Publicat în Places

În 2019 ne-am reîntors în Lefkada!

Mi-a luat ceva să mă îmi găsesc o poziție confortabilă pentru a mă pune, în liniște, să aștern câteva gânduri despre vacanța noastră la mare de anul acesta, de altfel am rămas în urmă rău de tot și cu vacanța de astă-iarnă, dar să știți că nu am renunțat la ea și într-o bună zi voi finaliza întreaga istorisire.

Până una alta, haideți să începem povestea asta cu o poză:

66095663_10156721759029335_4974971441997938688_n

Concediul de vară l-am avut în primele două săptămâni din iulie, e prima oară când am optat pentru o asemenea perioadă, dar motivele noastre au fost bine întemeiate: motivul principal a fost acela de ‘baby on board’ cum îmi place mie să glumesc deși e încă în burtică, și de faptul că eram încă în al doilea trimestru al sarcinii atunci. În acel punct sarcina era ok și cum am zis că ce e în mână nu e minciună, mai bine să mergem în concediu la aproape 6 luni decât să riscăm și să amânăm pentru trimestrul trei când, poate, lucrurile se vor schimba în rău. Între timp, am intrat și în trimestrul trei, mă simt bine, doar că sunt din ce în ce mai grea…la propriu!

Ne-am asumat un traseu cu mașina până-n Lefkada, dar evident cu clasica oprire pe timp de noapte pe teritoriul Macedoniei: bazându-ne pe experiența anului trecut, am ales din nou Gevgelija, datorită proximității cu granița grecească, lucru important la dat startul a doua zi dimineața când am ajuns la destinația finală la timp chiar și pentru a face o primă intrare în mare pe plaja din Nydri.

Un alt risc pe care ni l-am asumat la început de iulie în Grecia a fost vremea. Știam că putem prinde fie furtuni violente, fie caniculă, dar cum suntem adulți, destul de cerebrali aș adăuga eu, am fi reușit să ne descurcăm chiar și așa și să ne bucurăm de vacanță oricum. În plus, de data aceasta știam exact unde mergem și așteptările erau foarte realiste. De fapt, noi niciodată nu avem așteptări mari și mereu reușim să vedem frumosul în orice loc am ajunge!

65514689_10156707681224335_8580390736581623808_n
o parte din Porto Katsiki de pe stânci

Așa se face că am prins cod galben de caniculă pe parcursul întregii noastre vacanțe, dar ne-am descurcat de minune apelând la metoda locuitorilor autentici de la Mediterană, o binemeritată siestă după-amiaza! Eu oricum dorm foarte mult de când sunt gravidă, deci pentru mine situația a fost de-a dreptul nemaipomenită. Au fost totuși și zile când poate nu am dormit, dar am făcut turul insulei din mașină, cu aerul condiționat pornit. Aerul condiționat, cel mai bun prieten al meu în sarcină! :))

De ce din nou Lefkada?

  1. pentru că am vrut să optăm pentru un traseu pe care îl cunoaștem deja (baby on board, remember?) și pentru o zonă pe care o cunoaștem bine astfel putând cu ușurință să eliminăm elemente surpriză sau eventuale neplăceri.
  2. deși mie personal nu îmi prea place să repet destinațiile în care am fost (cu excepția Franței, unde cu mare drag aș călca fix in locurile în care am mai fost până acum dacă aș avea ocazia), Ovidiu și-a dorit foarte mult să revadă această insulă pentru că are și o semnificație emoțională pentru noi: a fost primul nostru concediu de când formăm un cuplu. Atunci am fost singuri, de data asta ne-au însoțit sora și cumnatul meu.
  3. pentru însoțitorii noștri a fost prima oară în Grecia, deci în ce loc mai frumos decât Lefkada i-am fi putut duce? Plus bonus, puteam face pe ghidul aici! 😀
  4. de fapt, cel mai de la sine înțeles motiv, pur și simplu LEFKADA! Munte și mare, peisaje spectaculoase, apă curată, albastru cât cuprinde, localnici amabili și lista poate continua forever and even more!

Cum am găsit insula la 4 ani distanță?

Sincer, mult mai bine! La partea de infrastructură am observat schimbări notabile, de data aceasta nu m-am mai hiperventilat când ne-am cocoțat cu mașina pe drumurile înguste din vârf de munte, marcajele erau bine delimitate, unele străzi fuseseră lărgite, ba chiar se găsesc acum mai multe locuri de parcare și per ansamblu totul mi s-a părut mai curat.

Un alt aspect care ne-a plăcut foarte mult ține de faptul că am găsit insula mai puțin aglomerată decât acum 4 ani. Era clar de ce, totuși eram în iulie, iar în 2015 ne-am dus acolo în primele 2 săptămâni din septembrie când efectiv ne salutam cu românii veniți acolo în același timp cu noi cu bună ziua ca la mine acasă, pe uliță!

65808572_10156711837519335_7948975001552551936_n

Nici măcar acum la a doua vacanță în Lefkada, nu am reușit să bifăm toate plajele puse la dispoziție de natură turiștilor. Am descoperit câteva noi, dar nu foarte multe. Am petrecut o zi pe plajă în Vasiliki, ne-am oprit de câteva ori pe plaja din Nydri (o plajă descoperită acum datorită faptului că eram cazați în Nydri și era foarte la îndemână).  Ne-am reîntors la o plajă, Pasa Beach, de care am prins drag la primul nostru popas în Lefkada, una nu foarte populară și umbroasă, dar care acum a fost puțin mai aglomerată decât atunci când apelasem noi la ea (proximitatea hotelului nostru din Perigiali din 2015 ne-a făcut să o descoperim) și, of course, ne-am reîntors la Agios Nikitas și la Porto Katsiki.

Pe motiv de burtă, la Porto Katsiki, eu nu am coborât scările, am admirat plaja de sus de pe stânci în timp ce m-am oprit la un fresh de fructe la una din terasele de acolo, dar țin să menționez că și aici au avut loc nenumărate îmbunătățiri logistice. Ca urmare a cutremurului din noiembrie 2015 care a afectat serios Porto Katsiki și Egremni distrugând din plajă și stânci plus scările pe care se cobora până la ele, acum accesul spre plaja Porto Katsiki e mai lejer. Scările au fost refăcute, sunt mai puține, cimentate și, așadar mult mai stabile. La Egremni nu am ajuns, doar am pozat plaja din vârf de stâncă, dar la Agios Nikitas ne-am dus de două ori! E absolut fenomenală plaja, are tot ce vrei! Apă curată, de o culoare absolut fenomenală, plin de taverne și e lipsită de fițe. De altfel toata Lefkada am văzut-o așa, lipsită de ifose, puteai să îți întinzi prosopul propriu și personal oriunde. Doar în Vasiliki am apelat la șezlong într-un loc amenajat și nu ne-a costat decât ‘obligația’ de a comanda ceva de la bar pentru că stăm acolo, ceea ce, să fim serioși, noi oricum am fi făcut-o…o apă, un suc, o cafea grecească…

65623058_10156708099204335_1534170753446969344_n
Plaja Egremi, tot de pe stânci

Am repetat experiența de a vizita și lua masa în satul pescăresc, Sivota, de data aceasta, la o altă terasă și am rămas plăcut impresionați să revedem că personalul unor restaurante de acolo era același, români care lucrează în sezon de ani de zile aici.

Un lucru nou pe care l-am făcut tura aceasta a fost faptul că ne-am aventurat cu mașina până sus de tot la farul din vârful insulei, ba chiar am ajuns și la un sit arheologic, neamenajat și închis din păcate.

Dacă mergeți în Lefkada pentru a câștiga cât mai mult timp și pentru a vedea cât mai multe, vă recomand să faceți asta cu mașina sau eventual să închiriați una. Există și mijloace de transport din comun, din păcate nu vă pot da foarte multe informații despre asta căci nu am apelat niciodată la ele, dar insula oferă nenumărate plaje superbe care nu sunt chiar apropiate unele de celelalte, ca să nu mai spun că la jumătate dintre ele accesul este foarte greoi pe jos. Am auzit niște români plângându-se că nu le place acolo că plajele nu sunt tocmai la îndemnă sau că sunt cu pietriș. Dacă ar fi făcut nițel research înainte să vină în Lefkada, ar fi știut la ce să se aștepte. Da, majoritatea plajelor sunt cu pietricele, dar tocmai faptul că pe jos sunt pietricele face ca apa să fie atât de curată și de cristalină. Ca să nu mai spun că există papuci speciali pentru așa ceva care costă în jur de 40-50 ron perechea. Există totuși și opțiuni, plaja din Vasiliki era cu nisip și e perfectă pentru copii!

65749079_10156714714944335_8021145626244808704_n
sus și jos, fabuloasa plajă Agios Nikitas

66459535_10156714715039335_5550000677406638080_n

Cât despre felul în care puteți găsi plajele, paleta e atât de largă încât acoperă cu ușurință toate doleanțele, există plajă în Nydri, unde accesul e foarte facil, Pasa Beach e aproape de Perigiali (aproximativ 2 km de Nydri, din nou, cu acces facil de la stradă), plus că sunt multe alte plaje ale unor hoteluri, tot de la stradă. Ce-i drept, plajele cele mai spectaculoase, gen Egremni sau Porto Katsiki cer un efort, de asta spun, ca să vă bucurați de insulă în deplinătatea ei nu strică să aveți la îndemână o mașină. Dar chiar și așa, există ambarcațiuni care se deplasează zilnic spre plajele la care se ajunge mai greu: de exemplu, pe plaja Milos se ajungea contra cost cu bărcuțe luate de pe plaja Agios Nikitas.

66014117_10156719220739335_2580209200869146624_n
Pasa Beach

La capitolul activități în Lefkada, recomandăm popasuri prin sătucurile lor din vârf de munte, noi am repetat experiența opririi în Exanthia, doar pentru peisaj, nemaioprindu-ne la celebrul restaurant cu terasă înspre apus, Rachi (deși și o masă pe terasa suspendată a acelui restaurant este o experiență în sine). De asemenea, vă puteți plimba în fiecare seară prin Nydri de-a lungul portului, unde veți găsi o pleiadă de terase și restaurante care mai de care, iar pe timp de zi puteți face o mică excursie pentru a vedea cascada din Nydri. Ca fapt divers, ruta pe jos până la cascadă mi s-a părut mai scurtă ca lungime și mai ușor de parcurs ca acum 4 ani deși condiția mea fizică este negreșit mult mai proastă acum decât atunci. Dacă o gravidă în 6 luni a făcut asta, puteți și voi! Traseul a fost uscat și mai puțin aglomerat. Data trecută fusese destul de alunecos pentru că a plouat.

66653023_10156717000314335_8092050657218920448_n

Ah, da, și să nu uit, există croaziere de tot felul pentru a vedea insulele din apropierea Lefkadei, am zis pas de data aceasta, dar doar pentru că mi s-a părut foarte obositor acum 4 ani când am petrecut o zi întreagă pe vapor, iar acum în niciun caz nu m-aș fi simțit fizic în stare mai ales pe cod galben de caniculă! Din ce am văzut zilnic, vasele respective oricum nu duceau lipsă de turiști, erau full în fiecare zi chiar și pe căldura specifică lunii iulie!

69241327_10156811049984335_4018422739881689088_n
Di Paris, o terasă unde găsiți înghețată, clătite, waffe, limonadă și alte minuni care merită fiecare bănuț!

 

La plecarea din Grecia, în drumul spre casă, am făcut oprirea pe timp de noapte în Macedonia, în Skopje, bazându-ne pe experiența plăcută de anul trecut. De data aceasta am văzut nițel mai pe îndelete orașul căci am ajuns mai repede, am apucat să vizităm și centrul vechi al orașului pe lumină (l-am ratat anul trecut), am remarcat mai mulți cerșetori și traficul specific balcanic, fără de reguli. Mi-a amintit de România anilor 90, dar nu-i bai, vor intra în curând în Uniunea Europeană și se vor mai limpezi apele și la ei. Dar, până una alta, turistic vorbind, Macedonia e o idee bună acum din punct de vedere al costurilor, totul e extrem de ieftin, cazarea într-un hotel de 4 stele nu se prea simte la buzunar. Când vor deveni țară a Uniunii prevăd o schimbare a lucrurilor.

Nu voi mai scrie un alt articol despre Skopje pentru că am rămas la aceleași păreri expuse în articolul de anul trecut. E impresionant cum un oraș ca un amalgam poate să fascineze atât de mult, chiar dacă susțin în continuare că e destul de mult kitsch prin el. Mai jos, doar o poză cu mine făcută în mod simbolic la Monumentul Mamei pe partea în care era ilustrată femeia însărcinată. 🙂

69264363_10156811051049335_4154873039126790144_n

Nu știu ce vacanțe vom mai avea de acum încolo sau cum vor fi ele și, mai ales când, având în vedere că vom crește numeric și lucrurile se vor complica nițel, însă de abia aștept o prima vacanță la mare cu copilul meu!

p.s. Atât din Nydri, de la vila în care ne-am cazat, cât și din hotelul din Gevgelija ne-am întors acasă cu mici cadouri din partea proprietarilor. Știu că e un gest mărunt, dar face diferența oarecum, amabilitatea oamenilor chiar a fost fenomenală. Așa se face că am primit un borcănaș cu miere din Grecia și 2 borcane de mărimi normale din Macedonia, unul cu un fel de zacuscă și altul cu dulceață de smochine! Bine, și noi suntem niște turiști drăguți, mereu facem curat în urma noastră și avem grijă să nu deranjăm pe nimeni! Știu, așa e și normal, dar normal nu înseamna, din păcate, norma…

Publicat în În timpul liber, Places

Liechtenstein, preț de o plimbare

Parcă mă și văd în curând pe plajă, la mare, pe parcursul concediului mare de vară și eu tot rămasă sunt în urmă cu istorisirile celor văzute de-a lungul concediului din iarnă. Pornisem cu dreptul și cu avânt și am scris destul de mult și chiar în ordine cronologică tot ce am vizitat, dar acum deja în mintea mea lucrurile par ușor, ușor să se amestece și să nu mai știu exact pe la mijlocul călătoriei ce și când am vizitat. Noroc cu pozele de pe Instagram și Facebook care mă scot din belele în astfel de cazuri.

Oricum, îmi amintesc tot ce am văzut, iar una dintre țările în care am poposit atunci, de dragul palmaresului după cum glumeam noi, a fost micuțul, dar foarte cochetul Liechtenstein!

Știam despre Liechtenstein de când eram mică și mă jucam prinsa distractivă pe strada copilăriei mele cu prietenii mei. Evident jocul consta în a alerga unii după alții, dar includea și puțină geografie: fiecare dintre noi reprezenta o țară aleasă în prealabil, iar când cel care alerga se apropia foarte tare de tine,  spuneai repede numele unei alte țări participante la joc și atunci alerga respectivul. Dacă, de emoții, nu-ți aminteai nicio țară dintre cele participante la joc la timp și erai prins, erai out! Ei bine, eu de cele mai multe ori alegeam să fiu Liechtenstein pentru că ceilalți copii ori nu puteau pronunța numele acestei țări, ori nu țineau minte acest nume, mai ales în asemenea condiții de stres, deci țărișoara asta cred că m-a ajutat de multe ori să câștig acest joc! :))

În altă ordine de idei, despre Liechtenstein se pot afirma următoarele:

-monarhie constituțională, cu rang de principat

-suprafața sa măsoară puțin peste 160 de km pătrați, iar populația ajunge la un număr de 37000 de locuitori.

-capitala este Vaduz, dar cel mai mare oraș este Schaan, un oraș de care, de fapt, foarte puțină lume a auzit. Eu mă număr printre respectivii! :))

-Ratele șomajului și ale criminalității sunt printre cele mai mici din lume! Pe teritorul acestei țări au loc foarte puține infracțiuni, iar dacă pedeapsa unui deținut depășește 2 ani, acesta va fi transferat într-una din închisorile din Austria. De altfel, în toată țara există un singur spital aflat în Vaduz.

-Principele din Liechtenstein este al 6lea cel mai bogat monarh din lume cu o avere estimată la 5 miliarde de dolari. De altfel, Liechtenstein este una dintre cele mai bogate țări din lume (locul 3 mondial ca venit PIB pe cap de locuitor și locul 1 în valoare absolută) pentru că țara a reușit să-și redreseze economia precară după al doilea război mondial introducând impozite foarte mici companiilor tocmai pentru a atrage cât mai multe business-uri la ei, ceea ce le-a și reușit: este una din puținele țări din lume care are mai multe firme înregistrate decât cetățeni! Impozitele mici sunt încă de actualitate, doar Andorra are impozite mai mici decât Liechtenstein în Europa.

-Liechtenstein este un mare producător de ceramică și cel mai mare producător mondial de dinți falși, din câte am înțeles acest lucru se datorează unor contracte cu nenumărate cabinete stomatologice în India! Să nu uităm câtă populație are India, deci și potențiali clienți!

-Nu dețin un aeroport, cel mai apropiat fiind cel din St. Gallen, Elveția.

-Nu dețin armată!

-De ziua națională, rezidenții țării sunt invitați de șeful statului pentru a servi bere în grădina palatului, așadar o parte importantă a populației va fi găsită la palat cu această ocazie!

49347982_10156326900854335_427199703780687872_n

Impresiile mele personale despre acest stat sunt următoarele:

-Vaduz, capitala Liechtenstein-ului se pronunță Vaduț.

-Au un centru foarte cochet cu o arhitectură modernă și cu multe statui foarte futuriste, unele dintre ele îmi aminteau de operelele celebrului Dali.

-Prima statuie pe care am văzut-o a fost cea a unei femei dezbrăcate cu forme rubensiene generoase întinsă la orizontală. Dacă ridicai privirea în sus puteai cu ușurință observa castelul din Vaduz. De altfel, castelul tronează pe ceva stâncă sus deasupra centrului orașului.

-Foarte curat, dar și foarte scump.

-Se poate ajunge chiar și cu bicicleta în această țară din Austria sau Germania.

-Mi-a rămas întipărită pe retină drept culoare dominantă galbenul argilei, cam toate clădirile din centrul orașului aveau această culoare.

-Dacă noi în România am sărbătorit anul centenarului anul trecut, Liechtenstein a sărbătorit 300 de ani de la independență!

-Am luat masă în cel mai frumos McDonalds în care am fost vreodată în viața mea și nu vorbesc doar despre curățenia din interiorul lui sau de servire, ci de peisajul minunat al munților extrem de înalți care se vedeau fie de pe terasă, fie din interiorul localului.

-Prin oraș, de fapt încă de la intrarea în țară, erau peste tot panouri publicitare cu patinoarul lor din centrul orașului, sub sigla Vaduz on ice. Am ajuns acolo și când colo, ce să vezi, era un patinoar micuț, de mărimea celor aflate pe teritoriul țării noastre în incinta unui mall, să zicem, și era mare, mare agitație și muzică dată la maxim! Mi s-a părut drăguță atmosfera și m-a amuzat că au făcut atâta publicitate unui locșor atât de mic!

-Am mai văzut panouri publicitare și la o fermă de alpaca deschisă vizitatorilor! Nu am ajuns acolo pentru că noi eram în preajma sărbătorilor de iarnă și nu știu câte șanse reale am fi avut să vizităm drăguțele animale, dar cred că aș fi apreciat o asemenea experiență!

-O altă certitudine pe care am afirmat-o pe de-a-ntregul periplului nostru din iarnă este că românii sunt peste tot, și da, ne-am întâlnit cu un grup de români până și în centrul acestui oraș!

49199954_10156326900819335_4781332721198694400_n49192767_10156326900789335_8914531310945435648_n49676630_10156326900739335_5309216379772076032_n