Am mers la mare ca să văd un râu: Acheron vărsându-se în Marea Ionică!

Una dintre părțile fascinante ale unei călătorii în Grecia este că mereu poți să faci conexiuni cu mitologia în funcție de locurile în care te afli: șansele să fii într-o zonă care nu a fost cuprinsă în scrierile mitice sunt mici, dar chiar și atunci sigur rămâne loc pe cinste istoriei, nu ai cum să ajungi acasă fără o lecție nou învățată sau una rememorată.

Destinația noastră pentru concediul acestui sezon a fost Parga, Grecia. Recunosc, eu că mi-am dorit mai mult Grecia decât Ovidiu, însă concediul acesta ne-a picat foarte bine amândurora pentru că nu am mai avut o vacanță la mare de doi ani. Cum nu suntem genul de turiști care stau toată ziua la plajă și mereu căutăm să vizităm împrejurimile locului în care ajungem, iată că, ne-am dus la mare ca să vedem (și) un râu de data aceasta!

Râul despre care vorbesc aici se numește Acheron sau Aheron, cunoscut din scrierile antice drept un afluent al Styx-ului, cel pe care se conduceau sufletele celor morți pe o luntre vâslită de Charon. Deși în mitologie era descris drept un râu noroios, plin de ape tulburi, în realitate Acheronul este un râu extrem de pitoresc, foarte limpede și numai bun de pozat! Dintre cele șase râuri ale infernului, Acheron este râul tristeții.

40424725_10156058839284335_687240367027781632_n

Pentru a ajunge la Acheron trebuie să ajungeți în nord-vestul Greciei, în regiunea Epirus. Cum noi oricum eram în Parga, ne-am deplasat cu mașina până în Ammoudia. În dreptul acestei localități, râul Acheron a creat de-a lungul cursului, la vărsarea sa în mare, o mică deltă. Ammoudia ne-a părut a fi un orășel foarte liniștit, cu o plajă întinsă, numai bună pentru copii, intrarea în apă era una lină, fiind foarte mult de mers până ca apa mării să ajungă la nivelul umerilor. De asemenea, e o zonă bună de campare, am văzut acolo mulți turiști cu minivan-uri sau cu cortul.

40255911_10156057459994335_8713489801694674944_n

De pe un ponton amenajat pe râu, în schimbul a 4 euro biletul, ne-am îmbarcat într-un vaporaș care a mers timp de 50 de minute într-o plimbare în larg, de-a lungul coastelor din apropiere și pe râu până în dreptul punctului în care cursul lui era navigabil. Am văzut peștișori în apă, fluturi colorați, cuiburi de privighetori atârnând de pe ramuri de-a lungul malurilor și tot felul de păsărele colorate.

40297227_10156057459884335_7660199327763005440_n

40319029_10156057459814335_284938584367038464_n

După plimbarea cu ambarcațiunea, am urcat cu mașina spre munți pentru a ajunge la izvoarele râului! Aici ne aștepta un alt spectacol! Râul avea dimensiuni mai mici, putea fi traversat de la un capăt la altul în picioare dar, din păcate, pe cât era de cristalin, pe atât era de rece!

Multe activități erau puse la dispoziția turiștilor, de la echitație, tras cu arcul până la canoe. Noi am optat pentru o plimbare pe jos de-a lungul unui traseu cât mai aproape de izvor.

La finalul acestei ieșiri, ne-am oprit să luăm masa la o terasă pe malul râului: a fost interesant, în timp ce serveam cina, treceau oameni în canoe pe lângă noi! 🙂

40304233_10156057771209335_3719392896097452032_n

40253634_10156057771139335_6933532127325585408_n

40348293_10156057771089335_3612457732369547264_n

Ne-am reîntors în Parga după ora 5, timp suficient însă pentru baie în mare până când apunea soarele! 🙂

Ce poți vizita în apropiere de Timișoara? 3 propuneri pentru vara aceasta!

Nu voi inventa eu roata la căruță și nu voi șoca pe nimeni menționând aici niște locuri de care nu a mai auzit nimeni din oraș până acum. Situația e fix inversă, voi vorbi de niște locuri foarte aproape de Timișoara la care noi nu am ajuns până acum două săptămâni, deși sunt arhicunoscute și foarte apreciate. Poate mai sunt întârziați ca noi care merită un imbold! :))

Ei bine, dacă stai în Timișoara și te pui în mașină să mergi spre Recaș vei vedea că Timișul are și regiuni deluroase și nu oricum, ci pline de viță de vie: Recașul e cunoscut pentru producția viticolă, însă pentru mine a fost de mare impact peisajul din mai multe motive:

  • wow, au și dealuri, nu doar câmpie în județul acesta
  • nu am mai văzut niciodată atât de multă viță de vie plantată într-un singur loc
  • totul era îngrijit și se vedeau tractorașe prin plantații, m-a făcut să mă gândesc la Toscana, deși în zona respectivă din Italia încă nu am ajuns.

Ajunși acolo, am intrat și în magazin de unde am cumpărat o sticlă de vin, un rosé demi-dulce. O altă surpriză au fost prețurile foarte decente.

37092810_10155956448134335_2529323776965869568_n

37140925_10155956448079335_328128036761239552_n

37084434_10155956448219335_7955147522391932928_n

Continuând pe drumul respectiv vei ajunge și la Herneacova, cunoscut drept centru de echitație unde au loc competiții internaționale de profil. Sunt foarte multe activități pe care le poți face aici:

  • picnic pe iarbă cu familia
  • pescuit la lac
  • vizitat și călărit căluții
  • au și parc de aventuri
  • te poți da cu tiroliana
  • au locuri de joacă amenajate pentru copii
  • te poți caza, am văzut câteva căsuțe foarte drăguțe pentru cazare
  • poți bea o cafea la restaurant sau servi un grătar în foișoarele puse la îndemâna turiștilor (există mai multe puncte din care poți cumpăra mâncare)
  • fotografii faine cu vechiul conac
  • participarea la diverse evenimente de profil care se susțin acolo

La fel, m-a uimit, liniștea și civilizația, lumea a stat organizat la coadă (care nu era mare), nu manele, nu oameni urlând, nici măcar nu există taxă de intrare (taxa existentă se percepe doar pentru echitație și parcul de aventuri, în rest oricine se poate bucura de locație). De asemenea, lipsa taxei se aplică și pentru parcare. Am fost într-o sâmbătă, dar poate că am fost noi norocoși și nu am prins aglomerație, cine știe? Mereu mă surprinde civilizația atunci când o întâlnesc în România! :)) By the way, oare cât o fi costând o asemenea moșie, cu lac, conac, parc de aventuri, sală de evenimente, VIP area, grajduri pline de cai și hipodrom?

37202227_10155956465639335_2783891273193357312_n

Și ca să închei apoteotic o să vreau să vă vorbesc puțin și despre o zonă nu foarte aproape de Timișoara, dar care merită vizitată, Clisura Dunării. Am avut recent o nuntă în Drobeta Turnu-Severin, iar la întoarcere am zis să facem drum prin partea sudică. Am mai fost la Dunăre, acoperisem partea din Moldova-Nouă până în Berzasca, dar nu am trecut mai departe. În aceeași măsură, și la celălalt capăt, mai fusesem în Turnu Severin și în Orșova, dar nu ajunsesem până la Cazanele Dunării.

Am prins o vreme foarte frumoasă și un drum puțin aglomerat și chiar dacă eram obosiți, după două nunți, una vineri în Timișoara, cea de-a doua mai sus menționată, tot ne-am bucurat de ce am văzut, eu una mi-am permis să spun că zona aceasta este riviera românească. :))

37633060_10155974454449335_7526820728998461440_n
Cam atât de mică este Dunărea!
37630486_10155975245809335_8627901647630106624_n
Munții care se văd dincolo de apă sunt ai Serbiei. Datele mobile erau dezactivate la toți, suntem pățiți, știm ce înseamnă să intre semnalul de la sârbi și să stai pe net! :))
37648694_10155975242769335_4891376732579299328_n
Mănăstirea Mraconia, nu am intrat înăuntrul ei, dar se vedea fenomenal de pe apă, căci este săpată în stâncă.
37689300_10155975245879335_4179492766625038336_n
Lori, în care barcă ești?
37648679_10155975242784335_5550573531554643968_n
Decebal m-a surprins prin poziție, era cumva într-un colț unde se extindea fluviul, nu fix pe stâncile care îl mărginesc pe ambele maluri, mereu mi-am imaginat că e altfel situat. Oricum chiar e deosebită sculptura și parcă e altfel când o vezi cu ochii tăi.

Nu mi-au plăcut comercianții destul de insistenți pentru plimbările cu barca și acele buticuri din lemn pline de chestii inutile spre vânzare. Pe de altă parte, de-a lungul drumului, până la Moldova-Nouă,  veți întâlni foarte multe pensiuni care mai de care mai luxoase. Ca fapt divers căci văzusem pe instagram, în aceeași zi, până și Loredana Groza își făcea veacul pe acolo, pe ceva iaht cu DJ cu tot în el, făcând reclamă la o pensiune nouă. Se mută el, noul loft, la dunăre de la mamaia? :))

O singură părere de rău am, că nu am apucat să revăd Turnu-Severin deloc (cu excepția hotelului și a restaurantului), dar rămâne în cărți pentru altă ocazie și poate ne vom întoarce acolo cât de curând. 🙂