ce am învățat în atâția ani de citit bloguri de mămici

Citesc bloguri de mămici, parenting sau crescut bebeluși de ani buni deja, am chiar și favorite printre blogurile din nișa asta și pentru că sunt anumite lucruri care se regăsesc foarte adesea pe mai toate blogurile, fără să-mi dau seama am preluat unele idei în comportamentul meu față de copii (ai altora deocamdată).

În primul rând, țin să menționez că am (sau aveam) mare lipici la copii la modul că dacă eram într-un grup de adulți, dacă era un todler prin preajmă, apăi la mine se oprea. Ei bine, de când cu blogurile astea nu mai sunt atât de prietenoasă cu ei, de plăcut îmi plac în continuare la fel de mult, dar după ce zeci de mămici decretează că nu le place să le fie atinși copiii de cunoștințe/prieteni fără mâine dezinfectate în prealabil, parcă nu îmi prea mai vine să încalc această regulă! Cu toate acestea am pățit astă-primăvară să fiu îmbrățișată de un copilaș atunci când m-a văzut prima oară și ca mama lui să fie foarte impresionată (în bine) pentru că el e genul de copil timid care nu făcea asta nici cu persoanele familiare. Stați liniștiți, nu l-am dat mai departe! 😉

O altă chestiune pe care am implementat-o e că nu ofer nimic de mâncare unui copil, nici măcar un fruct, fără să mă consult înainte cu mama lui! La fel, sună exagerat, dar eu nu am de unde să știu ce meniu are cel mic. Acum, până și aspectul acesta mă face să par mai rece față de cei mici căci, neoferindu-le nimic, parcă nu mai e același farmec, ca să nu mai spun că, cel mai adesea, îi vedeam ulterior pe cei mici că aveau dulciuri și, vă dați seama, eu păream mătușa zgârcită! :))))

Evident că am mai învățat că nimic nu e cum pare, una e pe blog, alta e în viața de zi cu zi sau că nu ești obosit decât atunci când ai un copil și că înainte doar ți se părea că ești epuizat! Pe asta nu o aștept deloc, sinceră să fiu. Nu, nu vreau nici să mi se demonstreze că e pe bune! Șansele sunt foarte mari să fie așa! :))

Că cei mici fac tantrum-uri și dacă nu-s răsfățați, dar că mie toți îmi par răsfățați.

Că probabil și eu mi-aș răsfăța copilul!

Că sistemul educativ românesc e aiurea rău de tot și că dascălii sunt împotriva bunei dezvoltări ale copiilor. Nu-s de acord cu asta, dar eu nu am copil. Nu zic că sistemul nostru de învățământ e bun, dar mie mi se pare că însumând toate absurditățile lui, te pregătește pentru viața din România dacă vrei să activezi aici în câmpul muncii. Chiar trebuie să știm de toate (sau cât mai multe) indiferent de ce scrie în fișa postului, irelevant dacă ești bugetar sau la corporație. Dacă ai un prof imbecil la catedră (se întâmplă, să fim serioși!), sunt șanse și mai mari să ai un șef extrem de imbecil la serviciu. Doamne feri, eu numa’ zic! Dar hei, și asta se întâmplă!

Și mai ceva, de data aceasta legat de gravide. Întâmplarea face să nu fi avut la viața mea multe gravide în preajmă, de abia acum e un trend ascendent și acesta în rândul prietenelor mele, însă îmi amintesc că prima oară când am avut o gravidă în proximitatea-mi (fostă colegă – de la grădi până la facultate chiar) din prima i-am pus mâna pe burtă, de parcă eram posedată! Mi-a fost mult timp jenă de apucătura respectivă, cred că ideea de minune în burtica ei m-a făcut să mă comport așa. Acum nu mai ating burți, vă promit! 🙂 …decât dacă suntem foarte apropiate eu și cu viitoarea mamă și dacă vine din inițiativa ei! Oricum am gafat-o doar o singură dată la acest capitol și îmi amintesc și acum! 🙂

În rest, ce pot să spun, nu cred că renunț la acest hobby, mi se pare în continuare interesant să citesc așa ceva și poate, pe viitor, se va demonstra a fi și util!

 

care e treaba cu minimalismul?

Niciodată, de când mă știu, nu am fost o mare cheltuitoare, dar nu eram nici zgârcită. Mă consider undeva la mijloc, mereu încadrându-mă în veniturile pe care le aveam: ca elev eram ok cu banii de buzunar deși nu erau niciodată mulți, apoi ca student, bugetar sau corporatist. Mereu, dar mereu, m-am întins atât cât mi-a permis plapuma, indiferent de venitul pe care îl aveam!

Evident că treaba asta nu mi-a adus beneficii pe termen lung, faptul că nu am aruncat cu banii în stânga și în dreapta nu a condus la economii. Sinceri fiind, trebuie să admitem că România e scumpă raportată la majoritatea salariilor (exceptând câteva domenii, desigur!).

Singurele momente când economiseam erau atunci când aveam plănuită o vacanță pe undeva. (Rămâne în continuare principala motivație!) Când vine vorba de sănătatea mea, la fel, de fiecare dată apelez la servicii medicale private, unde prețurile sunt destul de piperate, dar am parte de condiții decente. Cu toate acestea, niciodată nu trăiam de la o lună la alta, mereu rămânându-mi bani pentru luna următoare și nici nu mă îndatoram la prieteni. Ba din contră, eu eram cea care mai împrumuta lumea din când în când. Și îmi făceam mereu toate poftele!

Cam lung acest preambul, ideea e că dacă am vrut, mi-am cumpărat o rochie de 700 ron pe care o purtam de maxim două ori, iar dacă am văzut ceva în vitrinele unui second hand, nu am ezitat să intru!

Treaba cu minimalismul m-a lovit destul de recent când am dezvoltat un fel de „problemă” cu biblioteca personală! :)) Am acasă cărți necitite, dar asta nu mă făcea să mă opresc din achiziționat cărți în continuare sau să primesc multe cărți de la logodnicul meu! Am zis stop! E clar că din moment ce le am în bibliotecă, am de gând să le parcurg la un moment dat, nu? De ce nu aș face asta chiar acum fără să simt nevoia să cumpăr alte și alte cărți în mod constant?!

Apoi, cum am fost cu mutări de apartament am stat aproape jumătate de an fără 75% (dacă nu chiar mai mult!) din lucrurile noastre! Și ce credeți? Efectiv nu îmi lipsea nimic din ce nu aveam la îndemână, semn că toate lucrurile respective doar ocupau spațiu degeaba: de la haine, obiecte de mobilier/bucătărie sau tot felul de lucrușoare mai mici sau mai mari primite cadou, și așa mai departe.

27332566_10155573503479335_2401586255336149216_n

O singură privire mai atentă printre cosmetice m-a făcut să observ că am 3 sticluțe de acetonă, deși eu de mai bine de un an merg la salon pentru că folosesc ojă semipermanentă! Una dintre ele e cumpărată recent, total aiurea! Apoi, am găsit o mulțime de creme de corp sau de mâini, deși eu știam că trebuie să îmi cumpăr una nouă pentru că nu aveam. Sau chiar îmi cumpărasem deja! Lucru valabil și pentru parfumuri.

De haine nici nu mai vorbesc! Mă îmbrac mereu în aceleași 5 sau maxim 6 tricouri negre (sau albastre) pe care le asortez la 3 perechi de blugi. Restul fustelor, rochiilor, tricourilor, pantalonilor ocupă spațiu degeaba prin sertare. Mă îmbrac cât mai comod, iar în ultima vreme, cum m-am apucat de sport, am început să investesc în haine de profil. Cu încălțămintea, same story! Cred că am cel puțin o plasă de încălțări de aruncat/donat/dus la țară! Pot continua în aceeași măsură cu produsele de igienă, bijuteriile, tacâmuri, accesorii sau alimente.

În ce constă acțiunea pe care am întreprins-o? Folosesc ce am până termin! Dacă termin produsul și mi-a plăcut, în mod negreșit, îl voi cumpăra din nou. Dacă nu îmi place, iau altul, dar nu iau 3 creme de față diferite de exemplu căci, mai mult decât sigur, voi folosi una și voi uita de existența celorlalte până le voi găsi expirate pe un raft! Nu mai cumpăr cărți până nu citesc tot ce am în bibliotecă, nu mai cumpăr rochii de gală pentru evenimente că am destule. Ba din contră, mai bine mă ambiționez să slăbesc căci sunt multe purtate doar o singură dată care nu mă mai cuprind! :))

La capitolul alimente, dacă văd că ceva din frigider nu se consumă, arunc și nu mai cumpăr acel aliment. Am observat că dacă iau lucruri în cantități mai mici le voi folosi mai cu spor decât dacă sunt în cantități mai mari, lucru valabil pentru mâncare, cosmetice sau parfumuri (unde 30 ml rules!).

Evident, minimalismul nu e doar despre asta. Poate fi perceput de la stil de viață, mișcare anti- consumerism, modalitate de economisire până la curățire a sufletului și spiritului. Eu nici măcar nu știam că are o denumire ceea ce fac eu de câteva luni și nici nu știu unde aș încadra acțiunile mele în acest sens. Știu doar că mă simt sufocată de lucruri.

Am găsit o definiție foarte interesantă recent:

Minimalismul înseamnă eliminarea lucrurilor care sunt în plus, fie că este vorba de obiecte, angajamente, relaţii sau alte lucruri care ne împovărează.

Citeste mai mult: adev.ro/ocaiqm

Oricum ar fi, cred că atunci când eliminăm surplusul, indiferent de natura lui, nu are cum să ne fie altfel decât de la foarte bine în sus! 🙂