Publicat în Places

Cascadă peste Rin sau cum am făcut cunoștință cu Elveția!

Nu vreau să credeți că nu mă țin de cuvânt și că trec de la una la alta, mai ales că în articolul trecut v-am promis că revin cu Germania. Ideea e că imediat după ce am părăsit Austria, am intrat și ne-am cazat în Germania, doar că primul loc spre care ne-am îndreptat de acolo a fost Elveția, o țară nou adăugată pe lista mea de călătorii. Dar să o luăm cu începutul!

Am plecat din Innsbruck cu destinația Eriskirch, Germania, dacă nu ați auzit de această localitate, nu e bai, nici eu până în acest punct. :)) Ei bine, Eriskirch este un sat nemțesc pe malul lacului Bodensee sau Constance (merge cu ambele denumiri) unde noi ne-am cazat pentru 4 zile. Am optat pentru un airbnb închiriind astfel o parte a unei case, mai mult decât suficient pentru patru persoane: 2 dormitoare, living, bucătărie, baie și terasă, plus hol.

Locul a arătat cam așa

50728611_10156369294434335_2903488378466992128_n

iar gazda noastră, Helmut, actualmente pensionar, fost polițist de criminalistică, a fost unul dintre cei mai prietenoși nemți pe care l-am întâlnit vreodată, în contextul în care toți nemții pe care i-am cunoscut eu au fost prietenoși! O să vreau să vă povestesc câte ceva despre Helmut, deși mă voi abate puțin de la subiectul principal. A fost atât de drăguț cu noi încât a reinventat ideea de airbnb, ne-a așteptat cu fructe proaspete, ne-a adus zahăr pentru cafea când am realizat că am uitat să cumpărăm, covrigi cu sare, ba chiar într-o seară a venit cu un bax de bere și a băut cu băieții! A fost super prompt de fiecare dată și a făcut mai mult decât ar face în mod normal cineva care își deschide un astfel de business (e nou în domeniu, face asta de doar un an). Ne-am făcut până și poze împreună pe care vrea să le pună într-un album cu toți musafirii care i-au călcat pragul casei. Sper doar să nu fie dezamăgit de eventuali clienți pe viitor căci nu toată lumea va răspunde cu același drag cu care am făcut-o noi față de un om care a încercat să ne facă șederea cât mai plăcută. Unii se mulțumesc doar cu un schimb de cheie la check in și la check out.

Mi-a rămas în minte și în suflet traseul pe care l-am făcut printre munții dinspre Innsbruck spre Eriskirch, au fost nenumărate momente în care am rămas muți de uimire în fața frumuseții naturii. Munți impunători îmbrăcați în alb, căprioare printre copaci, lacuri înghețate, trenuri pierdute printre coline și ceață, castele…Sper să mai am ocazia să refac acest traseu pe timp de zi sau vara pentru că, din păcate, nu am poze deloc ok din acele momente și nici nu am putut opri mașina pentru fotografii căci, pe lângă că era aglomerat mai erau și multe serpentine, deh traseu prin Alpi.

Una dintre primele imagini cu Elveția a fost cea de mai jos:

50545034_10156369265294335_3999516289549729792_n

Adică întâlnirea mea cu Elveția a fost una dulce, a lui Ovidiu nu prea! Și știți de ce? A uitat să-și închidă datele mobile preț de jumătate de oră! Oupsie! Elvețienii nu-s în Uniune, nu prea au nevoie de ea, haha! Și încă ceva, ca să intrați în Elveția trebuie să plătiți o taxă de drum care costă 42 de euro, bummer, dar care e valabilă pentru mai mult de un an! Ce să zic, nu-s prea prietenoși nici cu turiștii, nu prea au nevoie nici de ei! :)) Da, este singura opțiune, nu există o variantă mai ieftină! Ne plimbăm acum cu autocolantul respectiv pe parbriz prin Timișoara, sincer nu cred că ne reîntoarcem prea curând în Elveția, dar la cât a costat nu îl dăm jos! :))

Destinația noastră principală era Zurich, doar că cineva ne vânduse un pont cum că în drum spre Zurich, imediat pe dreapta după ce treci granița, preț de aprox 20 de minute de drum (poate chiar mai puțin) se află Rinul și nu oricum, ci cu ditamai cascada peste el, așa că ne-am dus și acolo, în Neuhausen am Rheinfall, că noi în călătorii nu spuneam niciodată pas la din astea, ba din contră, cât mai multe locuri, cât mai bine.

Ei, și uite așa am ajuns într-un loc spectaculos pe care l-am fi ratat dacă cineva nu ar fi avut inițiativa să întrebe prin viu grai ce ar mai fi de văzut prin zonă! Cascada aceasta peste Rin de pe teritoriul elvețian este, zică-se, cea mai mare cascadă de câmpie! Sincer, nici nu știam că există o astfel de diferențiere, dar până la urmă, nici nu am mai văzut cascadă la câmpie și încă una cu un asemenea debit! Ovidiu, care și-a adjudecat de curând în palmaresul de turist Niagara (a fost în Michigan preț de 2 săptămâni și cu ocazia respectivă a trecut granița la canadieni), a afirmat că la capitolul debit această cascadă de pe Rin este comparabilă cu cea de pe continentul american. Noi îl credem pe cuvânt, că nu știu dacă ajungem la Niagara live în viitorul apropiat. 🙂

50492019_10156369219489335_111123027424444416_n

50608295_10156369219509335_8374533267616956416_n

50705140_10156369219534335_420933913431506944_n

Zona de vizitare este bine organizată, cu clădiri frumoase în jur, terase, magazinașe cu suvenire, toalete publice și scări sau lift care te duceau spre cascadă până în punctul în care ajungeai față-n față cu ea. Biletul de intrare a fost 4 euro de persoană.

Intram prin curtea acestei clădiri (restaurant+ terasă) pentru a ajunge la cascadă:

50801678_10156369294499335_8180627524405952512_n

Apoi:

50576393_10156369294614335_6777826506145005568_n50777195_10156369294679335_5908904212133052416_n50402446_10156369294724335_4768934297371410432_n50468856_10156369294809335_3669825473103265792_n49411113_10156369294854335_1734582212470243328_n50721787_10156369294909335_8952606329168461824_n50714509_10156369294944335_4512477028418584576_n

Închei lăsându-vă aici link-ul cu informațiile despre fluviul Rin găsite pe wikipedia. Mereu mă afund pe acest site în urma sau în timpul călătoriilor mele. După ce am vizitat Schönbrunn am citit toată seara respectivă despre familia regală austriacă, iar acum am trecut la capitolul fluvii. 🙂

Din studiul petrografic al straturilor de roci din valea Rinului s-a estimat o vechime de 12 milioane de ani!

sau

Marcarea kilometrică a Rinului începe de la podul din Konstanz (orașul german și elvețian Constanța).

Ce credeți? Am ajuns să vizitez podul din Konstanz fără să știu la vremea respectivă (adică chiar a doua zi) acest aspect! 🙂