Turism de proximitate, prin vecini

De la o vreme încoace intrasem într-o stare de lentoare în weekend, dacă era după mine să stau închisă în casă cu zilele sună absolut perfect, pe același principiu și dacă nu am merge nicăieri în concediu vara aceasta, mi-ar fi total indiferent! Parcă ar fi intrat altcineva în corpul meu. Se mai întâmplă, cred, să ai perioade din acestea în care să vrei doar liniște, relax și să nu te mai încânte nici vechile pasiuni.

Am dat oarecum un start deplasărilor săptămâna trecută când, după ce tot am pomenit de 3 ani încoace niște băi termale ungurești foaaarte aproape de Timișoara, într-un sfârșit am ajuns acolo. Localitatea se numește Makó, cunoscut pentru mulți drept orașul cepei (are și festival de profil) și e aproximativ la 11 kilometri de la punctul de frontiera Cenad și 94 km din Timișoara.

Așteptările mele erau mici, credeam că au o piscină termală acoperită și eventual una afară, însă nu mică mi-a fost mirarea când am ajuns acolo și am văzut ditamai complexul termal cu o grămadă de activități, facilități și mai multe piscine cu temperaturi diferite, atât în interior, cât și în exterior. După cum sunt obișnuită când ajung pe la unguri, curățenia, ordinea, civilizația și prețurile raport cantitate calitate nu au dezamăgit nici ele.  Mi-a mai plăcut că, deși era sâmbătă, nu era foarte aglomerat și că puteam servi acolo masa. Din ce am observat, aveau și sală de ping-pong, coafor, manichiură, restaurant, spa, masaj, fitness, bazin olimpic, era kids friendly cu loc de joacă amenajat în interior și în exterior și șezlonguri la discreție pentru care nu se plătea extra.

36847431_10155945397854335_293389563882110976_n

36948638_10155945397729335_2932414794226991104_n

Locul era foarte bine întreținut și totul părea nou, arhitectura inside out chiar m-a dat pe spate și, cu siguranță, e un loc în care ne vom mai întoarce poate în toamnă sau iarnă. Pentru poze mai relevante, click aici! 🙂


Și cum nouă, bănățenilor, ne place să ne avem bine cu vecinii, am zis că nu facem discriminări și duminica ce tocmai a trecut am dat o tură și în Serbia, trecând granița pentru prima oară printr-o altă localitate, Foeni! Am înțeles că această comună în trecutu-i glorios era alcătuită și din primul sat de după graniță și că această micuță frontieră înainte se deschidea doar de sărbători ca să se poată vizita rudele care au fost separate în țări diferite.

Despre Foeni am aflat a trecut printr-un incendiu devastator în urmă cu 13 ani și că multe case au fost distruse în totalitate atunci. De curiozitate am căutat pe google că mi se părea greu să-mi imaginez de unde putea să vină atât de multă apă să dărâme o localitate așa de mare, dar se pare că un baraj al râului Timiș s-a dărâmat sub presiunea aportului de apă de primăvară și a făcut ravagii. Tot aici încă se află în picioare și este considerat monument istoric conacul familiei Mocioni (în Timișoara dă numele unei piețe). Ca toate satele românești care au avut perioada lor de trai bun datorită proximității graniței pe vremea embargo-ului, acum ușor ușor devine și acesta din ce în ce mai puțin locuit.

La sârbi nu am înaintat foarte departe, ne-am oprit într-un sat cu un restaurant în care se putea mânca pește foarte bun (motivul drumului de altfel): noi am optat pentru somn și crap afumat, iar comanda întreagă de 6 porții de pește cu garnitură și pâine alături de băuturi ne-a costat în jur de 210 ron. Mâncarea a fost foarte bună, locul ca înfățișare era mai modest, dar eu una mă simt mai bine în astfel de locuri, că la fancy nu mă prea încadrez în peisaj. Zic eu că vom mai reveni și pe aici, dar nu știu când.

37175333_10155958683604335_6663270597260214272_n
Restoran „Li” Sutjeska

Hai cu turismul cultural

Nu am apucat să vă spun, dar luna trecută (29 iunie) am fost la teatru …în Sibiu! Dacă punem cap la cap teatru plus Sibiu plus deplasare e clar că motivul poate fi doar unul: Faust al lui Silviu Purcărete, de altfel piesa care a inventat termenul de turism cultural la noi în țară.

Nu voi face o recenzie ca la carte pentru că încă stau să mă gândesc dacă aș mai revedea piesa, iar tendința mea e să nu: nu că n-ar fi fain sau că nu ar merita, dar totuși parcă nu rămâne nu. Din toate piesele văzute am vrut la un moment dat să revăd doar Adam și Eva în regia artistică a lui ALEXANDER HAUSVATER de la TNT (aka teatrul național timișoara) pentru că a fost enorm de mult peste așteptări, mai ales că m-am nimerit la piesă din pur noroc cu un bilet oferit în ultima secundă de cineva care nu mai putea ajunge.

La Faust aveam deja așteptări pentru că citisem recenzii despre piesă în anii trecuți și pentru că toți prietenii noștri din Sibiu au fost cel puțin o dată să vadă acest spectacol. Chiar și așa, tot am fost surprinsă.

Recomand Faust pentru:

-jocul actoricesc

-efectele de scenă, muult peste tot ce am văzut vreodată în orice altă piesă de teatru!

-decor, muzică și atmosferă psihedelică

-momentul când publicul a fost invitat să intre în iad. Da, e cu mișcare: piesa se joacă într-o hală industrială și, la un moment dat, spectatorii sunt invitați să se deplaseze în spatele scenei pentru o altă față a spectacolului. Eu stăteam pe ultimul rând de sus și era quite the view cum vedeam o grămadă de oameni pierzându-se în fumul gros în timp ce mergeau spre zona respectivă. M-a făcut să mă gândesc la evreii din lagărele de concentrare când erau duși în camerele de gazare. Nu știu de ce mi-i imaginez la fel.

-toate simțurile spectatorului sunt antrenate, ca să nu mai spun că trebuie să fii și multitasking, efectiv nu poți cuprinde cu privirea tot ce se întâmplă pe scenă!

L-aș recomanda mai puțin:

-celor care au o problemă cu nuditatea pe scenă

-celor care au o problemă cu manifestări ale sexualității pe scenă (într-un fel sau altul)

-celor care nu au citit Faust (eu l-am studiat / citit cap coadă în liceu la literatură universală și consider că nu poți să mergi la piesă fără cel puțin câteva informații despre ce a scris Goethe)

-vegetarienilor

și, desigur, celor cărora nu le place să meargă la teatru. :))


Până una alta, că tot am fost (din nou) la Sibiu, de data aceasta am vizitat pentru prima oară grădina zoologică care e chiar drăguță de văzut în weekend, dar în Parcul Astra încă nu am ajuns, deci mai e loc să trecem pe acolo că mai am chestii de văzut.

Și să vedeți ce poze faine am surprins pe drumul de întoarcere, din mașină! Spectacol, nu alta și, pentru că sunt norocoasă, la una dintre ele cineva dintre urmăritorii mei de pe insta a recunoscut locul. 🙂

36840245_10155945398309335_3672493592686886912_n
un sat mai pe lângă Sibiu pe care am pus ochii de multă vreme, dar pe care doar acum am reușit să-l pozez cum se cuvine, din mașină, de pe autostradă
36838675_10155945402414335_4243864233218932736_n
Totești, Cârnești , județul Hunedoara