Jurnal de sarcină (I)

Planul meu era să scriu despre sarcină retroactiv, după ce toate se vor fi terminat adică, dar am intrat în luna a noua și lucrurile par să se complice și să se precipite și nu aș vrea ca această ultimă lună să mă influențeze apoi și să scriu îndemnată de gândul că ‘și totuși a fost cam greu’. 🙂 Pe de altă parte, îmi doresc să-mi notez aici gândurile, stările și evenimentele pe care am avut ocazia să le experimentez din aceată poziție de femeie însărcinată căci nu știu dacă pe viitor voi mai trece prin asta sau nu, plus că fiecare sarcină e unică în felul ei și din ce am văzut prin rândul colegelor și prietenelor, multe femei își amintesc cu nostalgie propria graviditate. Acestea fiind zise, să purcedem așadar!

1. Decizia.

Din punctul meu de vedere cel mai greu și mai greu lucru atunci când vrei să faci un copil e să pui punctul pe i și să iei într-un sfârșit decizia că nu mai e timp de pierdut și că, gata, acum ne punem pe treabă să concepem bebele! Personal, știam că vreau un copil cu Ovidiu cam la șase luni de când l-am cunoscut și știu că viața și iubirea nu sunt deloc așa cum apar în filmele americane, însă eu chiar am știut de când l-am cunoscut că he is the one! Au trecut de atunci patru ani! :))

E foarte important ca ambii parteneri să-și dorească acest lucru și să nu existe presiuni din nicio parte. În aceeași măsură a importanței e să vă puneți de acord amândoi despre condițiile în care vreți să aduceți pe lume un copil, despre ce vă mai trebuie pe plan material sau ce alte experiențe vreți să trăiți înainte de această schimbare majoră din viața voastră. Noi am vrut să nu mai stăm în chirie și să ne luăm apartament, zis și făcut, apoi am schimbat mașina, apoi am mai avut vacanțe de bifat, apoi au venit peste mine schimbări profesionale care nu au fost toate de bun augur și în niciun caz nu aș fi făcut un copil ca să scap de job. Voiam să fac un copil din poziția unei angajate într-o companie în care să mă văd pe termen lung și la care să mă întorc după concediul de maternitate.

Având în vedere toate cele de mai sus era clar că planetele se aliniază mai greu când vrei să iei o decizie majoră și că mereu vor apărea chestii care vor amâna momentul. Un lucru era clar, un copil voiam amândoi să facem, era doar o chestiune de când. Ca să nu mai spun că pentru mine un copil era muult mai important decât starea civilă.

Și pentru că lucrurile continuau să se întâmple fix cum vă spuneam mai sus, întâmplarea face ca la începutul acestui an să trebuiască să decidem dacă plecăm sau nu din țară…unele oferte profesionale chiar sunt de neratat! Mbine, acela a fost momentul decisiv când am stat frumos de vorbă și am măsurat pe toate părțile posibilitățile, era clar că dacă alegem să plecăm până ne vom stabiliza în altă parte vor mai trece doi sau trei ani până să facem un bebe, deci iarăși amânam momentul…iar timpul trece, nu mai eram niciunul sub 30 de ani…Așa că a fost o decizie destul de clară, ori plecăm, ori facem bebe acum! Am ales bebele!

2. Conceperea

Nu vă voi oferi detalii picante, departe de mine acest gând, însă simt nevoia să precizez cam cum s-au întâmplat lucrurile în mare. După minunata decizie luată de la care nu am mai vrut să dăm înapoi, eu aveam totuși niște temeri, temeri pe care i le-am mai expus lui Ovidiu de-a lungul timpului, cele legate de o eventuală infertilitate. Cunoaștem destule cupluri cu astfel de probleme (am lucrat cu 100 de femei pe etaj, vă dați seama câte am auzit!), unii mai tineri decât noi și mă gândeam că e un fel de loterie, poate o să avem și noi astfel de piedici…Ovidiu în schimb era foarte macho asigurându-mă că nu va fi cazul nostru… nouă sigur ne va ieși din prima!

Am pornit cu gândul că facem bebele și că undeva pe parcursul acestui an poate se va întâmpla minunea, eram amândoi extrem de relaxați și de ok cu decizia luată doar că, ce credeți, Ovidiu a avut dreptate! Chiar ne-a ieșit din prima! Așa se face că eu știu exact data conceperii bebelușului (prima oară când nu am mai folosit protecție) și măsurătorile făcute ulterior la gineco nu m-au putut contrazice! Medicul care îmi urmărește sarcina spunea că sunt femei care nici măcar nu își amintesc când au avut ultima menstruație, eu venisem la dumneaei cu data exactă a conceperii! :))

3. Testul de sarcina

În momentul în care mi-a întârziat menstruația după contactul sexual neprotejat am știut amândoi că sunt însărcinată! Pur și simplu am știut căci eu am ciclul foarte regulat și niciodată nu îmi întârzia. Ce credeți că am făcut? Cu sânge rece, de zici că suntem amândoi ingineri, nu doar Ovidiu, am așteptat să treacă 2 săptămâni de întârziere ca să fim siguri că nu ne pripim în concluzii. Când s-au împlinit cele 2 săptămâni, l-am trimis pe Ovidiu să cumpere două teste de sarcină într-o duminică, fix de Dragobete, și ne-am pregătit amândoi să executăm operațiunea! Am zis că dacă ies două liniuțe e clar, sunt gravidă, iar dacă nu, a doua zi aveam să programez o consultație la gineco să văd dacă nu am o infecție care să îmi provoace întârzierea aceasta. Vorbeam ca doi oameni maturi, foarte obiectivi în tot acest timp în care despachetam primul test de sarcină pe care apoi l-am făcut.

Ne-am pus în sufragerie frumos pe canapea cu testul de sarcină pe măsuța de cafea în fața noastră și așteptam cele câteva minute necesare. Trece timpul aferent și Ovidiu spune surprins ‘nu cred că ești gravidă că nu se colorează a doua linie’! Fix, dar fix când își termină propoziția, apare a doua liniuță, foarte difuză și plăpândă, cea mai timidă liniuță din lume. 🙂 Știam din ce citisem pe internet că dacă apare a doua liniuță chiar și așa ștearsă, răspunsul este pozitiv! I-am arătat lui Ovidiu cu degetul a doua liniuță și i-am spus că ‘uite, se colorează și a doua’, iar tot ce a putut el să exclame a fost ‘da, așa este!’

4. Primele reacții

Nu ne-am îmbrățișat, nu ne-am felicitat, sărutat și nici nu am sărbătorit când am văzut că testul ieșise pozitiv. Nici măcar nu am repetat cu al doilea test pentru că noi, după cum am spus mai sus, am știut din prima că sunt gravidă. Luni dimineața, deci fix a doua zi (ia uite, că încep să se alinieze planetele!) eu aveam programate analizele anuale de sânge și urină și ne-am zis că o să cer o extra analiză, cea care măsoară nivelurile hormonul hCG, pentru a avea alb pe negru dovada existenței sarcinii. Evident că la rezultatele analizei, hormonul era prezent, destul de timid și el, că doar eram în primele două săptămâni de sarcină. În continuare, nu m-a copleșit o stare de fericire, ba din contră. Începuse grija. 🙂 Grija ca totul să fie bine, temeri legate de sănătatea și dezvoltarea bebelușului. Se pare că grija aceasta de părinte pentru copilul tău apare din punctul zero, de la bun început și ne însoțește apoi toată viața! 🙂

5. Cum ne-am anunțat familia

Într-un mod amuzant, prima persoană care a aflat nu a fost cineva din familie, ci un coleg de serviciu de-al lui Ovidiu căruia îi născuse nevasta de curând. Ovidiu s-a cam dat de gol căci l-a întrebat despre spitalul în care a născut și cine i-a monitorizat sarcina. Pe de altă parte și eu am făcut același lucru, întrebând o prietenă la telefon despre fix aceleași lucruri! :)) Oricum mi s-ar fi părut cam sec să îmi anunț familia prin telefon, așa că am așteptat un week-end când sora și cumnatul meu au venit la noi în vizită și le-am pus sub nas testul de sarcină! Apoi, părinților mei le-am dat vestea pe 8 martie. A fost ideea lui Ovidiu să îi oferim mamei mele un mărțișor mai special pe care scria ‘Pentru cea mai bună bunică’. Când i-am oferit mărțișorul am strecurat în plic și primele poze de la eco, dar la primirea cadoului mama mea a pus plicul pe masă și a continuat discuția cu noi fără să se uite să vadă ce e în el! :)) Am așteptat ce am așteptat și nimic… până nu am mai putut și am pus-o să își verifice darul oferit de noi! S-a lăsat cu lacrimi de fericire! De la ea și de la mine! Ulterior s-a și supărat nițel când a aflat că sora mea a primit vestea înaintea ei! Haha! Ovidiu a așteptat puțin mai mult și și-a anunțat părinții de abia de Paști când a mers la ei în vizită și i-a surprins enorm de tare căci oamenii nu se așteptau. Noi nu am deschis subiectul bebe niciodată cu parinții noștri, deci îi înțeleg, știau că noi suntem cu jobul și cu călătoritul! Din ce mi-a mărturisit Ovidiu, tatăl lui și-a dat seama imediat despre ce e vorba când a văzut poza de la eco, dar mama lui nu, și tot întorcea și verifica poza pe toate părțile și nu știa ce înseamnă! :)) Precizez și faptul că am așteptat să merg la prima ecografie pentru a mă asigura că totul este bine înainte să îmi anunț familia.