De câțiva ani încoace nu prea mai scriu aici chestii foarte personale și nici nu îmi mai expun părerile, deși ele există în continuare doar că probabil sunt mai moderate în privința oricărui subiect. Nu știu de ce am ajuns să scriu doar despre călătorii și activități de genul acesta, cumva poate că a fost un curs natural.

Mă gândeam totuși că nu ar strica să pun aici în scris câte ceva despre un eveniment care a avut loc recent, chiar mai puțin de o lună, eveniment în urma căruia eu mi-am schimbat numele de familie!

Deși am fost logodiți din martie, 2015, nu ne-am grăbit să ne căsătorim pentru că eu nu îmi doream neapărat să fac acest pas! Adică nu mă înțelegeți greșit, era clar că he is the one, doar că am fost la atât, dar la atââââât de multe nunți la viața mea încât m-am scârbit și tot din acest motiv al participării la evenimente de genul știu atât de multe dedesubturi ale organizării lor încât noi nu aveam nervi de așa ceva! Că tot veni vorba, inclusiv în acest week-end avem două nunți la care participăm, iar celălalt am avut alte două invitații la nunți pe care nu le-am onorat căci nu erau in localitate, iar eu sunt destul de grav insărcinată…

Așadar, eu am enunțat sus și tare că nu vreau să mă mărit pentru că:

  1. Nu am visat niciodată momentul în care voi fi mireasă, nici măcar când eram mică!
  2. O nuntă nu schimbă cu nimic relația dintre noi.
  3. Important e să ne înțelegem bine, nu să ne căsătorim!

Well, poate veți întreba ce s-a întâmplat de mi-am schimbat părerea! Nu, nu mi-am schimbat părerea, doar că din punct de vedere strict birocratic e mult mai simplu să aduci pe lume un copilaș când actele sunt în regulă! E mai simplu până și să ai același nume de familie, deși toată viața nu m-aș fi văzut schimbându-mi numele. Norocul meu e că numele nou e tot cu P și e relativ simplu și comun.

De ce o cununie în doi timpi și trei mișcări? Pentru că fix așa am organizat-o! I-am spus lui Ovidiu că dacă vrea să se însoare nu are decât să se ocupe de documente! :-)) Și dacă nu se ocupa, asta era, nu mă necăjeam deloc! Ei bine, în mod surprinzător, s-a ocupat și tot ce am avut eu de făcut a fost să merg alături de el să depunem dosarul cu fix 10 zile înainte de eveniment! În acel moment nu aveam nimic pregătit, nici măcar o listă de invitați! Ce spun eu aici? Nici măcar nu știam pe cine să invităm și dacă să fim mai mult de patru persoane, noi doi și martorii! :))

Evident că în ziua respectivă nu am organizat nimic, depunerea dosarului era în sine un act destul de obositor! Glumesc, e chiar simplu până de fapt! Singurul aspect era că am stat la coadă dis de dimineață în picioare, dar nu eram singura gravidă de acolo! Chiar mă amuzasem că eram aproximativ patru! :)) Mno, cam așa se sinchisește lumea în ziua de azi să se căsătorească!

Apoi după ce m-am obișnuit cu ideea că gata, mă mărit și eu, a doua zi ne-am sunat întâi familiile să verificăm disponibilitatea! Ceea ce am făcut și cu prietenii, dar nu imediat atunci, ci în zilele următoare pentru că noi încă nu aveam un restaurant, haine, flori, etc. etc.

Întâi și întâi am rezolvat fix cu buchetul de flori de mireasă, am văzut la o fostă colegă de lucru pe facebook că și-a deschis un mic business de flori, i-am scris, a spus da cu promptitudine și gata, problemă rezolvată! Rochia mi-am achiziționat-o din primul magazin în care am intrat, Leonard de la Iulius Mall! M-am dus direct la vânzătoare și am întrebat-o dacă are rochii în mărimi mai mari pentru gravide în trimestrul trei, numai să fie ceva colorat! Mi-a ales patru rochii, toate bune, am ales-o pe cea mai frumoasă, numai bine că am fost în albastru deschis la cununie! Ovidiu, la fel, s-a dus într-un magazin recomandat de colegi, a rezolvat din prima costum, papion, camașă, toate cele!

70797544_10156861444844335_7535181381056331776_n

Nici partea de pantofi nu mi-a dat mari bătăi de cap, ba din contră, am găsit ceva rapid la Tezyo, unde aveau niște modele absolut superbe, însă picioarele unei femei gravide sunt cam umflate așa că eu am optat pentru niște pantofi nude, de piele, cu tocul mic.

Bun, cu restaurantul cum credeți că am rezolvat-o? Din lunga listă de aproximativ 20 de localuri alese de Ovidiu (am crezut că așa rapid nu ne face nimeni meniuri și am pus mai multe nume pe foaie!) s-a dovedit a rămâne fix cel care era pe locul întâi! Așadar Riviere, pe malul Begăi, chiar ne-a dat pe spate cu felul în care au răspuns cererii noastre, organizare, mâncare și servire! Pentru prăjituri și patiserii m-am dus eu fuguța la Codrina, unde iarăși nu prea ai cum să dai greș, iar legat de ceilalți invitați, lista s-a lungit nițel și am ajuns la peste 20 de persoane alegând oameni pe principiul proximității! Pentru că era pe repede înainte am zis că invităm doar persoane din oraș, așa se face că eu una nu mi-am invitat multe rude destul de apropiate. Știți cum e cu rudele? O inviți pe una, mai află și alta și pac te trezești cu evenimentul de 250 de persoane (vă zic din văzute și experimentate, soră-mea e pățită!).

Ah, să nu uit, coafor și machiaj, programări la salonul din cartier, iar manichiura am făcut-o la mall! Trăiască mall-ul și faptul că nu locuim departe de el! :-))

Evident pentru că evenimentul a fost așa foarte din scurt s-a întâmplat ca unele persoane de care eu mă consideram foarte apropiată să nu poată veni! Și știți ce? I-am înțeles perfect! Chiar nu era loc de supărări sau gust amar pentru că ne-am asumat că unele persoane nu vor putea veni și eram ok cu acest gând!

Și ca să vă faceți o idee de cât de relaxați eram, eu în ziua nunții chiar spuneam la coafor că nu m-aș necăji dacă plouă! Când ies de acolo, coafata și machiată, ce credeți? Afară ploua! :)) Dar nu a plouat decât până la ora 10, iar apoi a fost o zi superbă de vară-toamnă, până în 30 de grade așa, suficient încât să nu îmi transpire fața pe sub gletul de machiaj.

Pe la 11 a. m. în ziua nunții stăteam pe canapeaua din living cu Ovidiu și ne gândeam ce să mai cumpărăm! La 12.50 era programat evenimentul! Mamei mele i-a crescut tensiunea nițel doar uitându-se la noi cum stăm așa ca niște pupeze liniștite! Oricum ne-am organizat bine și nu ne-a lipsit nimic, ba din contră, șampania nu am folosit-o la primărie și nici ce am pregătit acolo pentru o mică masă, iar prăjituri am dat și la pachet și prin vecini!

…

În timpul ceremoniei nu am avut deloc emoții pentru că efectiv nu am avut suficient timp la dispoziție să mă emoționez! În nici cinci minute a terminat cu noi, ba mai mult, doamna respectivă care a oficiat ceremonia era mai curioasă de burta mea decât de cititul constituției, de zici că nu a mai văzut gravidă, iar eu știu sigur că în ziua respectivă au fost mai multe ca mine! 🙂

Evenimentul a avut loc sâmbătă, iar luni dimineața deja aveam făcută programarea online pentru schimbarea buletinului! Nu am stat pe loc, am vrut să rezolvăm cât mai repede și cu asta pentru că voiam vacanță în afara țării!

În rest, cununia în sine pe mine una m-a obosit groaznic! A fost foarte drăguț să facem poze, să primesc flori (și OMG, ce flori de flori am primit!), să stăm pe terasă la masă cu mâncare bună și toate cele, însă m-a terminat fizic! Probabil și pentru că sarcina era deja avansată, eram trezită de la 6 și nici nu am mai socializat de ceva vreme cu atât de multă lume la un loc, loc în care noi să fim în centrul atenției! Drept urmare, de oboseală, toata noaptea de sâmbătă spre duminică nu am putut închide un ochi. Culmea, eu am fost mai agitată post eveniment decât în timpul lui sau în momentul organizării! În mod evident, nu aș fi putut gestiona un eveniment cu sute de persoane din moment ce unul cu 20 m-a obosit așa! :))

…

Diferența între înainte și acum?

1. Avem un document în plus într-un sertar! Eu una nici nu știu pe unde e mai exact, Ovidiu se ocupă cu organizarea actelor noastre.

2. Am buletin nou în care am ieșit mai bine decât în cel de anul trecut (îmi schimbasem domiciliul).

Concluzia?

3. Încă mă semnez cu vechiul nume. :))

4. Nu s-a schimbat nimic de fapt, oricum locuiam împreună de niște ani și ne era bine așa! 🙂