gânduri recente despre mine în câmpul muncii #egocentricmuch

În ultimii aproape 4 ani cu fiecare job pe care l-am avut sau chiar rol în cadrul diverselor companii a trebuit să mă reinventez de fiecare dată. Paleta e variată, de la front office în franceză pentru francezi, HR, global mobility, headhunting, BPO și alte cele, singurul numitor comun fiind clienții internaționali, nume foarte sonore din telecomunicații și IT. De fiecare dată am avut rezultate bune, dar nu de fiecare dată mi-a plăcut ce fac.

A trebuit să fac totul cât mai repede, mai corect, mai profi, folosind zilnic 3 limbi, să lucrez în mai mult de 5 sisteme deodată, să rulez rapoarte in excel în timp ce poate că eram sunată și trebuia să ofer suport în total alt subiect.

Cu toate acestea de multe ori am impresia că ceea ce fac este și a fost neimportant (nimic nu va fi vreodată mai important ca munca alături de copii) și că mă prostesc pentru că în afara unor lucruri specifice nu mai învăț nimic nou… evident că nu e așa, dacă e să fiu obiectivă. Până și faptul că folosesc zilnic în timpul programului 3 limbi diferite spune ceva și nici măcar nu mai realizez trecerea de la una la alta…Problema e alta, toate joburile astea nu ajung la sufletul meu chiar dacă sunt cel mai implicat angajat posibil de fiecare dată. De asta citesc cărți și mă hrănesc cu ficțiune. Mă rog, și de asta.

În ciuda experienței acumulate până acum și a acestei capacități nebănuite în mine de a mă re re re acomoda, adapta, schimba și face față unor provocări noi continue (deși eu urăsc schimbarea!) tot nu am suficientă încredere în mine pe cât mi-aș dori sau pe cât mi-ar trebui deși alții cu mai puțină experiență și poate mai puține abilități se bat în piept cu ce pot face din secunda zero.

Ei, uite, asta aș vrea să pot schimba la mine, deși am 30 de ani și poate că e prea târziu. Să pot să dau și eu cu pumnul în masă (figurat vorbind) și să îmi cer drepturile sau măcar să îndrăznesc să întreb de ele fără să mă dau peste cap anterior să demonstrez că mă super pricep în ceea ce am de făcut în timp ce meritele rămân lăsate în urmă.

Eu, în schimb, aplic o altă metodă. Pun o groaznic de mare presiune pe mine să am rezultate cât mai repede, cât mai bune, deși poate sunt într-o companie noua de doar 2 săptămâni făcând total altceva, nu contează, eu vreau să mă văd în frunte de tabel cu rezultatele ca să mă simt liniștită. Este efectiv pentru LINIȘTE sufletească, să mă simt eu ușurată că fac față și la chestia nouă. Nu vreau să ajung șef, nici nu m-am dus vreodată în viața mea să cer o mărire bazată pe performanțe, ba din contră, la negociat stau foarte prost, deci trag ca prostul ca să-mi demonstrez mie că pot și că pot mult mai bine, din ce în ce mai bine… Și dacă nu ajung acolo, oare cine e nefericit profesional?

Așa că…

note to self: Mirela, după ce că începuturile sunt grele și incomode, poate că te-ar ajuta puțin să nu mai pui atât de multă presiune pe tine de una singură. Scutește-te! Oricum nu contează! 

 

primăvară, primăvară, cât te-am așteptat!

Merg să pun repede un plic la sediul fan courier într-un loc în care nu mai fusesem până acum și acolo, la plecare, printre nenumărate depozite, mă opresc pentru că văd un pui de cireș (sau vișin?) într-un colț totalmente înflorit. E prea frumos, trebuie să fac o poză!

30712896_10155761590109335_5357226430444863488_n

Ne plimbăm pe lângă mall când, printre clădiri înalte din betoane, văd un arbust pliiiiin de flori roz, superbe. Mă opresc, fotografiez!

30714369_10155761590674335_2760772306052579328_n

Printre blocuri, pe diverse alei, am văzut deja liliac înflorit! Ba chiar avem unul și la noi la scară!

În parcurile centrale e plin de lalele și panseluțe.

De la firul ierbii, nici nu are rost, aproape toate florile de câmp dansează.

30261682_10155744784574335_1880820381405675520_n

30226687_10155744784144335_3428647850953670656_n

30261277_10155744784054335_1448606195932725248_n

Copăcei înfloriți, înălțați trufași spre cerul de-un albastru senin, aranjați de-a stânga și de-a dreapta unor alei, stau în centrul atenției localnicilor veniți la plimbare prin parcuri de ai impresia că știu că sunt fotografiați.

30712299_10155759361134335_3695138945194000384_n

A trecut și Paștele precum și cele două valuri de frig din martie și întunericul căzut peste noi din noiembrie. S-a schimbat și ora. Oare ne-am schimbat și noi? 🙂

30261561_10155745979254335_6714086120570748928_n

30124849_10155743542909335_8879455124787822592_n

30724361_10155759455669335_8834205539790487552_n

Cum ne știți drept plimbăreți, trebuie să precizez că pozele sunt făcute în Timișoara, Geoagiu Băi și în județul Vâlcea.

În Geoagiu am fost într-un weekend și a fost foarte drăguț! E o zonă foarte curată și frumoasă care pe noi ne-a încântat. Am mâncat bine acolo și ne-am relaxat căci pentru asta ne dusesem. Recomandăm să mergeți să vedeți cascada Clocota care e foarte frumoasă, precum și băile romane. Noi am prins stațiunea extra sezon, deci ștrandurile termale au fost închise toate, dar bănuiesc că în curând se vor deschide pentru public.

20180331_154231_zpsp4r1a1ii20180331_170337_zpsizvqpqk1

În Vâlcea am ajuns pentru a doua oară cu ocazia sărbătorilor pascale. Am vizitat puțin și orașul Balș care e mai mare decât mi-am imaginat eu inițial. În drum spre părinții lui Ovidiu, undeva la jumătatea drumului dintre Timișoara și Vâlcea, am oprit la Taverna Sârbului (de la intrarea în Drobeta Turnu Severin) pentru mâncare și peisaj:

30126887_10155742066869335_516218682016268288_n

Cât despre Timișoara, ei bine, aici locuim. 🙂

Planuri pentru primăvară-vară anul acesta? Încă nu, însă sperăm la o mașină nouă și poate la mini tripuri cu ea. De asemenea, nu uitați: s-a deschis oficial sezonul de nunți! Noi începem cu câte una în fiecare lună! 🙂 Distracție tuturor!