Publicat în În timpul liber, Books, Daydreaming

Domnul Ibrahim și florile din Coran

-Ce discotecă bizară! i-am spus în timp ce treceam pragul.

-Un tekke* nu este o discotecă, este o mănăstire. Momo, descalță-te.

Și acolo, pentru prima oară, am văzut niște bărbați învârtindu-se. Dervișii erau îmbrăcați cu niște rochii de culoare deschisă, grele, suple. Se auzea o tobă. Și atunci călugării se transformau în titirez.

-Vezi, Momo! Se învârtesc, se învârtesc în jurul inimii lor, care este locul prezenței lui Dumnezeu. E ca o rugăciune.

-Cum, asta e o rugăciune?

-Sigur că da, Momo. Pierd toate reperele terestre, această greutate pe care o numim echilibru, se transformă în torțe care ard într-o vâlvătaie. Încearcă, Momo, încearcă. Uite, fă ca mine.

*mănăstire musulmană

În cazul în care v-ați fi întrebat vreodată ce e cu acești bărbați care dansează învârtindu-se, aflați, vă rog, că ei sunt călugări musulmani sufiți numiți derviși și că dansul lor este o formă de meditație activă din punct de vedere fizic. Sufismul însuși este considerat o dimensiune interioară și mistică a Islamului. El a apărut în secolul VIII fiind răspândit îndeosebi în Persia.

Vă recomand, fără dar și poate, să citiți cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt: pe lângă că e scurtă, este și deosebit de frumoasă. Deși imaginile acestor dansatori îmi erau familiare văzându-i prin diverse fragmente televizate, niciodată nu m-am întrebat ce e cu ei. Nu știam că sunt călugări, precum nici nu știam ce reprezintă acest dans.

M-a pus cumva pe gânduri dansul sufiților și tot ce reprezintă el și mă gândeam că în copilărie toți copiii au tendința aceasta de a se învârti mult, muuult, până la amețire din joacă,  râzând cu poftă! Fără să știe, copiii se desprind puțin de pământ când fac asta, pe când adulții, mult prea ancorați în realitate și în pragmatism, nu se mai învârtesc de îndată ce lasă în urmă copilăria…și nici nu mai reușesc să se desprindă cumva de tot ce-i apasă…

-Momo, ne-a fost dat o scară ca să evadăm. Omul a fost mai întâi mineral, apoi vegetal, apoi animal- nu poate uita că este animal, adesea este ispitit să redevină animal-, apoi a fost înzestrat cu o conștiință, rațiune, credință. Îți imaginezi drumul parcurs de la stadiul de pulbere până azi? Iar mai târziu, când îți vei depăși condiția de om, vei deveni un înger. S-a terminat cu legătura ta cu pământul. Când dansezi, ai intuiția acestei stări.

Publicat în În timpul liber, Daydreaming, Places

2015 in pași calatori

Acest an a fost unul minunat din punct de vedere al călătoriilor. L-am întâmpinat în Budapesta și după o pauză de aproximativ 3 luni, timp suficient încât să ieșim din amorțirea iernii, pașii noștri călători s-au îndreptat spre nordul țării pentru a petrece Sărbătorile de Paști în Maramureș. A fost, de departe, cel mai frumos mod de a ne petrece aceste sărbători.

În Maramureș am văzut mare parte din Maramureșul Istoric: Sighetu-Marmației, Rona de Sus, Rona de Jos, Săpânța, Bârsana, Vadu-Izei, Oncești. De acolo ne-am continuat periplul și ne-am mai prelungit șederea și în Cluj-Napoca, având grijă să vizităm și Salina Turda, și Cheile Turzii.

Pentru că suntem niște norocoși din cauza originilor noastre, avem pe unde să poposim în weekend astfel că nu am putut rata orașul natal al prietenului meu, Lupeni din județul Hunedoara. Pentru mine a fost prima oară în Valea Jiului. Și cum zona este superbă și este înconjurată de munți am văzut o parte din Munții Retezat și evident că am fost și la Straja.

straja 7

Am avut parte de o sesiune foto extraordinară în Obreja, Caraș-Severin.

fb12

Apoi am avut parte de un concediu de vară prin Grecia. Am văzut Lefkada și Meteora. Atât de superbă a fost această insulă ionică încât nu știu dacă vreo altă parte a Greciei o poate egala! Mergând cu mașina am văzut și Serbia (prima oară pentru Ovidiu) și Macedonia unde am petrecut două nopți, una în Veles și cealaltă în Strumitsa.

20150911_121956

Într-un weekend călduros și luminos de octombrie am văzut Sarmisegetuzsa Ulpia Traiana și lacul Cinciș, iar la începutul lunii decembrie ne-am îndreptat spre București, oprindu-ne și în Sibiu pentru două zile.

Din călătoriile noastre de-a lungul anului am mai fost și prin Carei (am oprit acolo să mâncăm în trecere, în drum spre Maramureș), Oravița (de cele mai multe ori), Moldova Nouă și Coronini (Caraș-Severin) pentru a vedea Dunărea, plus comuna Laloșu din județul Vâlcea.

Acum suntem din nou la Sibiu și mai înainte am coborât de pe Păltiniș (prima oară pentru mine aici). E zăpadă, iar munții Făgăraș se văd superb în zare. Ce pot să îmi doresc mai mult decât atât? 🙂

Sper ca 2016 să fie la fel de inspirat în călătorii ca 2015. Știm deja că vom bifa Italia și vorbeam zilele astea că ar fi interesant să mergem într-o excursie prin Moldova la vară. Lor li se mai adaugă bilețelele noastre cu locurile de văzut din țară pe care trebuie să le îndeplinim, deci de idei nu vom duce lipsa!