De destul de multe luni mă gândeam cu jind la momentul în care urma să scriu despre Bratislava din diverse motive. Primul e pentru că e ultimul articol și deci loc vizitat în minunata noastră vacanță de iarnă. Ce bine, în sfârșit finalizez și eu istorisirile astea! Cel de-al doilea motiv e pentru că deși am avut ore bune la dispoziție să o vizităm, ceea ce am și făcut de altfel, parcă totuși nu am pus punctul pe i. Al treilea e că simt că nu am tocmai cele mai frumoase poze ale locului pentru că fiind iarnă s-a întunecat foarte repede, iar al patrulea, și cel mai onest, oare ce aș putea eu să scriu despre acest oraș la Dunăre văzut pe seară/întunericul iernii?
În primul rând, nu vă mulțumiți cu pozele mele căci ele nu relevă cât de colorat și de vesel și de plin de lume era acest oraș atunci când l-am găsit noi! Era deja 1 ianuarie, dar pe străzile Bratislavei și, mai ales, în restaurantele și tavernele-i din centrul vechi era super aglomerat. Lumea era bine dispusă și întâmpina cu mult entuziasm noul an post revelion. Mă gândesc că au fost super petreceri în oraș cu o noapte înainte. Nu păreau obosiți oricum! :))
Noi am reușit să luăm masa la Hard Rock Café unde chiar a fost prăpăd și am așteptat ceva timp după mâncare. Ce-i drept, aveam la dispoziție o multitudine de localuri pentru a lua masa, dar ne-am oprit și noi la primul loc mai sonor că nu aveam chef de experimente culinare mai ales că în ziua respectivă făcusem un traseu destul de lung, din Germania până-n Slovacia. Practic începusem lungul drum spre casă pe care a doua zi l-am mai asezonat cu Pandorf, Austria (despre care am scris în articolul anterior) iar de abia apoi am pus pe GPS Timișoara. 😀
În rest am bătut la pas tot centrul vechi, ba chiar și străduțele de lângă și am făcut poze cu castelul Hrad pe care îl vedeam chiar și de pe geam de pe balconul hotelului unde eram cazați. Am admirat nenumăratele palate și catedrale foarte colorate, una dintre ele chiar era roz!
Evident că ne-am așezat și noi la coadă pentru a face poză cu statuia celebră a bătrânelului ce iese dintr-un canal, Cumil pe numele lui. De altfel, Cumil nu a fost singura statuie imortalizată cu ajutorul aparatelor noastre foto, prin tot centrul vechi am văzut o grămadă de statui simpatice, de vitrinele unor magazine nici nu mai vorbesc! Unele dintre ele erau adevărate povești!
Apoi ne-am plimbat pe podul SNP sau Podul Nou peste Dunăre, un pod care în prezent e considerat cel mai lung pod suspendat pe cabluri din lume, totalizând o lungime de 430 m. Podul are un singur stâlp înalt de 84, 6 m care are în vârf o farfurie zburătoare. Din ce am înțeles acolo chiar se află un restaurant numit Restaurantul UFO, unde noi nu am ajuns, dar care cred că, pe lângă o masă delicioasă, oferă și o priveliște de vis asupra orașului!
A fost pentru prima oară în Slovacia și a fost prea scurt. Și știți care-i baiul? E atât de aproape de Austria încât atunci când ne deplasăm spre zona respectivă cotim mereu la stânga, la vecinii lor adică, pentru că Austria are Viena și Alpii, are arhitectura unui fost imperiu puternic și infrastructura modernă la care aspirăm și noi pentru România și câte și mai câte! Evident că de mult timp pe lista noastră exista ideea unui city break Bratislava+ Viena, nepus în practică însă, iar acum că le-am văzut pe amândouă într-o altă ordine cine știe când o să devină concret!…Oricum Bratislava nu duce lipsă de turiști români, am întâlnit o grămadă peste tot, semn că este un oraș ofertant deși micuț (450 000 de locuitori), iar dacă ați fost cumva pe acolo îmi puteți lăsa un comentariu în care să-mi spuneți ce și cât de mult am ratat de fapt! 🙂
Mirela's Mood 