2019booksDe câțiva ani încoace îmi setez o provocare modestă de a citi o carte pe lună și e o chestiune pe care încerc să o duc la capăt indiferent de împrejurări.

În 2019 am citit fix 12 cărți (uneori mai depășeam acest număr), deși aș fi crezut că programul de gravidă de 6 ore de la lucru, prenatalul și concediul de lăuzie îmi vor permite să citesc mai mult. Iată că nu a fost așa, în timpul liber corpul meu a cerut somn, iar puterea de concentrare nu a fost atât de bună pe cât mi-aș fi dorit eu. Cel puțin cea destinată orelor de odihnă.

Și cum la început de 2019 mi-am propus să nu mai cumpăr cărți și să încerc să termin ce mai am prin biblioteca de acasă, pot spune că lecturile mele din prima jumătate de an nu au fost cele mai cele… Am cedat tentației într-un sfârșit astfel încât undeva în vară am achiziționat niște titluri pe care voiam să le citesc și bine am făcut!

Să le luăm pe rând:

Fahrenheit 451 de Ray Bradbury– una dintre cărțile aduse de Ovidiu în bibliotecă care, precum majoritatea alegerilor lui, s-a încadrat fix în genul de cărți care mie nu îmi prea place. Ideea de la bază e faină, o lume fără cărți ar fi un coșmar, dar limbajul în care a fost scrisă e tare sărăcăcios și, pe alocuri, personajele sunt slab creionate, secvențele nu păreau bine delimitate, iar acțiunile bine închegate. Am înțeles că ar fi un film reușit după această carte. Poate e prima oară când filmul bate cartea…Menționez că am citit cartea în limba engleză.

Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon– nu am studiat la școala această carte și mai am câteva cărți românești din bibliografia școlară pe care eu nu am avut șansa de a le citi la timpul lor căci în manualul (alternativ, ca vremurile) de limba română ales de profesor aveam drept studiu o altă operă literară specifică perioadei respective. Tot ce pot să spun e că mi-a plăcut ce am citit și că a fost o surpriză plăcută! Limbajul vechi a fost atât un deliciu, cât și o provocare!

Regele Șobolan de China Mieville– tot de-a lui Ovidiu și tot din ambiția mea de a citi ce mai zace prin bibliotecă am pus mâna pe ea. O carte ciudată rău și cam scârboasă. Nu recomand, nu pierdeți nimic!

A Study in Scarlet de Arthur Conan Doyle– încă nu am terminat seria Sherlock, mai am jumătate de cărți din ea. Motivul? Nu mă prinde felul de a povesti al autorului pentru că nu am efectiv șansa de a-mi imagina eu acțiunea, totul fiind privit din exterior urmând ca pe final să aflăm via personajul principal cum a reușit să rezolve cazul. Îmi displace faptul că nu sunt implicată ca cititor în acțiune, că nu am nici o șansă să îmi imaginez cum s-au desfășurat evenimentele, fie și greșit, dar doar așa, pentru distracție! Ce-i drept A study in Scarlet din toată seria e de departe una dintre cele mai reușite povestiri deși, dacă stau să mă gândesc bine, acum nu mai știu cum s-a încheiat, îmi amintesc doar premisele acțiunii. Citită în limba engleză.

Jurnal de gravidă de Carmen Brumă– tot culeasă de prin bibliotecă. Se citește foarte ușor pentru că de fapt e o carte de rețete pentru gravide. Am zis că poate mă inspiră și pe mine așa că am citit tot ce era pe acolo, dar concluzia e că această carte e destinată gravidelor care vor să se înfometeze! Nu consider că Brumă e un model de urmat, acum câteva luni a leșinat pe un podium în momentul defilării. Foamea și sportul făcut în exces o fac să arate bine într-adevăr, dar sincer, cine știe ce alte carențe are în corp de la atâta mâncat sănătos sau nemâncat de fapt. Nu m-a inspirat cu nimic, nu am folosit nicio rețetă până la urmă și nici nu am cumpărat semințele de tot felul la care face reclamă în carticică.

Dansul Dragonilor de R. R. Martin-în sfârșit am ajuns la ultima cartei a seriei! Nici nu mai știu de cât timp o citesc, ce-i drept, nu am citit doar asta, ci am intercalat și alte cărți printre volumele acestei serii. Credeam că îmi va plăcea acest volum, dar adevărul e că pe măsură ce cărțile s-au depărtat de firele narative cuprinse în serial (de fapt, invers), aveam impresia că citesc foarte multe detalii și chestiuni neimportante despre personaje secundare sau care nu au niciun rol în marea continuare a cărții. Pe goodreads i-am acordat doar trei steluțe. Nu știu dacă R. R. Martin profită de această carantină mondială și se pune serios pe scris pentru a termina cartea cum se cuvine, dar îi înțeleg indolența: are de dus la capăt o muncă titanică!

Fericire sau ceea ce contează cu adevărat în viață de Hanno Beck și Aloys Prinz. După toate cărțile de la începutul anului 2019 culese de prin biblioteca personală, cărți care nu m-au satisfăcut pe deplin, m-am săturat de planul meu inițial de a citi doar din biblioteca personală pentru a o da gata și m-am dus la Cărturești să-mi cumpăr cărți pe placul inimii! Și ce mult mi-a mai plăcut această carte, deși titlul sună oarecum tendențios. Nu, nu e o carte de self-help, e o carte foarte serioasă care efectiv încearcă să analizeze cât mai obiectiv posibil fericirea, ce înseamnă ea și toate planurile sociale prin care ea străbate. De exemplu, contrar credinței populare, să știți că oamenii căsătoriți sunt mai fericiți decât cei lipsiți de un astfel de angajament, iar procentajul celor care divorțează și regretă apoi decizia este unul foarte mare. De asemenea, pentru că această carte nu este una care să înfrumusețeze realitatea și prezintă grafice și procentaje în diverse analize, veți găsi clar și răspicat faptul că o situația financiară bună ajută la fericire. Idealizări de genul ‘banii nu aduc fericirea’ nu intră în calcul! Mi-a plăcut foarte mult această carte pe care am citit-o cu creionul în mână și care m-a inspirat pentru destul de multe stories pe instagram cu mesaje din ea.

Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țibuleac: la pomul lăudat să te duci cu sacul! Uite că vin eu și schimb proverbul căci mi s-a dovedit în timp două lucruri: cărțile lăudate de toată lumea pe gardurile mai înalte (adică oameni care citesc de obicei, nu aia care au pus prima oară mâna pe 50 shades of grey) și locurile din lume vizitate intens MERITĂ citite/vizitate/văzute! Mi-am dorit să o citesc pe Tatiana Țibuleac după ce am citit câteva laude adresate scriiturii ei pe la blogărițe pe care le urmăresc de ani de zile! Așa că mi-am cumpărat această carte și am devorat-o cât am fost în concediu în Slovenia anul trecut! Mi-a plăcut enorm povestea, felul de a scrie, coloratura imaginilor create, personajele. Sincer, acum că îmi amintesc de ea, parcă îmi vine să o recitesc pentru că oricum e scurtuță! Recomand, recomand!

Mama și copilul- Ghid de creștere a copilului mic de Tony Waterson– am citit cartea asta mare, pe lângă un curs de puericultură făcut, pentru a mă pregăti într-ale mămiceniei (nu căutați cuvântul, nu cred că există), dar după deja 6 luni de bebelușit pot să spun, prin prisma experienței, că nimic teoretic nu te pregătește la modul cel mai serios precum practica! Ca-n viață, de altfel! :)) Despre carte doar de bine, este o carte echilibrată, pe gustul tuturor, cu o gramadă de poze de bebeluși superbi, pe lângă multitudinea de informații utile.

Dincolo de limita aceasta biletul iși pierde valabilitatea de Romain Gary este o carte pe care am cumpărat-o pentru că iubesc autorul și pentru că mă așteptam la cu totul altceva, luându-mă, ca un profan, după titlu. Ce pot să vă spun e că în paginile acestei cărți este dezbătut subiectul crizei bărbaților în preajma vârstei de cinzeci de ani. Asta vine la pachet cu o pierdere a virilității, lucru aparent extrem de important pentru mulți masculi. Nu m-aș fi gândit niciodată că o problemă erectilă poate fi echivalentul unei crize identitare pentru că nu m-am preocupat de această situație (care ar fi fost șansele, sincer?) :)) Oricum, interesantă perspectivă, iar cartea e un amestec de amuzament, tristețe și realitate. Am simțit o notă biografică în ea.

Open de Andre Agassi e o biografie excelentă. Nu am termen de comparație pentru că e prima biografie pe care am citit-o însă mi-a plăcut felul în care a fost redactată. Au fost scene extrem de amuzante (cea cu Nastase a fost delicioasa, cea cu invatarea limbii spaniole la fel), scene tensionante, personaje care mai de care și, în prim plan, un copil devenit adult care urmează un vis ce nu îi aparținea.

Harry Potter and the Philosopher’s stone, de J. K. Rowling. Primisem toată seria Harry Potter cadou de Crăciun acum doi ani și am găsit momentul oportun de a începe lecturarea ei spre finalul anului, în decembrie, când bebelușul meu a început să scape încet-încet de colici și aveam din nou timp de citit. Mi-a plăcut atât de mult încât, pe moment ce citeam, uitam că este o carte destinată copiilor! Măi să fie, aveam eu bijuteriile astea acasă și le-am ignorat în tot acest timp?! Lesne de înțeles e faptul că, în lunile următoare, am devorat toată seria și asta în contexul în care furam câteva ore de citit noaptea imediat după ce bebe adormea, iar eu o păzeam puțin. Atât de frumoase sunt aceste cărți încât, dacă aș fi profesoară, le-aș pune pe lista lecturilor destinate elevilor mei. Măcar primele două volume!