Lucruri si locuri faine din vara asta!

Comprim în acest loc tot ceea ce a rămas nespus din seria lucrurilor și locurilor faine pe care le-am văzut, trăit, experimentat această vară și despre care, din păcate, din cauza lipsei de inspirație și de creativitate nu am avut timp chef să scriu separat.

În ordine cronologică:

-În iunie am fost la concertul Kings of Leon din București pe Arena Națională. Ideea e că eu mi-am dorit să văd acest stadion faimos al României, nu a fost să fie la un meci, dar parcă totuși nici așa nu a fost rău (sic!), ba din contră! Concertul a fost ok, în deschidere a cântat LP (foarte talentată tipa, pe Ovidiu l-a încântat mai mult prezența ei!), iar ca un plus, ceea ce m-a surprins pe mine a fost faptul că la acest concert a fost o punere în scenă cu jocuri de lumini și diverse proiecții, schimbări de decor, etc.

Nu știu de ce, poate din prejudecată, dar credeam că o trupă rock nu vine cu un astfel de pachet în fața ascultătorilor. Mai lipseau dansatorii! Ce-i drept, vorbim despre o trupă americană, fie ea și de muzică rock, deci it makes sense! Eu, mai de la țară, am văzut că pe la noi, roackerii se limitează doar la instrumente! Oricum, fain, mă bucur că am bifat și stadionul și Kings of Leon, deși pe parcursul concertului eram mai concentrată pe Ovidiu decât de scenă! :)) Love was in the air!

-Tot în luna iunie am fost în Zagreb. În limita timpului disponibil, m-am plimbat prin oraș. Iarăși am trecut prin fața unui muzeu pe care vreau să îl văd- Museum of Broken Relationships- iarăși nu am intrat în el! În mare, pentru că nu aveam cu cine! Dacă mai ajung în Zagreb, asta e cap de listă. Ideea e că din iunie și până acum am mai fost invitată să merg acolo încă o tură, dar am refuzat, căci invitația a fost pentru o lună întreagă și nu e așa că e cam prea mult? Nu simt că am pierdut ceva, una e să vizitezi ceva în vacanță, alta e să mergi acolo cu munca, iar de muncit pot să o fac și din țară.19396981_10154982596789335_640813830344926386_n

-Cred că în iulie am dat o tură, într-o duminică, pe Cheile Nerei, Caraș-Severin. Am rămas puțin surprinsă că nu îmi mai aminteam traseul, am făcut drumul respectiv de o grămadă de ori în copilărie, dar uite că ne-am rătăcit puțin acum… Se vede că ultima oară am fost prin 2012. Și nici măcar nu îmi vine să cred că a trecut atât de multă vreme de atunci! Faza e că, dacă nu se repară drumurile din zonă, nu știu cine mai merge cu mine până acolo… 😦 Ca fapt divers, a fost pentru prima oară când am văzut cascada Beușnița complet secată!20046423_10155063385394335_8879707209180378116_n

-Am petrecut un weekend foarte drăguț în Szeged, Ungaria. Orașul era de mult pe lista noastră, ajunși acolo nu ne-a prea venit să credem cât am tot amânat și cât de aproape este de fapt. Recomand să mergeți acolo, e foarte cochet! Noi nu am plecat pregătiți cu tot ce trebuie, așadar nu am avut cum să facem și baie, dar am admirat arhitectura orașului, am vizitat grădina zoologică și ne-am bucurat de un minunat hotel de 4 stele pe care îl recomandăm! Niciodată nu mi-a picat atât de bine un pahar de Sauvignon blanc ca cel băut seara în curtea interioară a hotelului.20374561_10155086506489335_3107841213933454619_n20257968_10155083115689335_6111057897069019779_n

-Am urmărit, deși cu întârziere, cele 4 episoade Gilmore Girls-A year in the life și am rămas în suflet cu un sentiment foarte drăguț. Mi-a amintit de copilărie când urmăream programul TV în fiecare duminică nu cumva să ratez un episod! Toate personajele au fost exact ca atunci, povestea în sine- minunată, iar deznodământul- o lecție! Multă lume a fost dezamăgită de parcursul lui Rory, eu însă nu am fost! Rory reprezintă foarte bine generația de Peter Pan de astăzi, alcătuită din tinerii care refuză să devină adulți și tot amână momentul acesta necăsătorindu-se sau nefăcând copii, mulți dintre ei căutându-și în tot acest timp traseul profesional fără să găsească luminița de la capătul tunelului! Câți din generația mea nu sunt așa?

-Am citit încă o carte fenomenală! După cum am mai spus eu pe aici, când am pofte de citit ceva bun, nu ma liniștesc până nu încep o carte nouă, deși poate că altele sunt începute, dar nu îmi oferă ceea ce caut! Așa se face că am început Poftă de ciocolată de Care Santos și am devorat cartea! Nu chiar la propriu, dar pe aproape! E superb scrisă, iar poveștile personajelor, care de-a lungul unor generații ajung să dețină aceeași ciocolatieră prin diverse mijloace, m-au ținut cu sufletul la gură. Are și iubire, și umor, și context social istoric, și multă ciocolată! De citit!


August mai are două săptămâni și două zile, deci mai puțin și se termină vara! În mod clar, nu o voi regreta, dar doar pentru că nu am avut timp să îmi iau concediu anul acesta, și la fel de sigur, nu îmi vor lipsi nici temperaturile record. Simt că a am scăpat de caniculă, vinerea trecută a urcat până la peste 40 de grade, iar acum cred că maximul atins în zilele următoare va fi poate cel de 33 de grade, ceea ce mă bucură nespus! Mă bucură că se potolesc temperaturile și de abia aștept să vină a doua jumătate a lunii octombrie când poate, voi avea și eu concediu! 🙂

Realizările lunii aprilie (2017)

Aprilie a fost o lună atipică pentru că am petrecut-o într-o altă țară, departe de casă. Privind înapoi, am impresia că nu s-a întâmplat nimic frumos, deși dacă vă spun ce am făcut poate părea foarte fain doar că, în ciuda călătoriilor și a destinației, eu știu cum m-am simțit și că nu mi-a plăcut deloc luna asta.

17362479_10154767175094335_2241555133599883179_n
Funicularul din Zagreb, prin intermediul căruia poți ajunge în partea veche a orașului

Am început noul loc de muncă direct în Zagreb, Croația. Per total, deși detaliile călătoriei au fost unele de bun augur, nu mi-a plăcut absolut deloc experiența de acolo, din mai multe motive, factorul uman fiind de fapt cel care a reușit să strice tot. Eram cazați într-o casă foarte luxoasă în nordul orașului într-un cartier rezidențial. Cât să vă faceți o idee despre ce vorbesc, adaug faptul că locuiam în vecinătatea locuinței prezidențiale și a mai multor ambasade (treceam zilnic pe lângă ambasada Chinei și cea a Iranului). Biroul se afla în fix centrul orașului, deci din nou, o poziție foarte bună. Oamenii însă…pfff…dezamăgitor! Una sunt croații din sudul țării care fac bani din turism și deci știu cum să se poarte cu cei veniți din altă parte, altceva sunt cei din Zagreb.

Mi-a părut că am aterizat într-un un mediu foarte ostil, neprietenos și, pe alocuri, ușor absurd. Am mai înțeles apoi că în Zagreb e o problemă cu locurile de muncă și că, poate din cauza aceasta, lumea e atât de egoistă. Uitați, un punct în plus pentru România, faptul că am intrat mai repede în U.E. a adus investitori străini și multinaționale mai multe, iar să îți găsești un loc de muncă e chiar floare la ureche în orașele mari. În Zagreb, deși capitala țării croate, lucrurile de abia acum încep să se miște…Pe mine una mă amuza când ni se spunea să fim recunoscători că avem acest loc de muncă…:))) Adică da, ok, poți spune asta dacă nu ai un termen de comparație, iar experiența profesională e limitată, dar când spui asta unor oamenii care au și alte posibilități, devii penibil! Și credeți-mă, am auzit multe replici din astea penibile din partea celor de acolo. Nu am spus nimic pentru că erau prea prinși în realitatea lor ca să priceapă că se poate și altfel și că în România e mai bine.

În rest, în aprilie am bifat un weekend în țară de Paști, ocazie cu care am fost acasă la ai mei și m-am plimbat prin Timișoara.

Am călătorit cu Air Serbia din Belgrad în Zagreb și cu trenul în sens invers.

Am încercat să privesc cu ochi turistici Zagrebul, însă oricât de tare aș fi încercat să fac asta, nu mi-a reușit pentru în mintea mea era locul în care am venit pentru muncă.

Munca în sine nu mi se pare rocket science, ba chiar mi se pare mai puțin stresantă decât ce făceam înainte ca proces. Îmi acord timp însă, au trecut de abia 5 săptămâni și încă sunt în procesul de învățare. Mă enervează puțin faptul că în acest domeniu există și loc de puțină șansă și că astrele trebuie să-ți surâdă din când în când ca să fie bine per ansamblu, iar chestiile pe care nu le pot controla la serviciu mă enervează! Recunosc și că sunt puțin stresată pentru că mie îmi place să excelez în ceea ce fac! 🙂

De ar fi să mă concentrez doar pe lucrurile bune le-aș adăuga pe următoarele:

-apreciez din tot sufletul tot sprijinul pe care îl primesc din partea logodnicului meu căruia simt că îi voi fi veșnic datoare pentru toți nervii pe care îi are și pe care îi consumă cu mine zilnic. :)) El e sfătuitorul meu și vocea obiectivă de care am mereu nevoie! 🙂

-am petrecut o zi de Paști foarte frumoasă împreună când am ieșit în oraș la cafea și ne-am plimbat prin Timișoara să vedem lalelele înflorite din Parcul Justiției și târgul de Paști.

18033043_10154791637594335_1974530749006862112_n
Timișoara

-am admirat frumusețea lanurilor de rapiță, din tren, mașină, și din avion, de pe teritoriul Croației, Serbiei și României.

18198398_10154828048189335_8325956932503724488_n
Lanurile de acasă, undeva în județul Arad
17904316_10154782719994335_7509067197601962729_n
Lan de rapiță de pe teritoriul Croației

-am cunoscut oameni noi, unii chiar faini, precum colega din Letonia

-am vizitat Muzeul Iluziilor din Zagreb

-am circulat cu cel mai scurt funicular din lume (66 m), vechi de peste 120 de ani. 4 kuna a costat biletul.

-în Zagreb, am avut parte de un grătar organizat într-o sâmbătă după-amiază în casa în care locuiam, și am ieșit de câteva ori prin oraș.

– forțată de împrejurări, am făcut mai multă mișcare decât de obicei, deși dacă mă întrebai atunci, nu mi se părea deloc un lucru bun.

17862753_10154767175469335_2338614272822012827_n

Am avut parte de o primăvară departe de țară, și chiar dacă vegetația era mai frumoasă și mai abundentă decât cea de la noi, am impresia că mi-a scăpat puțin primăvara printre degete anul acesta. M-am consolat cu gândul că nu e gata încă, mai ales dacă ne amintim că a nins acum două săptămâni, de dimineață în Timișoara, seara în Zagreb, în aceeași zi!

18056807_10154805091909335_7862225402761389568_n
Imagine de pe geamul camerei mele din Zagreb