Jurnal de sarcină (III)

9. Vacanțe pe parcursul sarcinii

Poate veți fi surprinși, dar nu am renunțat deloc la vacanțele programate astfel încât ne-am ținut de programul nostru obișnuit anual care include 2 city break-uri, o vacanță solidă de vară și una de iarnă. Aflându-ne în octombrie este clar că le-am bifat pe primele trei, iar probabil cea de iarnă va fi altfel anul acesta căci vom avea și fetița alături de noi.

Prima vacanță serioasă a fost cea din Valencia, Spania. Eram cu sarcina în primul trimestru și am făcut mulți kilometri pe jos! Ovidiu nu m-a menajat deloc, drept e că și faptul că m-am simțit bine a ajutat mult! 🙂 Îmi amintesc doar că beam multă apă atunci când mergeam pe jos și că atunci când oboseam mă exprimam. Știți, se spune că sarcina nu e o boală! Drept e că nu e o boală, mai ales când te simți ok pe parcursul ei, însă nu ești totuși în cea mai bună formă a ta pentru că în corpul unei femei gravide se întâmplă foarte multe schimbări.

Tot în primul trimestru al sarcinii am fost în vizită în Sibiu și țin minte că am făcut efortul de a urca în turla Bisericii Evanghelice pentru a vedea Sibiul de sus. Efortul a fost mare și era cât pe ce să renunț că mă luase un fel de amețeală, însă am făcut o mică pauză și chiar mai aveam o singură scară de urcat! A meritat efortul? Eu zic că da! Privind înapoi, aș mai face asta? Nu! 🙂

Apoi, în iulie, pe când eram în luna a șasea de sarcină, în plin avânt al trimestrului doi, am plecat la drum lung cu mașina și am revăzut Lefkada, Grecia. Am mai petrecut și două nopți în Macedonia. M-am simțit bine tot concediul, nu am avut probleme. Am fost atentă la alimentație și nu am mâncat fructe de mare sau tipuri de pește care conțin mult mercur. De asemenea, am evitat să luăm bilete pentru croaziere. Am fost într-o croazieră prin insulele învecinate acum patru ani când am descoperit Lefkada și a fost foarte obositor căci a durat întreaga zi! În mod evident, nu m-aș fi simțit confortabil în luna a șasea cu burta deja destul de mare în dotare pe o ambarcațiune plină de lume, în soare, o zi întreagă!

În septembrie am făcut ultima noastră ieșire din țară despre care încă nu am apucat să scriu aici: Ungaria și Slovenia. A fost un fel de honeymoon care a ținut aproape o săptămână și care ne-a surprins foarte plăcut datorită peisajelor descoperite. Țin să vă spun că intrasem deja în săptămâna 32, trimestrul trei așadar și că lumea din jurul nostru ne considera oarecum nebuni! :)) Am mers din nou cu mașina și am avut grijă să nu parcurg mai mult de 4 ore pe drum zilnic. Partea bună e că pe tot traseul am avut autostradă și că, să fim serioși, o excursie de câteva zile pe străzile din țările la vest de România aduce cu sine o mai mare siguranță decât o plimbare prin România. Ne-au amuzat perspectivele: prietenii noștri care au deja copii ne spuneau: Duceți-vă în vacanță acum cât mai apucați că după vin copiii și nu mai aveți când! iar cei fără de copii erau îngrijorați: Aveți grijă să nu plecați doi și să vă întoarceți trei! Aveți curaj!, etc.

Țin să precizez că nu am fost inconștientă, mi-am contactat medicul care îmi monitorizează sarcina să o întreb dacă e totul ok și dacă din punctul ei de vedere pot să plec în vacanță! Am primit acordul căci toate analizele și controalele ieșiseră bine, iar starea mea de spirit era una mai mult decât bună!

Spre deosebire de faza cu urcatul în turnul Bisericii Evanghelice din Sibiu, vacanțele, de aș da timpul înapoi, le-aș repeta pe toate, fix așa cum au fost!

Per total, evident că nu am mai călătorit la fel de mult ca anul trecut, anul acesta am renunțat să ne mai plimbăm prin țară, calitatea drumurilor de pe la noi nu e una care se îndemne o femeie gravidă să aventureze prea mult pe șoselele patriei. De asemenea, aveam cumpărate bilete pentru concertul lui Ed Sheeran de la București, însă nu l-am mai onorat, nu pentru că m-aș fi simțit rău, ci pentru că pica miercuri, fix în timpul săptămânii și, deși inițial voiam să îl legăm de concediul din Grecia, am fi petrecut mult prea mult timp pe drum și, din nou, drumurile din România…Deși îmi place Ed Sheeran și am fost foarte fericită când m-a surprins Ovidiu cu biletele respective, nu am avut nici cel mai mic regret legat de decizia luată!

10. Pofte și alimentație

Pofta mea cea mai mare pe parcursul sarcinii a fost apa rece! Știu, am fost o gravidă (încă sunt) fără toane și pretenții și a ieșit Ovidiu foarte ieftin cu mine. Cred că niciodată nu am băut atât de multă apă rece și când spun rece trebuie să specific că era luată direct din frigider. Dacă până să fiu gravidă nu aș fi băut lichide din frigider pentru că am un gât sensibil, iată că în sarcină am băut multe lichide foarte reci și nu am răcit deloc! Se pare că asta ar fi o poftă dobândită: mama mea își amintește perfect că și ei i se făcuse poftă la apa rece cât a fost însărcinată cu mine!

Apoi, în primul trimestru, când a dat peste mine greața specifică debutului de sarcină am poftit la acrituri: castraveți murați și varză acră! La partea cu varza acră a fost un moment amuzant, demn de desene animate. Eram în piață când m-a lovit deodată un miros de varză acră fix din capătul celălalt al pieței (Jerry la cașcaval, nu alta!), m-am dus de-a dreptul la femeia care era acolo și am întrebat-o dacă are varză acră de vânzare? La care tanti mă întreabă automat: sunteți gravidă? Țin să precizez că varza nu era expusă, era într-un butoi sub masa, tanti se pregătea de plecare. Ei, și uite așa am ajuns acasă cu o varză murată întreagă de mi-era teamă că mă trimite Ovidiu să dorm prin vecini că împut apartamentul! :)) Doamne, cum am mai mâncat varza aia! Parcă în viața mea nu mai mâncasem ceva atât de bun!

O altă replică de-a mea pe întreg parcursul sarcinii era că vreau să mănânc ceva fresh, de altfel o nevoie care a rămas pe parcursul întregii sarcini. Așa că, atunci când a venit primăvara pe bune și au apărut toate fructele minunate, eram cea mai fericită gravidă: căpșuni, piersici, caise, pepene galben, pepene verde, tot ce vă trece prin cap. Am mâncat și foarte multe banane și porumb fiert. Chiar în acest moment am în frigider banane, prune și trei sortimente de mere, însă am cam suferit că a trecut sezonul fructelor de vară căci cele de toamnă îmi dau bătăi de cap cu arsurile stomacale, astfel încât în ultima lună nu am mai consumat atât de multe fructe.

Un alt aliment de bază pentru mine a fost și laptele. Ba chiar și iaurturile, culmea, mie îmi cam expirau iaurturile în frigider până să fiu gravidă! Cât despre lapte, am început să consum cantități industriale, acum când merg să cumpăr lapte, iau din start două cutii.

Am mai făcut mici mofturi la înghetață, doar că legat de înghețată, ca si la fructe, nu pot să spun neapărat că sunt pofte, căci eu le mâncam mereu. La capitolul înghețată în sarcină am scos-o la capăt cu Haagen Dazs, doar că nu cu sortimentul meu preferat (cel cu praline și ciocolată), ci cu sortimentele de fructe, pe principiul să fie mai fresh! :))

Nu am mâncat cât pentru doi în sarcină drept urmare am pus doar 10 kilograme, maxim 12. Cine mă vede crede că am pus mai multe, doar că eu mă îngrășasem destul de mult în anul dinaintea sarcinii pentru că lucram exclusiv de acasă, deci din ce în ce mai puțină mișcare. O singură dată am avut o zi în care am simțit o foame acută întreaga zi, o experiență care, din fericire, nu s-a mai repetat. Nici nu știu dacă a avut un fond emoțional puternic ziua respectivă sau ce a generat mai exact foamea aia disperată.

O altă chestie care mi-a marcat sarcina destul de mult a fost faptul că am devenit vegetariană pe parcursul sarcinii! :)) Nu am făcut-o cu intenție și cred că dacă aș fi încercat de bunăvoie să renunț la carne, poate nu mi-ar fi reușit așa de bine! Efectiv carnea îmi displăcea profund, mă balona, îmi pica tare greu, îmi provoca arsuri stomacale și cred că mă deranja și mirosul. Ca să compensez, am mâncat produse vegetariene pe bază de năut, cereale și, din când în când, ouă, deși nicioadată nu am fost și nici acum nu sunt fană ouă. Ca fapt divers, multe gravide se plâng în sarcină de flatulențe la modul cel mai nasol posibil! Ce credeți, la mine chiar nu au fost o problemă în sarcină datorită faptului că am renunțat la carne. În al treilea trimestru am început să mănânc carne din când în când gândindu-mă la bebeluș căci știam că în perioada asta își dublează greutatea și că, deci, aveam nevoie de proteine la modul serios. Nu am avut probleme cu anemia în sarcină, iar singurele pastile pe care le-am luat au fost cele de Magnerot. Țineți-mi pumnii că îmi refac analizele de sânge săptămâna viitoare și sper să iasă la fel de bine! 🙂

Ah, și acum în ultimul trimestru văd că am o oarecare poftă de prăjituri, dar nu de ciocolată! De asemenea, nu știu dacă este datorită sarcinii pentru că eu pofteam la prăjituri mereu.

Dacă ar fi să trag linie să știți că nu l-am trezit niciodată pe Ovidiu cu noaptea-n cap să-mi cumpere ceva anume, nu am poftit niciodată la ceva ce mâncau oamenii din jurul meu, deci partea aia din filme cu poftele la femeile gravide mie nu mi s-a întâmplat. Nu știu cum funcționează de fapt, cred că sunt autoinduse de unele femei sau poate unele dintre noi se folosesc de starea de graviditate pentru a atrage mai multă atenție asupra lor. Nu aruncați cu pietre, doar mă întreb cum funcționează, nu acuz! 🙂

Am fost o gravidă atât de cuminte încât până și poftele astea toate mi le satisfăceam singură: după lucru mergeam aproape zilnic la piață să-mi cumăr fructe! 🙂 Bun, și pentru că nu vreau să par martiră, să știți că mergeam să mănânc destul de des în oraș și cu Ovidiu, la restaurant sau la mall, cu preponderență la sfârșit de săptămână. Ca să nu mai spun că mergeam unde voiam eu, traseul era făcut pe baza chefului meu de fiecare dată. 🙂

11. Suport emoțional pe parcursul sarcinii

Suport emoțional? Ce e ăla? :)) Glumesc evident, știu despre ce e vorba că doar de asta am deschis și acest subiect. În cazul meu pentru că am avut o sarcină ușor de gestionat (până acum…luna a noua nu-i chiar de șagă!) nu am simțit nevoia unui suport emoțional  special din partea familiei sau a partenerului, nu m-am plâns legat de nimic (nu știu ce hormoni își fac de cap prin mine, dar în astea nouă luni deși eram în câmpul muncii, eram foarte relaxată și ok cu tot ce se întâmpla în jurul meu, iar eu de obicei nu ezit să-mi exprim nefericirile) și am petrecut foaaarte mult timp singură!

Serios vorbind, eu nu cred că există gravidă care să petreacă atât de mult timp singură! Să vă explic: lucram exclusiv de acasă, deci nu era urmă de om lângă mine, iar seara îl vedeam doar pe Ovidiu care venea obosit de la serviciu și vă dați seama că numai să mă distreze pe mine nu avea chef. Am făcut curat și am mers la cumpărături sau la plimbare singură, ba chiar am petrecut și câteva weekend-uri solitare, iar în săptămâna 36 de sarcină am fost singură la o nuntă!

Ce-i drept, prea multă singurătate strică pentru că încep să mă sălbăticesc și să stau cu zilele închisă în casă, însă există și părți bune ale acestui aspect care pentru mine au contat mai mult.

Faptul că am lucrat de acasă a adus cu sine enorm de multe avantaje, dacă eram obosită în pauza de prânz, dormeam o oră, nu mă deranja nimeni din a-mi face treaba, așadar automat mai puțin nervi, nu simțeam diverse mirosuri, nu auzeam veșnicele certuri legate de aerul condiționat dintre colegi, eram expusă la mai puține boli contagioase (nu vreți să știți cum se aude în open space la lucru toamna-iarna, zici că e spital de pneumologie la câtă lume tușește deodată!), plus că puteam sta îmbrăcată cum voiam, cel mai adesea în pijamale, desculță și fără sutien. Așa se face că am lucrat până în săptămâna 33 de sarcină! Oricum o să mai revin la subiectul job pe parcursul sarcinii în jurnalele următoare. 🙂