Mă lovise inspirația de Ziua Îndrăgostiților să cumpăr cadou bilete de zbor pentru un city break pe undeva și căutam de zor variante spre țările scandinave, ba chiar Polonia, pentru o plecare la începutul lunii iulie pe care să o legăm de concertul lui Ed Sheeran la care aveam bilete. Între timp, am returnat biletele (altă poveste, vă voi povesti cu altă ocazie), dar pe atunci evident că nu știam că această deplasare înspre București nu va mai avea loc. Și cum tot căutam și nu-mi ieșea nimic convenabil ca durată și timp (concertul pica într-o miercuri), m-am frustrat oarecum și mi-am zis că nu are rost să aștept atât de mult pentru o mini-vacanță când noi, anual ne ofeream drept răsfăț o plecare prin februarie sau martie pe undeva, așa că am intrat pe site-ul Wizz, plecări din Timișoara și am ales o destinație la mare, Valencia!
Nu mai fusesem în Spania de prin 2010 amândoi, deși pe atunci nu ne cunoșteam și am mers separat, iar dintre destinațiile wizz cu plecare din Timișoara spre tărâmul spaniol, Valencia mi s-a părut mai exotică pentru că știam foarte puține despre acest oraș.
Ca niciodată, am plecat total nepregătiți, adică nu am citit cu lux de amăunte cum fac eu de obicei despre ce și cum se poate vizita pe acolo și nici pe partea logistică, de care se ocupă Ovidiu, nu eram mai bogați în detalii, deși așteptam vacanța asta cu sufletul la gură, uneori chiar gândindu-mă cu regret la ea că de ce oare nu am luat bilete pentru martie și nu aprilie. Au fost tare obositoare primele trei luni ale acestui an și nu am realizat de cât de obosiți eram de fapt decât atunci când ne-am acordat acest moment de respiro. Partea frumoasă a lucrurilor a constat într-o infrastructură a orașului absolut ireproșabilă, aeroportul este la aproximativ 9 km de centrul orașului, așa că un simplu bilet de metrou a rezolvat această dilemă. În rest am mai circulat cu autobuzul (am achizițonat carduri turistice pentru 72 de ore și aveam gratuități la toate mijloacele de transport) și timpul nostru de așteptare de fiecare data într-o stație nu a fost mai mult de 3 minute. Inițial, am crezut că am avut noroc, deși niciodată nu am fost norocoasă din acest punct de vedere, în Timișoara, mereu pleaca tramvaiul fix când ajung lângă el, iar după următorul mai stau alte 20 sau 30 de minute…Știți ce a făcut diferența? Civilizația! Am găsit ulterior explicația pe internet și se pare că în Valencia timpul mediu de așteptare a mijloacelor de transport este de cel mult 10 minute! Tind să-i foarte cred când, mă repet, noi nu am așteptat mai mult de 3 minute după un autobuz!
Eu sunt absolut indrăgostită de vegetația mediteraneană, iar palmierii uriași, portocalii cu crengile atârnânde sub greutatea fructelor, arborii cu coroane dese și bogate în frunze cu forme nemaivăzute, leandrii și verdele locului mă fac pe loc să-mi intru în starea de vacanță. Ba chiar de data aceasta, mi-a scăzut tensiunea, tensiune care cu doar câteva zile în urmă o luase nițel razna! În Valencia veți fi uimiți de cât de multă vegetație este peste tot și de cât de mari și lungi sunt parcurile care traverseaza orașul. Noi am petrecut ore în șir în parcurile lor (Turia și Gulliver) și, mai ales, kilometri mulți, la pas, și nu alegând, precum o făceau majoritatea localnicilor care sunt foarte sportivi.
Aș fi putut sta o zi întreagă în zona de livadă de portocali ai parcului, doar așa, holbându-mă la cât de frumos arată totul:
Bineînțeles că nu pot să nu vi-l arăt și pe Gulliver cel supradimensionat pe care se cățărau atât copiii, cât și părinții, și da, trebuie să recunoaștem, inclusiv noi…pe piciorului lui drept în sus cât să ajungem să-l vedem de la înălțime!
Dincolo de aceste parcuri mari și frumoase, negreșit punctul turistic numărul unu din oraș este Ciudad de las Artes y las Ciencias unde ne-am dus două zile la rând ca să epuizăm tot ce era de făcut pe acolo. Arhitectura locului vă va lăsa mască, întreg complexul este demn de un film sci-fi, dar unul de un foarte bun gust:
La fața locului, multitudinea de activități a fost mult peste imaginația noastră. Se puteau închiria bărcuțe sau alte gadget-uri care să te mențină la suprafața apei (vedeți bulele din poza de mai sus), biciclete (solo, duo sau chiar pentru întreaga familie), trotinete, gaseai baruri, restaurante și evident că, puteai vizita muzeele. Ah, da, puteai să stai inclusiv intins pe iarbă, lucru la care eu am și poftit la un moment dat și pe care l-am făcut întocmai preț de câteva minute. În afară de acest aspect, noi am optat pentru muzeul de Științe care este unul foarte interactiv, să aveți în vedere un singur lucru, totul este în spaniolă! În ziua respectivă a avut loc și un congres al micilor inventatori și sute de prichindei veniseră la muzeu cu machetele create de ei, alături de voluntari, părinți, colegi, turiști…
Tot în acest complex am mai optat pentru Hemispheric și Oceanarium, două locuri care au fost foarte aproape de inima noastră. La Hemispheric tot ce poți să faci de fapt este să vizionezi o proiecție de film, dar nu una de gen hollywood, ci una de tip documentar. Noi am vrut să mergem inițial la un film despre dinozauri, dar nu am mai prins bilete, cel despre călătoria în spațiu era prea târziu și eram prea obosiți să ne lungim ziua, așa că am optat pentru imediat următorul care s-a nimerit a fi un filmuleț despre animalele din zona imediat inconjurătoare noua (animale sălbatice din zona temperată) și despre adaptarea lor de-a lungul anotimpurilor unui an! A fost absolut senzațional! În primul rând, la Hemisferic, noi eram așezați pe niște scaune inclinate astfel încât stăteam pe spate (foarte comod și relaxant) și proiecția era pe tavanul clădirii care avea formă sferică. Proiecția a fost impecabilă și totul părea foarte real! Prețul biletelor era undeva la 8 euro de persoana, un preț prea mic pentru o asemenea experiență! 🙂
Un alt loc care a fost peste așteptări a fost Oceanarium, nu mă așteptam să fie atât de mare și nu mă așteptam să văd atât de multe animăluțe. Mi-a plăcut spectacolul cu delfinii, pinguinii, broaștele țestoate uriașe înotând, morsele (m-au impresionat prin mărime și prin cât de active erau), meduzele, păsările colorate, rechinii, multitudinea de specii de pești, infrastructura locului per ansamblu, dar mai ales faptul că pentru prima oară am văzut cum arată o beluga, care intră la categoria balenelor de talie mică!
(to be continued)
Mirela's Mood 