se căsătoresc şi uită!


Mi-e ciudă pe oamenii care spun una şi apoi îşi schimbă rapid gândurile, percepţiile, crezurile şi gândirea în funţie de o altă chestie sau, cel mai adesea, în funcţie de dorinţele şi doleanţele altora.

Aşa şi cu fetele care se căsătoresc şi uită cine au fost ele de fapt până atunci, cu cine s-au însoţit şi mai ales câte şi mai câte au făcut, undeva în trecutul…nu foarte depărtat. Pe principiul, eu am verighetă pe inelar acum, sunt deasupra voastră a tuturor şi se anulează tot ce am făcut în prealabil!!! Ei bine, nu se anulează chiar aşa uşor, iar dacă ai ocazia să-ţi etalezi noua „personalitate” din dotare alături de noua viaţă şi porcăriile frumoase despre tine şi despre cât de sfântă obişnuiai să fii de faţă cu una ca mine, o să ţi-o întorc, frumos, sub nas. Servire ca un aperitiv rece!!!

În primul rând, pentru că am o memorie de elefant când vine vorba de detalii, indiferent de genul lor, şi în al doilea rând, pentru că nu-mi plac prefăcuţii şi oportuniştii.

Adică, eu una nu invidiez niciuna din fetele astea care se ascund ca nişte cocote în spatele unui inel pus de câte-un fraier, dar pe bune că mă enervează când le văd ifosele. E ciudat cum unele primesc un dram de personalitate prin sfânta taină a cununiei acolo unde niciodată nu era nicio părere, nicio atitudine, nicio urmă de sclipire.

sursă fotoHow to make a girl cry…(seriously, I think this is WAY funnier than any human should)

Aşa se face că mă întâlnesc cu „Matilda”. Fată faină, simpatică de mori, nu alta!… Doar că, nu e chiar aşa, pe mine nu m-a păcălit niciodată în toţi anii de când ne cunoaştem. E genul de persoană simpatică în faţa ta, iar apoi merge mai departe şi e la fel de simpatică în spatele tău, despre tine. În fine, asta era disperată de când o ştiu eu să se căsătorească. Una într-una îi dădea cu o căsătorie. Dintr-a IX- a suferea că ea nu şi-a găsit pe cineva şi că singurătatea e apăsătoare. Prin liceu făcea eseuri la engleză cu şi despre nunta ei. Prin facultate şi-a făcut conturi pe site-uri de matrimoniale şi, doamne ajută, şi-a găsit consortul. Via net! I mean, sunt ok cu asta. Mă bucur pentru cei care se găsesc prin mediul virtual. E treaba fiecăruia în parte. Atâta timp cât oamenii se întâlnesc şi se îndrăgostesc, nu mai contează ce şi cum. Important e să se reproducă că doar ştim, natalitatea ţării scade! :))

Ce mă enervează e că, m-am întâlnit cu ea recent şi acum, cu aere de matroană, îmi spunea ea mie cum nu s-a văzut ea niciodată căsătorită, cum nu i-a trebuit aşa ceva, cum nici prin gând nu i-a trecut, cum nu o interesa subiectul, cum spunea ea că doar după 30 de ani se va căsători…! Bullshit!!! Bullshit!!!

Am lăsat-o să-şi termine discursul demn de Aristofan- adică pe mine mă amuza toată diatriba asta a ei şi i-am amintit cum stăteau lucrurile DINTOTDEAUNA legat de căsătorie şi făcutul plozilor la ea! Ca să nu mai spun că la nici 3 luni de când l-a cunoscut s-a mutat la tip, după 1 an, pac logodnă, după căsătorie- pac copil!!! Sincer, o femeie care nu s-ar fi văzut căsătorită decât dupa 30 de ani, nu s-ar fi grăbit să toarnă un plod atât de repede. Aşa le-a fost şi nunta. Pe repede înainte. Am fost acolo.

În fine, cum vă spuneam, i-am spus cum erau lucrurile de fapt. Adică, i-am reîmprospătat memoria şi distinsa prefăcută a tăcut. A zis că nu-şi mai aminteşte exact.

:)))))

Cam aşa şi cu Sofica. Suntem un fel de rude, din păcate. S-a culcat fata asta cu nşpe mii de tipi, nu mă înţelegeţi greşit, sunt pro emancipare femei, pro independenţă şi libertate. Fiecare face ce vrea şi cum vrea! Experienţa e bună când e cât mai multă, bănuiesc! Nu judec. Nu am judecat-o nici atunci când a făcut sex cu doi fraţi. La distanţă de vreo 2 ani, cred. Porcii mi s-au părut ei!

Nah, asta acum e şi ea căsătorită. Şi ce să vezi! E şi mamă şi brusc e o sfântă! „Pffff, fetele din ziua de astăzi! Uită-te la ele, de mirul lumii!”

:|:|:|:|:|

Păi bine, măi Sofica, dar tu când ai fost aşa şi pe dincolo, adică cam pe atunci când tu erai o fată din ziua de…ieri, lucrurile erau altfel, era totul mai firesc….sau cum?

Nu cred că o verighetă sau statutul de mamă le oferă dreptul acestor femei de a uita cum au fost înainte. Da, apreciez evoluţia, poate că e vorba şi despre asta, dar atunci când ele mint, nu vorbim despre o evoluţie.

Matilda putea spune frumos şi sincer: „Mereu mi-am dorit să mă căsătoresc şi sunt recunoscătoare că mi s-a întâmplat acest vis!” M-aş fi bucurat din toată inima pentru ea şi pentru soţul ei. Şi pentru că dă dovadă de onestitate.

Sofica putea spune: „Mi-aş dori ca aceste fete să fie tratate respectuos de partenerii lor sexualii şi ca ele să înveţe din greşeli aşa cum am făcut eu şi să îşi formeze o căsnicie trainică pe viitor!”

Nu cred că erau nişte formulări absurde. Cred însă, că ar fi fost nişte eventuale formulări ale unor persoane care au o urmă de verticalitate şi care îşi asumă trecutul. Dar fie, sunt eu o idealistă şi jumătate căci, se pare că, aşa ceva există tot mai puţin!

Luaţi de citit şi de aici un articol. Merită!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s