Înapoi la Germania așadar! 🙂 E cazul să vă povestesc mai multe despre zona lacului Bodensee și tot ce am văzut pe acolo, precizând că nu am văzut pe cât mi-aș fi dorit căci e o zonă cu un potențial turistic deosebit! De exemplu, știați că pe malurile lacului vara se face plajă și că acestea pot fi cu nisip, iarbă sau pietricele? De altfel Konstanz a fost un fel de regret pentru mine, am ajuns pe străduțele-i în a doua parte a zilei și cum iarna se face întuneric mai repede nu l-am prea văzut pe lumină. Sinceră să fiu, mai bine vedeam Konstanz pe îndelete decât Zurich.
Cât despre lac pot să vă spun că este cel mai mare lac din Germania si al treilea lac din Europa Centrala, dupa Balaton (Ungaria) si Geneva (Elvetia). Un loc numai bun pentru niște turiști ca noi cu zile de concediu limitate (suntem totuși în câmpul muncii) pentru că se află la granita dintre Germania, Elvetia si Austria și deci oferă opțiuni nenumărate pentru excursii zilnice. În ignoranța mea, nu știam foarte multe despre această zonă până acum, dar regiunea aceasta a fost de-a lungul timpului și încă este una din destinatiile turistice preferate de nemți.
Străduțele din Konstanz erau atât de vesele și de primitoare, foarte în spiritul sărbătorilor de iarnă, iar arhitectura veche a orașului nu putea decât să înfrumusețeze totul atât de mult încât mă simțeam de-a dreptul într-o poveste, o altă poveste din aceasta vacanță! 🙂 Cu siguranță pozele vor reda acest sentiment!
Deși m-am minunat la arhitectura acestui oraș, să știți că el este și un important centru universitar (face parte din elita universităților din Germania). Nu știam acest lucru, dar se pare că universitatea de aici are un parteneriat foarte reușit cu Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iasi si ca multi studenti români vin aici anual prin diferite burse. Poate vi se pare ciudat ca m-am oprit fix la acest aspect cand as fi putut alege sa scriu orice altceva despre Konstanz, dar am avut parte de o mică surpriză în zilele în care am stat pe acolo. Întâmplarea face ca eu să postez pe contul personal de facebook câteva poze din acest oraș la o distanță de 2 zile de când l-am vizitat și, ei bine, m-am trezit că primesc un mesaj de la un neamț pe nume Marco să mă întrebe de sănătate și să vrea să mă vadă! 🙂
Flashback în anii studenției: în anii de facultate aveam o gașcă foarte mare de prieteni cu care mergeam în diverse ieșiri de revelion sau 1 Mai, plus veșnicele weekend-uri. Eram un grup tare vesel și gălgios (dar civilizat) și, mai ales, foarte prietenoși, adică ne era relativ ușor să integrăm pe cineva nou în grup. Așa se face că la un moment dat ne-am împrietenit cu 3 băieți veniți prin Erasmus din Germania la Facultatea de Construcții, iar unul dintre ei, cel mai blond, înalt și cu ochii albaștri s-a cuplat cu una dintre prietenele mele, adică acest Marco, un băiat de un mare bun simț, de fapt toți 3 erau faini. Am rămas prieteni virtuali cu ei, căci după terminarea bursei s-au reîntors acasă. Undeva, în mintea mea, cred că foarte vag știam că ei erau din zona asta (aveam pe vremea aia un fix și mereu voiam să știu de unde era toată lumea mai exact, deci clar îi luasem și pe ei la întrebări, n-are cum altfel!), dar nu pot să spun că m-am gândit la ei în timpul excursiei, adică nu mă mai gândisem la ei de ani de zile oricum.
Sinceră să fiu, m-a bucurat mesajul venit din partea lui Marco, mi s-a părut simpatic că s-a oferit să ne arate orașul lui și am apreciat gestul din tot sufletul, dar nu mai eram deja în zonă. Pe de altă parte, deși poate suna ciudat, m-am bucurat încă o dată în sinea mea că nu mai eram pe acolo căci ar fi fost ciudat să mă văd cu o persoană după atâția ani, chiar nu îmi pot imagina cum ar fi decurs conversația…Unele abilități le-am mai pierdut cu timpul, socializarea ar fi un exemplu bun! :))
În imaginea de mai jos puteți observa o bucățică de umor nemțesc, la magazinul de antichități englezești au pus și o copie a reginei Elizabeth! haha!
Am intrat în catedrala gotică impunătoare din centrul vechi al orașului și am avut parte de o mică surpriză, sus, la orgă se faceau repetiții pentru concertul de Anul Nou și un nenea cu păr cărunt cânta o melodie foarte drăguță la trompetă în timp ce cineva îl acompania. Un alt moment magic! 🙂
Și pentru că Rinul trece prin Bodensee, dar părăsește lacul chiar aici în Konstanz, bineînțeles că ne-am oprit și în port, doar că nu am văzut prea multe, deja era beznă de-a binelea. Regret că nu am văzut deloc statuia Imperia. Conform Wikipedia, “Imperia este numele curtezanei din romanul satiric al lui Honoré de Balzac “La belle Imperia”, din timpul Conciliului de la Konstanz (1414-1418). Imperia ține pe palme 2 bărbați goi: în dreapta pe împăratul Sigismund, în stânga pe papa Martin al V-lea. Statuia satirizează moravurile ușoare din timpul acelui conciliu. Este cea mai mare statuie din lume dedicată unei curtezane.”
Am plecat din Konstanz spre cazarea noastră din Eriskirch cu bacul, traversand lacul. Nu a fost nimic organizat, pur și simplu așa ne-a dus gps-ul! 🙂 A doua zi, ce credeți? Ne-am dus spre un alt oraș de pe malul lacului. 🙂
