cum se hidratează o amețită

Bând apă, veți spune, desigur! Așa este și așa încerc, însă dincolo de acest aspect vital trebuie să mai hidratăm nițel și pielea supusă diverșilor ‘dăunători’ printre care i-aș numi pe cei care mă afectează pe mine: epilatul excesiv, uscarea (din varii motive) și soarele puternic.

Vine o perioadă în viața oricărei femei (lăsați-mă, vă rog, să generalizez pentru amorul propriu, știu că de fapt nu e chiar așa, adică nu se aplică tuturor) când o lasă mai moale cu aranjatul, îngrijitul, coafatul și alte activități ‘casnice’ din gama aferentă. De obicei se întâmplă când e într-o relație serioasă și de anduranță și e bine la căldurică sau poate când are copii sau un job solicitant sau doar două din astea trei sau toate, le putem combina oricum! Ei bine și atunci, cu toate astea pe cap, uită biata femeie partea de hidratare! :)) Asta ca să mențin tema articolului, că de fapt se uită mai multe.

Cum am remediat eu situația? Mi-am adunat toate cremele de prin casă (după ce am realizat că am o mini colecție neutilizată), le-am pus la un loc și am ales una de mâini și una de corp pe care le folosesc până la epuizare urmând ca apoi să prioritizez consumul altora, pe același principiu.

Nu le mai țin în baie, un alt aspect important pentru mine. Le-am mutat în dormitor pe un raft de lângă partea mea de pat, așa atunci când simt nevoia voi folosi crema de mâini și nu mă va lovi lenea că e prea departe să merg până în baie și o las baltă. De asemenea, fiind în aria mea vizuală seara, ghiciți ce? Le văd și le folosesc!

Așa se face că de la perioada mea de hidratare nulă, am consumat deja lapte de corp cu aromă de bujori de la Sephora (190 ml), precum și un Nivea soft (50 ml) alături de o cremă de mâini Fuji Green Tea de la The Body Shop (după care sufăr).

lait-corps-hydratant_1953_1_1463398875

Dincolo de cele trei produse deja consumate, din ce am acasă pe lista de așteptare în a fi folosite sunt următoarele:

-Lapte hidratant de corp Le Petit Marseillais cu aromă de migdale și ulei de argan

-cremă de mâini Pivoine (bujori) Sephora

-crema de față de zi anti-rid Nivea Q10 plus (deși vara nu îmi prea vine să pun cremă pe față)

-loțiune de corp Killer Queen Katy Perry

-Nivea Care clasic (200 ml)

-cremă de mâini DermaSpa Dove

-cremă de corp DermaSpa Dove cu ceva ulei omega

Prin baie rătăcite mai sunt o cremă de picioare de la Avon (nu știu pe unde am lăsat-o) alături de una pentru crăpături în călcâie Titania (nu știu cum a poposit pe la noi). De cele de tălpi după cum vedeți nu știu prea multe pentru că nu folosim. Doar le avem! :)) Până nu de multă vreme și cele de mai sus erau din aceeași categorie…

Ah, să nu uit, uleiul de masaj terapeutic cu aromă de lavandă la ce categorie se încadrează? Nici pe ăsta nu îl folosește nimeni, dar l-am cumpărat când am spart bani în DM într-o dumincă. :))

Pentru că am văzut că tehnica asta cu doar două produse de hidratare deodată funcționează am aplicat același lucru și la parfumuri. Mă săturasem să am la un loc parfumuri aproape goale alături de unele neîncepute iar altele pe jumătate consumate așa că aleg mereu două (unul de zi/ușor/vară, altul de seară/eveniment) pe care le consum până le dau gata. Așa că am terminat recent combinația Elizabeth Arden Green tea/ Burberry Weekend, iar acum am așezat pe raft Volare Oriflame cu Love Story de la Chloé. 🙂

De recomandat nu vă recomand nimic din cele de mai sus. :)) Fiecare știe ce piele are și ce i se potrivește, e clar că dacă mie îmi pică bine ceva, reciproca nu poate fi universal valabilă! Și nu uitați, că tot e vară, folosiți cremă de protecție solară! 🙂

 

ce am învățat în atâția ani de citit bloguri de mămici

Citesc bloguri de mămici, parenting sau crescut bebeluși de ani buni deja, am chiar și favorite printre blogurile din nișa asta și pentru că sunt anumite lucruri care se regăsesc foarte adesea pe mai toate blogurile, fără să-mi dau seama am preluat unele idei în comportamentul meu față de copii (ai altora deocamdată).

În primul rând, țin să menționez că am (sau aveam) mare lipici la copii la modul că dacă eram într-un grup de adulți, dacă era un todler prin preajmă, apăi la mine se oprea. Ei bine, de când cu blogurile astea nu mai sunt atât de prietenoasă cu ei, de plăcut îmi plac în continuare la fel de mult, dar după ce zeci de mămici decretează că nu le place să le fie atinși copiii de cunoștințe/prieteni fără mâine dezinfectate în prealabil, parcă nu îmi prea mai vine să încalc această regulă! Cu toate acestea am pățit astă-primăvară să fiu îmbrățișată de un copilaș atunci când m-a văzut prima oară și ca mama lui să fie foarte impresionată (în bine) pentru că el e genul de copil timid care nu făcea asta nici cu persoanele familiare. Stați liniștiți, nu l-am dat mai departe! 😉

O altă chestiune pe care am implementat-o e că nu ofer nimic de mâncare unui copil, nici măcar un fruct, fără să mă consult înainte cu mama lui! La fel, sună exagerat, dar eu nu am de unde să știu ce meniu are cel mic. Acum, până și aspectul acesta mă face să par mai rece față de cei mici căci, neoferindu-le nimic, parcă nu mai e același farmec, ca să nu mai spun că, cel mai adesea, îi vedeam ulterior pe cei mici că aveau dulciuri și, vă dați seama, eu păream mătușa zgârcită! :))))

Evident că am mai învățat că nimic nu e cum pare, una e pe blog, alta e în viața de zi cu zi sau că nu ești obosit decât atunci când ai un copil și că înainte doar ți se părea că ești epuizat! Pe asta nu o aștept deloc, sinceră să fiu. Nu, nu vreau nici să mi se demonstreze că e pe bune! Șansele sunt foarte mari să fie așa! :))

Că cei mici fac tantrum-uri și dacă nu-s răsfățați, dar că mie toți îmi par răsfățați.

Că probabil și eu mi-aș răsfăța copilul!

Că sistemul educativ românesc e aiurea rău de tot și că dascălii sunt împotriva bunei dezvoltări ale copiilor. Nu-s de acord cu asta, dar eu nu am copil. Nu zic că sistemul nostru de învățământ e bun, dar mie mi se pare că însumând toate absurditățile lui, te pregătește pentru viața din România dacă vrei să activezi aici în câmpul muncii. Chiar trebuie să știm de toate (sau cât mai multe) indiferent de ce scrie în fișa postului, irelevant dacă ești bugetar sau la corporație. Dacă ai un prof imbecil la catedră (se întâmplă, să fim serioși!), sunt șanse și mai mari să ai un șef extrem de imbecil la serviciu. Doamne feri, eu numa’ zic! Dar hei, și asta se întâmplă!

Și mai ceva, de data aceasta legat de gravide. Întâmplarea face să nu fi avut la viața mea multe gravide în preajmă, de abia acum e un trend ascendent și acesta în rândul prietenelor mele, însă îmi amintesc că prima oară când am avut o gravidă în proximitatea-mi (fostă colegă – de la grădi până la facultate chiar) din prima i-am pus mâna pe burtă, de parcă eram posedată! Mi-a fost mult timp jenă de apucătura respectivă, cred că ideea de minune în burtica ei m-a făcut să mă comport așa. Acum nu mai ating burți, vă promit! 🙂 …decât dacă suntem foarte apropiate eu și cu viitoarea mamă și dacă vine din inițiativa ei! Oricum am gafat-o doar o singură dată la acest capitol și îmi amintesc și acum! 🙂

În rest, ce pot să spun, nu cred că renunț la acest hobby, mi se pare în continuare interesant să citesc așa ceva și poate, pe viitor, se va demonstra a fi și util!