toată era foarte civilizată pentru că era înghesuiala tipic românească (știu, știu, nu e totuși doar la noi). Am reușit după vreo 2 ture în care am ratat tractorașul care urca vizitatorii până la cetate să urcăm și noi în el: le-am ratat pe primele că nu stăm bine la capitolul dat coate. 🙂 Ne-a părut rău apoi că nu am urcat pe jos, din păcate eu nu mai puteam aproxima distanța până sus pentru că au trecut totuși 4 ani de când am fost aici ultima oară și mai era și iarnă, deci nu îmi mai aminteam că nu e chiar atât de mult de urcat de fapt.

Am prins condiții meteo excepționale în aceste zile de călătorit prin țară, deși în Lupeni prinsesem ploaie, lucru care m-a bucurat căci de sus de pe cetate se vedea Râșnovul foarte frumos. În 2014 am prins o ceață atât de densă încât efectiv nu se vedea nimic de sus, dacă vă vine să credeți! Parcă eram într-o cetate în nori.

46379426_10156232453034335_4987374517274804224_n

La Cetate au fost expuse, alături de o imagine mare a Regelui Mihai, mesaje ale românilor care au trecut pragul cetății puse pe bucățele de pânză în culorile steagului românesc. Inițiativa e de lăudat iar mesajele au fost emoționante, de la unii care mulțumeau României pentru tot ce le-a oferit, poezii patriotice, cuvinte sincere de copii sau desene până la mesaje mai politice. Multe cereau drumuri practicabile și autostrăzi viabile.

45919582_10156217583844335_3903508029428989952_n

45825673_10156217583944335_7757260623670411264_n

45872884_10156217584019335_5880729892391223296_n

45885818_10156217584109335_5901731449245007872_n
Nu am avut timp să văd Râșnovul la pas, dar de sus pare un oraș tare drăguț. 

La poalele cetății se află Dino Park și evident că, deși cam piperat prețul de intrare pentru veniturile românilor, ne-am dus și acolo. E un loc plin de energie datorită copiilor aflați în plină desfășurare și e foarte bine organizat și amuzant, cred că a fost prima oară când ne-ar fi plăcut să avem un copil cu noi, cred că ar fi fost muuult mai simpatică toată treabă cu o companie mai mititică. 🙂

46065741_10156217584719335_2166425295588950016_n

45973469_10156217584774335_3527470611733413888_n

45891269_10156217584834335_5452535212191776768_n

45879618_10156217584934335_1691452043509628928_n

45911337_10156217585214335_1764897693668212736_n

45856523_10156217585419335_4259754663026360320_n

De la Râșnov ne-a așteptat lungul drum spre casă, doar că am făcut din nou un popas în Lupeni unde sâmbătă dimineața ne-am prezentat pe Stadionul Știința din Petroșani pentru a susține echipa de rugby a orașului în finala de rugby 7 (au și câștigat-o). A fost mai palpitant decât aș fi crezut și cu ocazia aceasta l-am văzut și pe Toma Coconea, se pare că e născut acolo, care a aterizat în mijlocul terenului cu parașuta.

45783506_10156217585744335_366348757454815232_n

Cam atât despre peregrinările nostre prin țară din concediul nostru din 2018, pe jumătate greco-macedonian, pe jumătate românesc: mi-a luat mai mult să scriu despre el decât aș fi sperat, dar mai bine mai târziu decât niciodată.

La mulți ani, români! La mulți ani oriunde ați fi, vă doresc o zi minunată astăzi și sper ca de acum încolo pentru țara noastră să urmeze doar lucruri mărețe!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s