Sighișoara, mai frumoasă ca niciodată!

Fusesem anterior în Sighișoara în decembrie 2014, ocazie cu care mi-am exersat talentul de ghid turistic alături de un grup de colegi de la multinațională veniți tocmai din îndepărtata insulă Mauritius. Nu văzuseră până atunci nici iarnă, nici zăpadă, nici Europa și cum au primit viză pentru U.E. cu ocazia venirii în Timișoara, profitau în weekend să meargă prin te miri cine știe ce capitală europeană! Ei bine, de 1 Decembrie a fost cazul să vadă mai mult din România. Bine, nu fix de 1 decembrie, ci în weekend-ul predecesor, eu eram la lucru pe 1, ei erau liberi, că deh, așa se mai întâmplă câteodată treburile în corporații. Partea faină e că pe unde au poposit prin continentul nostru, nu au văzut zăpadă nicăieri…până în Transilvania!

Mi-am așternut gândurile de atunci aici și cum am recitit cu această ocazie articolul, cu părere de rău, vă spun că nu l-am mai văzut nicăieri pe Jimmy. O mai fi trăind, sărăcuțul? Am și uitat de el, știu doar că era mare, lățos și alb. În schimb tura asta m-am jucat cu un bichon care-și apăra cu îndârjire străduța a cărui ‘mare’ stăpân era.

Ați văzut ce frumos colorată e Sighișoara iarna? Pixelați mintal imaginea, cam de 300 la sută de ori și o să vedeți cam cât de colorată e de fapt vara! După cum ziceam, am mai fost în Sighișoara, dar niciodată nu mi-a părut mai frumoasă! Desigur, contează și detaliile. Acum am stat două zile întregi, am participat la o nuntă în oraș (prima oară când am fost invitați la un astfel de eveniment de zi!) și am fost alături de Ovidiu.

19748510_10155020295074335_2675686119938568529_n

19665461_10155020295214335_7234432939263480071_n

Duminică am fost turiști în Sighișoara. Am urcat în turn, am vizitat muzeul de arme și camera de tortură, am luat masa pe Strada Scării, am bătut străduțele orașului vechi și am băut socată la una din terase. Ba chiar am primit și crini galbeni de la niște localnici!

19601155_10155020295334335_2317656223028545728_n

19732037_10155020295434335_4687714080364675151_n

19732163_10155020295774335_1594975475354794969_n

Și ca o promisiune pentru viitor, ne-am spus că ar trebui să facem mai des astfel de ieșiri pentru că Sighișoara și toată zona respectivă nu mai pare atât de departe acum pentru că avem autostradă. Ce-i drept, nu e încă finalizată, dar atât cât este, ne-a ajutat să ajungem la destinație în aproximativ patru ore. Ceea ce, drept vorbind, e chiar rezonabil, iar peisajele din zonă merită și sunt atât de multe locuri faine de văzut!

19642660_10155020295609335_4894154515607515131_n

19554928_10155020295839335_3577876110670764476_n

19601119_10155020296219335_8785052935162604995_n

19657371_10155020294524335_8914392954390928523_n

Noaptea de foc

De când mi-a picat pentru prima oară în mână Oscar și Tanti Roz, am început încet-încet să-l descopăr pe Eric-Emmanuel Schmitt și să-i citesc operele. Cu Noaptea de foc am ajuns la a patra carte citită de la acest autor, o carte pe care am primit-o cadou de la iubitul meu care, atunci când eu eram departe de el tocmai în Zagreb, iar în Timișoara s-a desfășurat Book Fest, s-a dus să-mi cumpere cărți fără de știrea mea. A mers la sigur, căci a văzut prin casă cu ce-mi ocup timpul. 🙂 Pe lângă asta, pentru un inginer printre cărți, s-a descurcat fenomenal!

Spre deosebire de cărțile citite anterior, Noaptea de foc este autobiografică și profund filozofică. E mult mai personală, oferind cititorului deschiderea spre meditație pornind de la o Experiență a autorului cu mai bine de douăzeci de ani în urmă avută în deșertul Sahara, în Algeria. În paginile-i veți găsi nenumărate dialoguri pe tema spiritualității, un subiect care pe mine mă urmărește de când mă știu.

Predispusă spre melancolie și subiecte abstracte de tot felul, mă regăsesc în astfel de cărți. Puțină lume știe partea aceasta despre mine, însă cei apropriați pot confirma. 🙂

Universul, infinitatea, viața, moartea și divinitatea și-au găsit loc în aceste rânduri. Știu că nu sunt singurul om care se gândește constant la ele, iar dacă vreți să găsiți un fel de răspunsuri, puteți citi această carte.

26204311

Într-o altă notă, le simt drept cele mai bune cărți pe acelea care, după finalizarea lecturării lor, mă fac să mai caut informații despre subiectele deschise. De această dată, simt nevoia să citesc mai multe despre tuaregi. Țin minte, că tot de la Eric-Emmanuel Schmitt, după ce am citit Domnul Ibrahim și florile din Coran, am început să citesc mai multe despre derviși.

-Nu ești de acord cu mine, domnule filozof?

-Ba da, Big Bang este o speculație frumoasă. Dar rămâne doar o ipoteză…Care va fi abandonată…Ca și cele dinaintea ei…Fiecare epocă cu legenda ei.

-Poftim? Ce spun eu e adevărul științific.

-În fiecare epocă, la câțiva pași de foc, predicatorul din pustie crede că deține adevărul. Iar contemporanii strânși în jurul lui îi împărtășesc convingerea.

-Îmi pui la îndoială teoria?

-De asta o să se ocupe timpul. Astăzi ne vorbești despre cele mai noi descoperiri ale științei; totuși, știi la fel de bine ca și mine că teoria ta va fi depășită. Adevărul rămâne inaccesibil, nu există decât adevăruri provizorii, tentative de adevăr. În fond, această teorie nu e decât felul în care modernitatea își trăiește ignoranța.