Verde de acasă: de la Lupeni până la Vidraru via Transfăgărășan (I)

Mă tot gândeam la o introducere pentru acest articol, dar nimic nu îmi părea potrivit pentru a spune despre cum e să fii turist acasă. Nu e prima oară când fac asta, am mai scris despre ‘acasă’, știți că îmi place să vizitez România și spun cu mâna pe inimă că mai am o grămadă de locuri de văzut pe aici și pe care de abia aștept să le descopăr. Nu o fi țara noastră cea mai cea, dar totuși Doamne, ce frumoasă-i România! Cum e apa și aerul din munți, cum sunt oamenii de la țară, cum e verdele de-acasă!…

45868974_10156217576369335_3398014812758736896_n

Jumătate din concediul de astă-vară l-am dedicat țării și ne-am făcut un traseu ad-hoc: singurul loc pe care știam sigur că îl vom vedea a fost Transfăgărășanul care era pe lista mea de multă vreme. Am văzut Transalpina cu doi ani în urmă, deci mai aveam o foarte mare curiozitate, acum că s-a îndeplinit dorința-mi de a vedea acest drum de poveste, aș vrea să văd și Transbucegi, poate la anul chiar!

45809667_10156217576439335_6555576585825550336_n

Nici nu am ajuns bine acasă din Grecia că a doua zi ne-am pornit din nou la drum. Prima oprire a fost în Valea Jiului, în Lupeni, orașul natal al lui Ovidiu unde am profitat de moment pentru a ne întâlni cu prietenii de acolo, nu a fost foarte lungă oprirea căci după o noapte de somn acolo Transfăgărășanul ne aștepta!

46084737_10156217576554335_2813637069929185280_n

Cum a fost pentru mine Transfăgărășanul? FENOMENAL! Sincer, eu chiar nu am văzut mizeria de care se plângea lumea pe net pe nicăieri, am văzut ceva lume, dar nu a fost totuși foarte aglomerat, din acest motiv am și ales o zi din săptămână pentru vizitarea lui și nu weekend-ul. Primul lucru care m-a impresionat a fost felul în care se vedea cascada Bâlea undeva foarte sus, noi fiind la poalele urcării, apoi drumul în sine (am prins și o întrunire a iubitorilor de mașini Mazda CX-5 și erau toate roșii, deci vă imaginați ce frumos contrasta cu verdele peisajului!), ca apoi să fiu de-a dreptul mesmerized de lac! Au lacurile astea de munte ceva al lor (da, știu, cristalinul) de te face să te pierzi definitiv în ele!

45863303_10156217576584335_1555742909590929408_n

45945773_10156217576664335_4406202233092308992_n

45878495_10156217576729335_4154630949000183808_n

45812743_10156217576809335_356612229803540480_n

45800810_10156217577154335_6288939398272647168_n

45767898_10156217576899335_7733820470285303808_n

45628939_10156217587354335_7361967420182888448_n

46071754_10156217577424335_4541413520171859968_n

După Transfăgărășan, ne-am oprit la barajul Vidraru unde un măr semeț crescut în josul barajului mi-a atras atenția: era plin de mere roșii, dar bine protejat căci nu putea ajungea nimeni la el acolo unde a ales să se înalțe.

45803835_10156217578429335_2152116504668143616_n

45960850_10156217578459335_1386078614633578496_n

Barajul Vidraru l-am mai văzut acum mulți ani, cred că aveam 16 ani pe atunci și, ca de fiecare dată, primul impact pe care îl au unele locuri asupra ta, rămân cele de referință!

Între timp hotărâsem ca următoarea noastră oprire pentru la noapte să fie Curtea de Argeș, am trecut pe lângă castelul Bran în drum spre Argeș, dar nu am oprit pentru că îl văzusem amândoi anterior, dar asta nu înseamnă că nu l-am pozat totuși de pe geamul mașinii: e frumos castelul și recomand vizitarea lui în cazul în care nu ați făcut-o deja. 🙂

45785120_10156217579329335_5142969938184503296_n

45882057_10156217579384335_127897099508383744_n

Continuarea în articolul următor.

Un ‘sfert’ de Macedonia: Skopje

O părere reală și cuprinzătoare despre Macedonia mi-a oferit-o capitala acestei țări, Skopje, cu ocazia unui popas făcut astă-vară la întoarcerea din concediul nostru grecesc. Cred că devine deja o tradiție pentru noi ca atunci când mergem în Grecia, atât la dus cât și la întors, să ne oprim în localitățile macedoniene: am început cu Veles, apoi Strumica, la dus anul acesta am poposit în Gevgelija, iar la întoarcere, la crème de la crème, am optat pentru capitală.

45280452_10156202687264335_8890293139751829504_n

45306461_10156202687934335_259175635358842880_n

45353143_10156202675244335_2610086999129849856_n

Gevgelija a fost o decizie foarte bună ca popas pentru noapte pentru că localitatea e foarte aproape de vama grecească astfel încât dimineața am trecut granița înaintea celorlalți turiști și timpul de așteptare a scăzut considerabil: de exemplu, dacă am fi optat să ne continuăm drumul spre Grecia fără acest popas în seara respectivă am fi petrecut foarte multe ore la coadă într-o vamă super aglomerată. Știu sigur asta pentru că urmăream știrile din pat de la hotel și vedeam haosul de la doar câțiva kilometri de noi.

Nu am acordat o atenție deosebită Gevgelijei pentru că eram foarte obosiți, dar ca o notă aparte, orașul se face remarcat pe teritoriul Macedoniei prin multitudinea de cazinouri: până și noi eram cazați la un astfel de hotel cazino, de fapt cam toate erau la fel, deci nu prea aveam ce alege, oricum condițiile de cazare au fost foarte bune!

În Macedonia am fost mereu plăcut surprinsă de cazările avute, hotelurile de 3 stele arată precum ceea ce oferă grecii la 4 stele, am experimentat asta în Strumica și Gevgelija, iar în Skopje am ales în cele din urmă unul de 4 stele.

 

45282938_10156202687419335_4445128578257911808_n

Citisem despre Skopje anterior vizitei acolo că au investit mult în oraș în zonele centrale cu ceva marmură extrem de scumpă și că e plin de statui: ce nu știam până să ajung acolo e că nu e plin de statui, e burdușit de statui la fiecare pas, intersecție, pod, clădire, colț, apă, și lista poate continua la nesfârșit! Noaptea orașul este iluminat perfect, toate detaliile clădirilor și statuilor sunt nuanțate în mii de culori. Este și mult kitsch, dar în aceeași măsură fascinează cumva: fascinează prin opulență, prin culori, prin grandoarea celor expuse în chiar centrul orașului care este foarte întins ca suprafață. Toate această expunere a unei măreții care nu știu cât e de reală de fapt raportată la populația acestei țări, să nu uităm că Macedonia e fosta țară iugoslavă în plin proces de aderare la U. E., demers care a stârnit o serie de probleme cu grecii pentru că macedonienii își asumă o parte din istorie drept a lor, deși este de fapt elen.

45353138_10156202677749335_7603241726341283840_n

Ei bine, Skopje mi-a lăsat această impresie, de a unei națiuni care își caută propria identitate și care încearcă să-și reconstruiască oarecum istoria dezicându-se de trecutul comunist iugoslav: e destul de evident datorită amalgamului de arhitectură recentă (stil romanic, coloane grecești) că se gândesc mai degrabă la trecutul glorios al lui Alexandru Macedon (care totuși s-a născut în Grecia, de fapt în provincia grecească Macedonia aflată în nordul grecesc- un alt subiect delicat și datorită cărora Macedonia trebuie să își schimbe numele pentru a adera la Uniune). Proiectul acesta de reconstruire și de redefinire al capitalei a început în 2014, iar scopul său a fost de a face Skopje cât mai pitoresc. Costurile par a fi fenomenale și tot acest efort este considerat un exces de naționalism. Pe de o parte, 25% din populația țării locuiește aici. Pe de altă parte, Macedonia este în top 3 ca procentaj al șomerilor europeni. Contradictoriu, nu?

45292671_10156202677874335_4262359758259879936_n

E prima oară când un oraș mi-a lăsat sentimente așa amestecate și care mă provoacă să mă reîntorc la el pentru a descoperi mai multe. Până și din punct de vedere religios aici am experimentat un moment deosebit: știam că în Macedonia există populație musulmană (ca și în Kosovo, Albania și Bosnia Herzegovina) și mereu de pe drum priveam fascinată minaretele moscheelor care se înălțau semeț de-a lungul localităților, mi se par de poveste și, deși destul de pueril, mă făceau să mă gândesc la Alladin. În Skopje, pentru prima oară în viața mea am auzit chemarea la rugăciune a muezinului dintr-o moschee în a cărei proximitate ne aflam. A urmat apoi un val de rugăciuni care se auzeau din tot orașul. A fost magic!

45259222_10156202677524335_5695261002547855360_n

Tot în Skopje puteți urca pe Muntele Vodno, de unde puteți admira de aproape cea mai mare cruce din lume: Crucea Millenium care are 66 de metri înălțime. Noi nu am urcat până acolo pentru că oricum o vedeam din orice punct al orașului ne situam. Am văzut totuși orașul de la înălțime de pe Fortăreața Kale unde portarul ne-a salutat în românește și ne-a sfătuit să nu dăm banii pe apă căci izvoarele din oraș au apă bună: ceea ce e adevărat, nu e prima oară când am experimentat asta. Apa din Macedonia, fie de la robinet sau izvoare publice este foarte bună, poate și datorită elevației țării, una dintre țările cu cea mai multă suprafață muntoasă din lume, raportată la dimensiunile țării desigur.

45335072_10156202678259335_6182845837681360896_n

45320586_10156202674289335_1672129509630935040_n

Prețurile sunt foarte mici comparând cu fostele țări iugoslave prin care am fost, vă dați seama, dacă eu, româncă fiind consider prețurile mici, oare cum le-ar vedea un suedez sau un neamț? :))

Simt că aș avea mai multe de spus despre Skopje și Macedonia și la fel de multe de văzut în această țară, deși mie nu îmi prea place să mă reîntorc în locurile vizitate, în Skopje sper sincer să mai ajung și mi-aș dori să văd mai mult din lacurile și munții acestei țări, lista e lungă și rămâne deschisă pentru anii următori.

Până atunci, dacă ajungeți cumva în Skopje, vă recomand fortăreața Kale și neapărat centrul în întreg ansamblul lui (eu am impresia că totuși nu l-am văzut în întregime) și vă îndemn să aruncați o privire mai atentă podurilor: Podul de piatră (foarte vechi), cel al artiștilor, cel de fier cu lei imenși pe el și multe altele, centrale toate, aflate pe râul Vardar.

*toate pozele sunt făcute în Skopje