Parcă mă și văd în curând pe plajă, la mare, pe parcursul concediului mare de vară și eu tot rămasă sunt în urmă cu istorisirile celor văzute de-a lungul concediului din iarnă. Pornisem cu dreptul și cu avânt și am scris destul de mult și chiar în ordine cronologică tot ce am vizitat, dar acum deja în mintea mea lucrurile par ușor, ușor să se amestece și să nu mai știu exact pe la mijlocul călătoriei ce și când am vizitat. Noroc cu pozele de pe Instagram și Facebook care mă scot din belele în astfel de cazuri.
Oricum, îmi amintesc tot ce am văzut, iar una dintre țările în care am poposit atunci, de dragul palmaresului după cum glumeam noi, a fost micuțul, dar foarte cochetul Liechtenstein!
Știam despre Liechtenstein de când eram mică și mă jucam prinsa distractivă pe strada copilăriei mele cu prietenii mei. Evident jocul consta în a alerga unii după alții, dar includea și puțină geografie: fiecare dintre noi reprezenta o țară aleasă în prealabil, iar când cel care alerga se apropia foarte tare de tine, spuneai repede numele unei alte țări participante la joc și atunci alerga respectivul. Dacă, de emoții, nu-ți aminteai nicio țară dintre cele participante la joc la timp și erai prins, erai out! Ei bine, eu de cele mai multe ori alegeam să fiu Liechtenstein pentru că ceilalți copii ori nu puteau pronunța numele acestei țări, ori nu țineau minte acest nume, mai ales în asemenea condiții de stres, deci țărișoara asta cred că m-a ajutat de multe ori să câștig acest joc! :))
…
În altă ordine de idei, despre Liechtenstein se pot afirma următoarele:
-monarhie constituțională, cu rang de principat
-suprafața sa măsoară puțin peste 160 de km pătrați, iar populația ajunge la un număr de 37000 de locuitori.
-capitala este Vaduz, dar cel mai mare oraș este Schaan, un oraș de care, de fapt, foarte puțină lume a auzit. Eu mă număr printre respectivii! :))
-Ratele șomajului și ale criminalității sunt printre cele mai mici din lume! Pe teritorul acestei țări au loc foarte puține infracțiuni, iar dacă pedeapsa unui deținut depășește 2 ani, acesta va fi transferat într-una din închisorile din Austria. De altfel, în toată țara există un singur spital aflat în Vaduz.
-Principele din Liechtenstein este al 6lea cel mai bogat monarh din lume cu o avere estimată la 5 miliarde de dolari. De altfel, Liechtenstein este una dintre cele mai bogate țări din lume (locul 3 mondial ca venit PIB pe cap de locuitor și locul 1 în valoare absolută) pentru că țara a reușit să-și redreseze economia precară după al doilea război mondial introducând impozite foarte mici companiilor tocmai pentru a atrage cât mai multe business-uri la ei, ceea ce le-a și reușit: este una din puținele țări din lume care are mai multe firme înregistrate decât cetățeni! Impozitele mici sunt încă de actualitate, doar Andorra are impozite mai mici decât Liechtenstein în Europa.
-Liechtenstein este un mare producător de ceramică și cel mai mare producător mondial de dinți falși, din câte am înțeles acest lucru se datorează unor contracte cu nenumărate cabinete stomatologice în India! Să nu uităm câtă populație are India, deci și potențiali clienți!
-Nu dețin un aeroport, cel mai apropiat fiind cel din St. Gallen, Elveția.
-Nu dețin armată!
-De ziua națională, rezidenții țării sunt invitați de șeful statului pentru a servi bere în grădina palatului, așadar o parte importantă a populației va fi găsită la palat cu această ocazie!
Impresiile mele personale despre acest stat sunt următoarele:
-Vaduz, capitala Liechtenstein-ului se pronunță Vaduț.
-Au un centru foarte cochet cu o arhitectură modernă și cu multe statui foarte futuriste, unele dintre ele îmi aminteau de operelele celebrului Dali.
-Prima statuie pe care am văzut-o a fost cea a unei femei dezbrăcate cu forme rubensiene generoase întinsă la orizontală. Dacă ridicai privirea în sus puteai cu ușurință observa castelul din Vaduz. De altfel, castelul tronează pe ceva stâncă sus deasupra centrului orașului.
-Foarte curat, dar și foarte scump.
-Se poate ajunge chiar și cu bicicleta în această țară din Austria sau Germania.
-Mi-a rămas întipărită pe retină drept culoare dominantă galbenul argilei, cam toate clădirile din centrul orașului aveau această culoare.
-Dacă noi în România am sărbătorit anul centenarului anul trecut, Liechtenstein a sărbătorit 300 de ani de la independență!
-Am luat masă în cel mai frumos McDonalds în care am fost vreodată în viața mea și nu vorbesc doar despre curățenia din interiorul lui sau de servire, ci de peisajul minunat al munților extrem de înalți care se vedeau fie de pe terasă, fie din interiorul localului.
-Prin oraș, de fapt încă de la intrarea în țară, erau peste tot panouri publicitare cu patinoarul lor din centrul orașului, sub sigla Vaduz on ice. Am ajuns acolo și când colo, ce să vezi, era un patinoar micuț, de mărimea celor aflate pe teritoriul țării noastre în incinta unui mall, să zicem, și era mare, mare agitație și muzică dată la maxim! Mi s-a părut drăguță atmosfera și m-a amuzat că au făcut atâta publicitate unui locșor atât de mic!
-Am mai văzut panouri publicitare și la o fermă de alpaca deschisă vizitatorilor! Nu am ajuns acolo pentru că noi eram în preajma sărbătorilor de iarnă și nu știu câte șanse reale am fi avut să vizităm drăguțele animale, dar cred că aș fi apreciat o asemenea experiență!
-O altă certitudine pe care am afirmat-o pe de-a-ntregul periplului nostru din iarnă este că românii sunt peste tot, și da, ne-am întâlnit cu un grup de români până și în centrul acestui oraș!
…
Mirela's Mood 