Publicat în Places

Muzeul Sexului din Praga

În Paris am vizitat Luvrul, în Londra Natural History Museum, în Zagreb m-am mulțumit cu Muzeul Iluziilor, în Frankfurt am vizitat Casa Memorială a lui Goethe, dar și Grădina Botanică. În Budapesta am mers la Oceanarium, în Szeged și Belgrad la zoo. În Arles (sudul Franței) am optat pentru un muzeu istoric, în Insbruck am ales un muzeu de istorie-artă-armurărie care era de fapt un fost palat pe când în Murano am văzut Muzeul Sticlei. În unele locuri aveam impresia că sunt într-un muzeu în aer liber și deci nu am mai simțit nevoia să intru într-unul anume. Pe lista această aș include Matera, Veneția și Dubrovnik.

În Praga poți opta pentru o varietate foarte mare de muzee, de la cele clasice până la muzee mai altfel precum cel a ciocolatei, al toaletelor (nu glumesc!) sau al sexului! Noi ne-am dus la cel din urmă pentru că, de ce nu?! :))

20171201_220626_zpsd6zfidhp
După cum spuneam, Muzeul Toaletelor. Nu am intrat în el, dar cred că e și asta o experiență. :))

Nu mai fusesem într-un astfel de muzeu (al sexului) și deci poate fix nota de inedit a contat mult în ochii noștri. Nu făcusem un scop din a vedea acest muzeu, puteam la fel de bine să nu-l bifăm, noroc cu prietenul alături de care vizitam acest oraș care a insistat!

Muzeul Sexului e localizat destul de central, cu siguranță veți trece pe lângă el dacă veți vizita centrul orașului. Îmbie vizitatorii de la ușă unde au plasat un scaun pe care turiștii se pot așeza calculându-le astfel cât sunt de fierbinți! Că tot suntem aici, trebuie să admit că mie mi-a ieșit frozen! :)) Foarte amuzant, nu?

Înăuntrul muzeului (care nu e foarte mare) puteți pierde cu ușurință aproximativ o oră. Suficient cât să vă încălziți sufletele (la propriu și la figurat) dacă ajungeți în Praga iarna ca să vedeți târgul de Crăciun.

După cum am mai mărturisit, eu scot din mine asiaticul când călătoresc, însă în acest muzeu l-am adormit nițel pentru că nu vedeam nimic decent de fotografiat până când am văzut un ursuleț mare de pluș. Îl pozam eu fericită că, uite, ceva demn de o poză cuminte în sfârșit, când îmi atrag atenția ai mei că ursulețul nu era deloc decent, avea un penis enooorm atașat de blăniță! 😐 Să fii inocent într-un astfel de muzeu poate deveni ușor amuzant! Oricum imaginația sexuală a omenirii nu are limite, unii se pare că sunt foarte atrași de ursuleții pufoși. :))

20171201_214237_zpsz384guuy
Ursulețul cu pricina. All fluffy and cute. Varianta văzută prin ochii mei, cea inocentă adică!

În rest, în muzeu se regăsesc și chestii interesante după cum veți vedea în pozele selectate în acest articol, multe fotografii nude vintage, o colecție impresionantă de aparate folosite de-a lungul timpului pentru stimularea actului sexual precum și note privind utilizarea lor. Parcă era o sală de fitness! :))

Muzeul e pe două etaje, iar la parter puteți găsi o mini sală de cinema unde rula un film sexy vechi în alb negru (a se citi porno) unde bineînțeles că am intrat de curiozitate, dar nu cred că am stat nici cinci minute: era prea plictisitor! Ha!

Am găsit și lucruri care mi-au plăcut și pe care le-am găsit educative. Am admirat niște machete ale unor locuințe, iar în fiecare cameră erau niște cupluri în toiul acțiunii, dacă mă gândesc mai bine acum cred că era macheta unui bordel. Astea clar nu erau educative! :)) Eu le-am apreciat nu datorită minții bolnave ale creatorilor, ci datorită priceperii în a face ceva atât de detaliat la scară redusă. Am declarat iubirea mea față de machete atunci când am scris despre muzeul vizitat în Arles. Găsiți cele două articole aici și aici.

20171201_213254_zpsl8kkx0ir
Cadou oferit în Franța începutului de secol 20 tinerei căsătorite și care aparent se mai oferea până nu demult în unele sate franțuzești: o oală de noapte! Pe ea scrie A la mariée, iar pe fundul recipientului se vede pictat un ochi, ochiul soțului care o va urmări pretutindeni, deci ar face bine să nu uite acest lucru și nu care cumva să îl înșele! Acest ochi se vrea a fi greedy, but guardian. 😐 Omg, acum mi-am dat seama cât e de pervers! :)) E o oliță de noapte, nu uitați!
20171201_214801_zpsraysm4dg
Tot în Franța anului 1700 această haină era purtată în timpul actului sexual. Pe haină scrie că Așa vrea Dumnezeu. Mno, pudibonzi rău francezii catolici pe atunci! No touchy-touchy, no feely-feely! Au evoluat ulterior cu olița de mai sus! :))
20171201_213611_zpsdx6oli4w
Bețele acelea frumos pictate sunt japonezo-chineze (nu mai știu exact) și chiar arată într-un mare fel! Pentru a nu părăsi registrul pipi, vă spun și la ce erau întrebuințate! :)) Aveau dublu rol, adică era și un fel de cârjă, dar și o unealtă numai bună de făcut pipi…prin ea! Se băga pe sub chimonoul bărbaților (mă rog, nu chiar chimonou, dar acei pantaloni bufanți tradiționali asiatici-nu știu dacă au vreun nume) și acești domni respectabili puteau face pipi subtil oriunde. Din mers chiar! :)) Dacă ne gândim la câteva costume tradiționale de pe la noi, cred că cei din Maramureș și Țara Oașului ar putea folosi cu brio așa ceva. Toate ca toate, dar chiar sunt pictate foarte frumos la exterior, nu?
20171201_213814_zpsrqdeiytl
Cred că aceste sandale au reprezentat exponatul care mi-a plăcut cel mai mult. Femeia tot femeie, la haine și accesorii trage! Ei bine, nu e chiar așa. Mi-a plăcut povestea lor! Sunt sandale purtate în Grecia antică de către prostituate. Pe talpă aveau inscripționat acest mesaj, un fel de Follow me! (Urmează-mă!) care rămânea în urma lor imprimat pe nisip astfel încât eventualii clienți să știe unde să ajungă în cazul în care le pica cu tronc domnișoara respectivă. Din punctul meu de vedere aceste sandale denotă senzualitate și mister dacă extragem din ecuație ideea de prostituție sau dacă rămânem cu ea, dar ne imaginăm că era o meserie făcută din pură plăcere. Oricum mai bună ideea asta decât dâra de pipi lăsată de chinezi în urma lor mai sus! :))

Dacă sunteți cu un grup de prieteni cu simțul umorului mai dezvoltat acest muzeu cu siguranță poate fi ultra mega funny, deci pot spune că îl recomand! Nu consider că banii dați pe bilete au fost pierduți, ba din contră, deși un muzeu al sexului, eu îl văd cumva drăguț și caraghios și mă bucur că am intrat în el. 🙂

 

Publicat în Întâmplări (ne)întâmplătoare, Places, Română

Prima experiență cu Air Serbia

Am sentimente amestecate legate de zborul cu avionul. În mod sigur nu îl voi uita niciodată pe primul, atunci când mă îndreptam spre Londra. Dintre toate, în mintea mea respectivul e cel mai prezent și cel mai frumos, deși fiecare aplecare a avionului mai înspre dreapta sau stânga îmi făcea inima să-mi bată puternic pentru că nu știam ce se întâmplă de fapt și aveam impresia că ne rostogolim.

Cel mai mult îmi place când se încheie procedeul de aterizare și ajungi sus, deasupra norilor, în linie dreaptă. Atunci totul pare atât de lin și de nemișcat îndemnându-te la meditație. Te uiți pe geam și vezi cât de mic e totul, până și cele mai impunătoare clădiri nu mai înseamnă nimic…De sus, de acolo, vezi marea ca un albastru pictat pe o pânză impresionistă, iar formele de relief devin brusc mici cubulețe de lego aranjate de un copil entuziast. Dacă te rupi puțin de realitate, observi că nu mai contează nici timpul, nici locul. În gândurile tale, cel puțin. E o experiență faină să zbori, merită încercat! 🙂

Eh, dar deși spun toate astea de mai sus și conștientizez frumusețea și utilitatea zborului, mă ia destul de des cu emoții atunci când știu că trebuie să mă deplasez cu avionul. În primul rând, dacă ești puțin control freak, în avion îți va crește nițel anxietatea pentru că acolo realizezi că nu ai de fapt nici un fel de control asupra vieții tale. Picioarele tale nu mai ating pământul. Nu poți să te dai jos la prima stație, nu poți să deschizi geamul, nu poți să fumezi ca să te relaxezi. Până la urmă, dacă stăm să ne gândim bine, chiar așa e și realitatea. Niciodată nimic nu e în controlul nostru de fapt, cu excepția nimicurilor cotidiene, cum ar fi cele în care decizi dacă pui zahăr sau nu în cafeaua ta de dimineață. În rest, totul face parte dintr-o imagine de ansamblu din care noi știm doar o mică părticică.

Să zicem că sunt conștientă de toate cele enumerate mai sus știind că dacă e să se întâmple ceva, se va întâmpla, însă experiența cu Air Serbia a fost prima în care am fost anunțată că avionul are defecțiuni tehnice și că trebuie să coborâm din el! Partea bună era că încă nu apucasem să decolăm! Partea mai puțin bună era că ora: 6 dimineața și că trebuia să ajungem la birou. O altă parte era că avionul era de fapt un ATR și că nu mai zburasem cu un avion de mărimea acestuia până acum. Sentimente amestecate? Delooooc! :))

17992229_1614118195284636_5794830429741246870_n

Eu și colegele mele ne-am trezit la 2.30 a.m. ca să mergem cu mașina până în Belgrad, iar de acolo urma să luăm avionul spre Zagreb. Am trecut de toată faza cu verificarea datelor și bagajelor, am făcut check in-ul, am trecut de îmbarcare și ne-au dus cu mini busul până la avion unde am avut deosebita plăcere să observ ATR-ul micuț și finuț cu însemnele Air Serbia. Am urcat, ne-am aranjat bagajele, ne-am cuplat centurile de siguranță, personalul de zbor și-a început procedura de prezentare, iar apoi a urmat liniște… Adică avionul nu a început să se miște înspre pista de decolare. Nu mi-a părut ciudat că până la urmă nu mai zburasem cu un ATR și nu știam exact dacă procedura e la fel. După 10 minute suntem anunțați că trebuie să coborâm din avion pentru că nu poate decola din cauza unei defecțiuni tehnice.

A trebuit să coborâm, să reintrăm în aeroport, să așteptăm puțin, să trecem din nou prin tot procesul de îmbarcare. Și dacă prima oară nu a piuit nimic când am trecut pe la securitate, a doua oară a piuit alarma, deși eram tot eu, în aceleași haine, la o oră distanță! :))))) Astea cu alarmele false mereu mă amuză, nu e prima oară când mi se întâmplă să am aceleași haine la îmbarcare și la dus să piuie, iar la întors să nu!

În fine, trecuse cam o oră sau o oră jumate, atât eu, cât și fetele, care mă însoțeau eram extrem de obosite deja, se făcuse 8 dimineața între timp și cred că mai degrabă ne termina gândul că urma să și prestăm pe plantație până la 6 seară și, oh, credeți-mă, nu ne-a scutit nimeni, ba din contră, parcă mi s-a cerut mai mult să lucrez în ziua respectivă decât în altele!

În scurt timp am fost conduse din nou la avion și, ce credeți, era același! :)) Avionul, cel defect și în incapacitate de a decola, ne aștepta frumușel la locul lui de unde nu a îndrăznit să zboare inițial pentru a încerca din nou! :)) Gândindu-mă înapoi acum, realizez că am fost destul de calmă pentru că mi-am spus că dacă personalul de zbor se urcă în avion cu încrederea că ajungem la destinație cum trebuie, nu poate fi decât de bine, doar nu or fi inconștienți să-și riște viața chiar așa! :))

Un alt lucru care m-a surprins a fost că la îmbarcarea în avion mi-au schimbat locul de pe bilet, trecând cu pixul alt loc peste cel inițial. Mi s-a părut ciudat, de abia după am înțeles că mută lumea în ATR astfel încât să existe echilibru și să nu fie mai mulți pasageri doar pe o parte! :)) De știam de la început că până și chestia asta poate afecta zborul, m-aș fi uitat de două ori cât de masivi construiți sunt cei de pe partea în care am stat și eu… :))

Spre norocul nostru și binele tuturor, într-adevăr, zborul a fost unul foarte lin și am ajuns cu bine în Zagreb. Cu toate acestea, nu mi-aș mai dori să repet o astfel de experiență și sper să nu mai am de-a face cu Air Serbia prea curând, deși sunt conștientă că astfel de întâmplări au loc și la case mai mari.