Înainte de a reda aici ce sentimente m-au apăsat în Zurich, o să vă povestesc câte ceva despre ce înseamnă acest oraș, foarte pe scurt desigur:
-Nu este capitala Elveției, dar este cel mai important oraș al lor din punct de vedere economic. De fapt, este un punct economic important pe harta lumii.
-Este totuși cel mai mare oraș al Elveției, cu o populație de 400.000 de locuitori, 30% din locuitorii lui fiind de origină străină. Cu tot cu zona adiacentă cantonului, populația totală ajunge la peste un milion de locuitori.
-În Elveția, Zurich se poate pronunța în 6 feluri diferite (doar au 4 limbi oficiale), așadar avem următoarele:
- Zurich – franceză și engleză
- Zurigo – italiană
- Turitg – romansh
- Zürich – germană
- Zuerich – tot germană
- Züri – dialect german elvețian
-Deține cel mai mare ceas de pe fațada unei biserici: ne-am cam holbat nițel la el, drept urmare îl puteți observa în pozele de mai jos! 🙂
-Are apă potabilă bună în spațiul public, orașul fiind brăzdat cu peste 1200 de fântâni publice de unde lumea se poate servi cu apă. Nu am încercat, nu am gustat. 😦
-Un oraș corporatist sută la sută, cu o platformă foarte solidă pentru business-uri (servicii, bănci, aur, etc.), în mod evident, după cum a fost denumit, este inima comercială a Elveției.
…
Poate că Zurich-ul m-ar fi impresionat mai mult dacă aș fi aterizat direct din Timișoara acolo, dar după ce mi-am clătit ochii cu frumusețea și culorile căsuțelor din Innsbruck și Gmunden, Zurich mi-a părut tare gri.
Nu mă înțelegeți greșit, zona centrală a orașului este îngrijită și cu o multitudine de străduțe cu clădiri vechi (după cum îmi place mie), dar fațadele lor nu erau proaspăt refăcute sau nu erau la fel de frumoase precum cele pe care le-am văzut în Austria sau în Germania. Restul orașului în schimb, părea impersonal și rece. Uitându-mă acum peste pozele de acolo nu observ asta, dar comparat cu alte locuri vizitate în acest concediu, aici am făcut cele mai puține poze, în mod clar nu am fost prea inspirată.
Revenind la Elveția și ideea de bogăție, chiar făceam glume că cine știe ce mașini vom vedea pe străzile orașului dar, spre surprinderea noastră, nu am văzut nimic spectaculos, poate din când în când câte una, dar în orașele din România vezi mai multe mașini spectaculoase vara când se întorc de la munca din occident conaționalii noștri…Cred că elvețienii sunt mai practici!
De altfel, a fost o întreagă nebunie să găsim un loc de parcare în Zurich, toate parcările (cu plată desigur) erau full și era nebunie pe locuri, am izbutit în cele din urmă dar nu fără emoții…
În rest, de pe străzi am văzut foarte multe restaurante cu cheese fondue/raclette care este foaarte scump și care nouă ne miroase a snobism, rămâne între noi ce am spus aici, bine? :)) Practic e un fel de cașcaval topic. Am spus pas, deși, cine știe, poate suntem și noi ca vulpea la struguri. :))
Vă las cu pozele de mai jos și cu gândul că poate iarna, pe frig, nu o fi fost cel mai bun moment de văzut Zurich, s-ar putea ca pe cald să fie mai ofertant. Dacă nu a ajuns la sufletul meu acum, nu înseamnă că nu poate ajunge într-al vostru. 🙂
Mirela's Mood 