6. E fetiță? E băiat?

Evident că toată lumea își dorește sănătate pentru copilul său, așa eram și noi desigur, era și este foarte important pentru noi ca sarcina să descurgă bine și ca bebelușul să se dezvolte armonios (nu am sărit niciun control și nicio analiză, veți vedea!), DAR…există acolo un dar, indiferent de aceste dorințe de sănătate care sunt naturale, fiecare dintre părinți (cred eu) are în suflețel, ascunsă acolo bine într-un colțișor, o dorință mai mult sau mai puțin ascunsă de ce anume să fie bebele! Eu nu mi-am ascuns dorința, a mea era foarte clară și foarte pe față: eu voiam fetiță! Ba mai mult, nici măcar nu eram nerăbdătoare să aflu sexul copilului de teamă să nu mi se spună că e băiețel! Da, clar, și de era băiețel era tot al meu și ar fi fost iubit imens de mult, dar eu voiam fetiță! :)) Spre deosebire de mine, Ovidiu era mai nerăbdător și chiar curios de-a binelea să afle sexul copilului.

Datorită tehnologiei de astăzi, acest moment mult așteptat de Ovidiu a apărut foarte devreme și așa se face că în timpul controlului de la morfologie fetală (control extrem de important care are loc în săptămânile 10-12 de sarcină) pe care eu l-am efectuat în săptămâna 12 să aflăm că e …fetiță!

Momentul respectiv rămâne până acum cel mai emoționant moment (sau poate cel mai hormonal moment) al meu de pe parcursul întregii sarcini! Am fost atât de fericită încât am început să plâng de fericire, iar eu una nu îmi mai amintesc când am plâns de fericire ultima oară sau dacă am plâns de fericire vreodată! Pe de altă parte cred că a fost și momentul meu de eliberare: toate rezultatele consultului de morfologie fetală ieșiseră foarte bine și deci, pentru prima oară de când aflasem că sunt însărcinată, am răsuflat ușurată și mi-am permis să mă bucur cu adevărat de tot ce mi se întâmplă! Până atunci aveam o reținere în a mă bucura sau în a dezvălui altor oameni că sunt însărcinată doar de teama că poate lucrurile nu merg bine.

Ah, și să știți că îmi curgeau lacrimile destul de tare încât atunci când plângeam la recepție când ne-am pus la coadă să plătim consultul (spital privat), Ovidiu m-a trimis la mașină în parcare doar să nu mai bocesc pe acolo! :))

7. Reacțiile celor din jur la aflarea sexului copilului

Dacă eu am fost atât de fericită că e fetiță, în familie lumea a fost nițel dezamăgită pentru că atât părinții mei cât și sora mea, alături cumnatul meu, și-ar fi dorit băiețel! La ai mei e oarecum de înțeles căci ei au avut două fete, inclusiv atunci își doriseră un băiețel, dar nu le-a ieșit, așa că se așteptau ca măcar în calitate de bunici să fie un moștenitor de sex masculin în familie. Nu m-au deranjat absolut deloc reacțiile lor de moment, mai degrabă am fost amuzantă căci erau destul de convinși că va fi băiețel și s-au înșelat… ca să nu mai spun că știu cât de mult o vor iubi și o vor prețui pe nepoțică! 😀

În rest, pe unii prieteni, înainte să le dezvăluim sexul copilului, îi puneam să ghicească ce cred ei că va fi bebele și majoritatea au spus fetiță! E clar, am profil de mamă de fetiță!

we have a winner

8. Monitorizarea sarcinii

Dacă la început de tot eu și Ovidiu am interogat diverse cunoștințe care aveau bebeluși unde au ales să nască și să își monitorizeze sarcina, în cele din urmă am decis că cel mai bine fac cum simt eu și că vreau ca sarcina să-mi fie totuși monitorizată de medicul ginecolog la care deja mergeam de trei ani pentru controalele gineco de rutină anuale. Așa că fără să știu unde mai lucrează dr. Corina Dud sau cu ce spital colaborează, mi-am făcut programare la Medicover unde am descoperit-o inițial și nici nu am mai schimbat planul de atunci. Așa se face că voi naște la singurul spital privat din oraș unde activează doamna doctor, iar controalele mele lunare au fost un melanj între Medicover, Synevo și Spitalul Premiere.

Am ales să merg doar la privat din mai multe motive:

  • am mai multe încredere în servicii și în rezultatele analizelor. La Medicover am fost la un moment dat abonată prin compania prin care lucram și astfel am descoperit foarte mulți medici buni, iar la capitolul servicii excelează de fiecare dată! Eu am fost mulțumită mereu, cu o mică excepție când efectiv nu am fost pe aceeași lungime de undă cu un medic, medic care este specialist în domeniul lui, doar că mie pur și simplu nu mi-a plăcut personalitatea acestuia, o chestie subiectivă pe care eu o mai fac legată de medici. Dacă nu îmi place medicul ca om, poate să fie specialistul specialiștilor, eu mă duc și îmi caut altul! 🙂 Noroc că în sistemul privat putem face asta!
  • Laboratoarele Synevo erau singurele la care eu am mai apelat pentru analize de sânge și rutină și nici măcar nu știam că sunt în același tandem cu Medicover. La fel, partea de servicii e foarte bine pusă la punct.
  • Atât Medicover, cât și Synevo au aplicații unde îți poți face cont și îți poți urmări rezultatele analizelor, precum și istoricul tuturor analizelor/controalelor anterioare. La Medicover, în urma interpretării analizelor, medicul îți poate pune în aplicație tratamentul pe care trebuie să îl urmezi.
  • Timpul este foarte important în ziua de astăzi, mai ales atunci când ai un program 8-17 sau 9-18. Sincer, eu nu aveam nervi de consumat și timp de pierdut pentru a sta la cozi la instituțiile de stat pentru diverse controale și analize fie ele gratuite și decontate de stat. Așa că am ales să plătesc tot de fiecare dată, în condițiile în care din salariul meu brut se duc o grămadă de bani la bugetul statului pentru sănătate! Și da, am plătit foarte mult monitorizarea sarcinii, dar mi-am asumat asta. Am considerat că liniștea mea de gravidă e mai importantă decât statul în picioare prin instituțiile statului pe coridoare insalubre, iar în timpul salvat puteam să dorm! Ca să nu mai spun că oricum gratuitățile existente nu ar fi acoperit toate controalele pe care eu le-am făcut, unele dintre ele fiind chiar foarte importante!

Ce tip de analize/investigații am făcut?

–controale ginecologice lunare. Întâi, în primele săptămâni de sarcină ecografiile au fost vaginale, apoi după ce sarcina a avansat am trecut la ecografiile abdominale. Precizez că la început de tot am efectuat și testul Papanicolau. Și vă mai spun o chestie, dacă era după mine, m-aș fi dus săptămânal la eco să monitorizez sarcina, noroc că m-a temperat medicul! :)) E ciudat că în primele luni de graviditate nu știi nimic despre ce se întâmplă în burtică, la eco măcar vedeai cum se mișcă, cum și cât crește și îi auzeai și bătăile inimii! Ca să nu mai spun că i-am auzit bătăile inimii prima oară în săptămâna 8 sau 9 de sarcină, iarăși un alt moment emoționant! E incredibil cum ceva atât de mic, de doar câțiva centimetri și câteva grame, are o inimioară care bate regulat! 🙂

-analize de urină și sânge. Când sarcina ajunge să fie avansată se fac și analizele de urină și sânge lunar. Cele de urină sunt necesare pentru a urmări o eventuală infecție urinară care ar trebui tratată imediat, iar cele de sânge sunt necesare pentru a urmări o eventuală anemie, creșterea leucocitelor, etc. etc. De asemnea, dacă sunteți ca mine trebuie să includeți în analizele de sânge și aflarea grupei sanguine și a RH-ul. Cu ocazia aceasta am aflat că o mămică cu RH negativ poate avea complicații în sarcină dacă tăticul are Rh pozitiv, iar bebelușul moștenește tatăl. Nu a fost și cazul nostru, căci amândoi avem aceeași grupă de sânge și același Rh.

-morfologie fetală. Am fost la două controale de morfologie fetală, la dr. Mureșan, spitalul Premiere, primul în săptămâna 12, iar al doilea în săptămânile 20-22 (nu mai știu exact!) Acest control este foooarte important, mai ales cel din săptămâna 12 când specialistul în morfologie fetală poate cu ușurință observa eventuale anomalii de ordin genetic sau de dezvoltare ale fătului. Un astfel de control este de neratat! Și încă ceva, atenție mare spre ce medic vă îndreptați pentru a face acest control, unii medici ginecologi susțin că îl pot face chiar ei, dar eu zic că mai bine vă adresați unui specialist în domeniu cum este dr. Bogdan Marius Mureșan. Și încă o precizare, dl doctor este foarte ocupat! Vă sfătuiesc să faceți o programare la dumnealui cu cel puțin două săptămâni sau chiar trei. Și uneori să știți că se mai decalează orarul programărilor, un lucru normal având în vedere numărul de pacienți și faptul că unora domnul doctor e nevoit să le dea și vești mai puțin bune sau să facă extra investigații. Dacă totul decurge ok și consultația voastră se lasă cu felicitări din partea medicului, investigația nu ar trebui să dureze mai mult de 20-25 de minute. Pentru întrebările extra, apelați la medicul ginecolog care vă monitorizează sarcina!

–testul de toleranță la glucoză. Pentru că o sarcină nu vine la pachet doar cu lucruri minuntate și cu fluturași roz, unele gravide pot dezvolta în sarcină diabet gestațional atunci când sarcina este avansată. Un rezultat negativ al acestui test, printre altele, reflectă faptul că bebele ar putea fi supraponderal, iar mama este automat pusă la dietă. Recunosc, am avut emoții legate de acest test înainte de a-l face pentru că eu aveam deja o greutate mare (înainte de a rămâne însărcinată), aveam peste 30 de ani, iar dacă glicemia mea nu era în parametrii normali în urma testului calvarul unei diete ar fi fost greu de suportat pentru că efectiv în sarcină nu mai știam ce să mănânc datorită diverselor simptome.

O altă chestie care îmi dădea emoții era faptul că am citit și urmărit o grămadă de gagici care s-au plâns de acest test pe care l-au catalogat drept oribil. Eh, și acum vin și eu și vă spun că mie mi-a plăcut! :)) Tot ce apare în online e atât de subiectiv și de multe ori atât de exagerat încât până în momentul în care nu experimentezi singură o procedură, nu poți să te iei după unul și altul. Haideți să vă detaliez în ce a constat testul căci toate emoțiile avute până să îl fac au trecut complet în dimineața acelei zile:

La prima oră, pe stomacul gol, nici măcar nu am avut voie să beau apă, am mers la Medicover unde aveam deja programarea făcută anterior. Acolo, în prima fază, mi s-a luat sânge din deget pentru a mi se verifica glicemia inițială! Dacă glicemia este bună se merge mai departe cu investigația, dacă este mare, se va considera din start diabet gestațional, iar mama va intra la dietă. Apoi va trebui să ingerezi un lichid care va conține o cantitate mare de glucoză. Apa pe care au folosit-o asistentele a fost rece tocmai pentru a mai reduce din greață. Nu a fost cazul meu, faptul că nu băusem apă în dimineața respectivă m-a făcut să beau glucoza respectivă cu nesaț! :))

Apoi se stă o oră pe holurile clinicii (pe canapele de piele cu o carte bună în mână sau pe telofon), iar după ce ora a trecut se prelevează sânge din venă. După, se stă încă o oră astfel încât și la finalul acesteia se ia iarăși sânge din venă! În tot acest timp nu am mâncat și nu am băut nimic! Dar ca un făcut, nu mi-era nici foame și nici sete (trecuseră mai bine de 3 ore de când m-am trezit), am stat foarte relaxată pe canapea, am citit din cartea luată cu mine, m-am uitat peste revistele puse la dispoziție de clinică și am stat pe facebook. Mie chiar mi-a plăcut experiența și mi-a plăcut și mai mult la câteva zile distanță când mi-au venit analizele și mi-au ieșit toate bune. 🙂 Vă spun, cred că dacă s-ar face un top al gravidelor care fac acest test, aș fi pe podium din cauza atitudinii și a relaxării. :))

–măsurarea ecografică a colului. Eu am o teorie legată de medici, indiferent de cabinetul în care calci trebuie să te asiguri că ești spălată, parfumată, epilată pentru că orice control se poate lăsa cu surprize și cu haine în minus când te aștepți mai puțin. E de la sine înțeles că (mai ales!) ginecologul nu face excepție! Și dacă mergeam pentru monitorizarea eco care se făcea abdominal de fiecare dată aveam grijă să fiu epilată și îngrijită și ce credeți? Când m-am așteptat mai puțin, cu ocazia unui eco, a apărut și nevoia efectuării unui control al colului uterin. E o chestie standard care se face când sarcina e mai avansata pentru ca medicul să observe dacă nu cumva există riscul unei sarcini premature în funcție de cum se comportă colul. Ghiciți cine a fost cea mai fericită că se epilase în ziua respectivă? :))

–testul fetal non-stres (NST). Acest test mai este cunoscut si sub denumirea de test de monitorizare a batailor cordului fetal sau cardiotocograma si presupune monitorizarea miscarilor fetale, frecventei cardiace fetale si modificarea ritmului cardiac in timpul miscarilor fetale (definiție luată de pe site-ul Regina Maria). În alte cuvinte, atunci când sarcina e avansată are loc acest test în care mama stă întinsă în timp ce îi este înfășurată burta cu niște benzi care percep bătăile inimii bebelușului, iar ori de câte ori bebele se mișcă mama trebuie să apese pe un buton. Atunci când bebele lovește e important să se observe o creștere a ritmului cardiac al acestuia.

În cazul meu, la primul test, fetița m-a sabotat nițel. A fost extrem de activă în week-end, ba chiar și luni, iar luni seara când am mers la spital la test, nu a mai vrut să se miște. :)) M-a amuzat replica doctoriței mele care a spus: ‘Mirela, când fac copiii ce vor părinții?’ :)) Într-un final, după ce m-am întors și pe stânga și pe dreapta (stând pe spate nu a vrut să se miște mai deloc) a dat și fetița mea niște semne. Ca fapt divers, la câteva zile distanță de la testul acesta, țin să vă spun că a fost atât de activă încât nu am dormit noaptea. Parcă văd că luni, săptămâna viitoare, repetăm experiența în care ‘nu dansează după cum îi cântăm noi’! 🙂

Testul acesta se va face săptămânal până în momentul în care voi naște. Personal, l-am făcut prima oară la începutul săptămânii 36, menționând faptul că sarcina mea a fost una ușoară și fără probleme (în afară de micile inconveniențe ale unei sarcini absolut normale despre care vă voi scrie data viitoare).

…

Teoretic mai am 3 săptămâni și 2 zile până la marea întâlnire, practic pot să fie mai puține (am o prietenă care a născut în săptămâna 37 și 4 zile) sau mai multe zile (cunosc fete care au născut în săptămâna 42). Totuși, cazul ca eu să ajung în săptămâna 41 sau 42 cu sarcina e destul de mic. Nu știu dacă e mit sau nu, dar toată lumea spune că fetițele vin mai repede decât băieții, iar exemplele de mai sus cumva întăresc cele spuse. Prietena mea a avut fetițe (sarcină gemelară), iar mămicile de au ajuns în săptămâna 42  cu sarcina au avut băieți. Evident, există și excepții! 🙂

…

În cazul în care până în momentul în care nasc mai apar controale și analize extra, voi actualiza informația aici.