Unde-s nemții din Frankfurt?

2017-02-272017-16-25_zpslm6iryfe

Se spune că în Frankfurt trăiesc 180 de naționalități diferite și că indiferent de faptul că locuiesc în oraș doar una din trei persoane deține de fapt un pașaport german.

Nu am văzut blonzi cu ochii albaștri pe câți am văzut în Austria. Am auzit români pe stradă, ca peste tot în Europa, dar parcă mai puțini de data asta. Să fie orașul mai scump? O certitudine.

Am văzut în schimb foarte mulți asiatici, turiști sau de-ai locului. Am interacționat la un moment dat pe stradă cu o elvețiancă și doi bulgari (cred eu, Ovidiu bănuia că ar fi fost de-ai noștri). Am luat masa într-un restaurant italienesc și preț de două ore am crezut că sunt înapoi în Bari. Toată lumea, de la bucătărie, servire și clientelă era de origine italiană! La un moment dat am observat un neamț autentic, când colo, să vedeți, era un român din Târgu Mureș! Am auzit multă croată și sârbă pe stradă, iar în magazine am văzut mulți arabi.

Apoi s-a întâmplat ceva! M-am pierdut de Ovidiu prin Primark că, deh, blonda la cumpărături. El nu reușea să mă dea de mine pentru că apelurile de la el nu mergeau pe telefonul meu. Și să vedeți atunci! Parcă toți nemții pământului s-au înghesuit în magazinul respectiv! Să caute o blondă cu ochi albaștri într-un magazin de haine i s-a părut aproape un coșmar: toate erau la fel! :)) Norocul lui însă, una dintre ele îl aștepta cuminte aproape de ușa de ieșire din magazin! ❤

Ne-a fost cel mai ușor din toate locurile în care am fost să trecem neobservați în acest oraș, varietatea e atât de mare și sunt atât de multe nații încât nu interesează pe nimeni de unde ești, ce faci și ce vrei de la Frankfurt atâta vreme cât îți vezi de ale tale! Sună perfect, nu-i așa?

 

Januarie e gata! Ce bine!

Prima lună din noul an a fost extrem de friguroasă, agitată și sub semnul unor auspicii nu tocmai bune, adică mi-au cam mers prost toate într-un fel.

Din altă perspectivă, pentru că unele au mers tare rău, am avut ocazia să descopăr alte puncte forte. Dar să le luăm treptat:

f7d003c03c7d3596cfce09c22036097a

-luna asta am fost (și încă mai sunt!) bolnavă pe întreaga durată a ei! S-a lăsat cu drumuri la medici generaliști, analize de sânge, exudate,  cardiolog, ba chiar și cu un holter EKG. Chiar în momentul în care scriu am o tuse de o foarte mare frumusețe care, la modul cel mai concret, m-a și făcut să vomit de 2 ori. Pe rol, mai am alte două vizite programate, una la cardio, alta la ORL. Partea bună aici? Când descoperi o problemă de sănătate e întotdeauna bine pentru că astfel poți să o combați. Să rămânem optimiști, zic. S-ar putea să primesc mai multe răspunsuri cât de curând și cu tratamentele aferente să îmi îmbunătățesc calitatea vieții, să dorm și să respir cum trebuie.

-profesional vorbind, lucrurile nu stau mai bine. La serviciu s-a dat proasta veste că proiectul pe care lucrăm (aprox. 200 de oameni) a fost pierdut și că ni se retrage clientul începând cu iulie 2017! În fața faptului împlinit,  nu am fost deloc mâhnită,  plus că mai avem timp berechet la dispoziție și un sindicat puternic. Începusem deja înainte de vestea asta să-mi caut de lucru prin alte părți (deși nu susținut) căci simțeam că e timpul să schimb ceva. ‘Șutul în fund’ de care aveam nevoie m-a agitat și m-a ținut cumva în alertă, așa se face că..

-am mers la destul de multe interviuri și testări în vederea găsirii unui nou loc de muncă. Total lipsită de modestie, voi spune că simt că m-am redescoperit și că nu știam că pot duce și 2 interviuri în aceeași zi (s-a întâmplat de 2 ori) și că mă pot descurca foarte bine, deși-s din domenii total diferite, cu testare de te miri ce, logică, franceză, engleză, interviu față-n față cu un manager, domeniul resurselor umane, traduceri, suport IT sau analiză media. În doar 19 zile, am primit 3 oferte, dintre care două am refuzat deja, la una mă gândesc serios și mai sunt în așteptarea alteia. Singura presiune pe care o resimt e aia că sper să aleg jobul cel mai cel din toate astea!

-am trecut cu bine peste cea mai nașpa lună a anului și la job, deși prima săptămâna, cea de reacomodare, a fost destul de obositoare. Știu de pe acum că mare parte din colegi îmi va lipsi, dar hei, oameni faini pot găsi peste tot, nu?

-Am avut parte de 2 zile libere în care nu am făcut nimic, dar am lucrat pe 24 ianuarie.

-Din categoria locurilor noi văzute, se pune Starbucks.ul nou deschis din Piața Victoriei?

-Am mai poposit adesea la recent deschisa cafenea Tucano și în Segafredo centru unde m-am văzut cu fete de la lucru în weekend sau în pauze de prânz.

-Am fost de două ori la cinema, la Assasin’s Creed cu Ovidiu (neah, not my type) și la Collateral Beauty cu fetele (merită văzut!). Acasă am mai văzut Moana.

-mi-am îmbogățit garderoba cu echipament de schi

-în timpul liber, pictez un tablou pe pânză de la ColorBoom sau citesc, am terminat o carte de R.R. Martin- Cavalerul celor șapte regate.

-am avut parte de o ședință profi de make up, a 5a de până acum.

-seara, citesc din Pluta de piatră a lui Jose Saramago, beau ceai de ceapă și îmi iau medicamentele, fix ca orice pensionar obișnuit, pe timp de iarnă. 🙂

Așteptări de la februarie? Câteva. Nu le voi menționa pe toate, însă vreau să îmi acord două săptămâni de calm în care să mă liniștesc puțin și să nu mai alerg de la job la medici, apoi la interviuri și de la capăt, plus să am parte de refacerea fizică necesară după sezonul rece.