Citesc bloguri de mămici, parenting sau crescut bebeluși de ani buni deja, am chiar și favorite printre blogurile din nișa asta și pentru că sunt anumite lucruri care se regăsesc foarte adesea pe mai toate blogurile, fără să-mi dau seama am preluat unele idei în comportamentul meu față de copii (ai altora deocamdată).
În primul rând, țin să menționez că am (sau aveam) mare lipici la copii la modul că dacă eram într-un grup de adulți, dacă era un todler prin preajmă, apăi la mine se oprea. Ei bine, de când cu blogurile astea nu mai sunt atât de prietenoasă cu ei, de plăcut îmi plac în continuare la fel de mult, dar după ce zeci de mămici decretează că nu le place să le fie atinși copiii de cunoștințe/prieteni fără mâine dezinfectate în prealabil, parcă nu îmi prea mai vine să încalc această regulă! Cu toate acestea am pățit astă-primăvară să fiu îmbrățișată de un copilaș atunci când m-a văzut prima oară și ca mama lui să fie foarte impresionată (în bine) pentru că el e genul de copil timid care nu făcea asta nici cu persoanele familiare. Stați liniștiți, nu l-am dat mai departe! 😉
O altă chestiune pe care am implementat-o e că nu ofer nimic de mâncare unui copil, nici măcar un fruct, fără să mă consult înainte cu mama lui! La fel, sună exagerat, dar eu nu am de unde să știu ce meniu are cel mic. Acum, până și aspectul acesta mă face să par mai rece față de cei mici căci, neoferindu-le nimic, parcă nu mai e același farmec, ca să nu mai spun că, cel mai adesea, îi vedeam ulterior pe cei mici că aveau dulciuri și, vă dați seama, eu păream mătușa zgârcită! :))))
Evident că am mai învățat că nimic nu e cum pare, una e pe blog, alta e în viața de zi cu zi sau că nu ești obosit decât atunci când ai un copil și că înainte doar ți se părea că ești epuizat! Pe asta nu o aștept deloc, sinceră să fiu. Nu, nu vreau nici să mi se demonstreze că e pe bune! Șansele sunt foarte mari să fie așa! :))
Că cei mici fac tantrum-uri și dacă nu-s răsfățați, dar că mie toți îmi par răsfățați.
Că probabil și eu mi-aș răsfăța copilul!
Că sistemul educativ românesc e aiurea rău de tot și că dascălii sunt împotriva bunei dezvoltări ale copiilor. Nu-s de acord cu asta, dar eu nu am copil. Nu zic că sistemul nostru de învățământ e bun, dar mie mi se pare că însumând toate absurditățile lui, te pregătește pentru viața din România dacă vrei să activezi aici în câmpul muncii. Chiar trebuie să știm de toate (sau cât mai multe) indiferent de ce scrie în fișa postului, irelevant dacă ești bugetar sau la corporație. Dacă ai un prof imbecil la catedră (se întâmplă, să fim serioși!), sunt șanse și mai mari să ai un șef extrem de imbecil la serviciu. Doamne feri, eu numa’ zic! Dar hei, și asta se întâmplă!
Și mai ceva, de data aceasta legat de gravide. Întâmplarea face să nu fi avut la viața mea multe gravide în preajmă, de abia acum e un trend ascendent și acesta în rândul prietenelor mele, însă îmi amintesc că prima oară când am avut o gravidă în proximitatea-mi (fostă colegă – de la grădi până la facultate chiar) din prima i-am pus mâna pe burtă, de parcă eram posedată! Mi-a fost mult timp jenă de apucătura respectivă, cred că ideea de minune în burtica ei m-a făcut să mă comport așa. Acum nu mai ating burți, vă promit! 🙂 …decât dacă suntem foarte apropiate eu și cu viitoarea mamă și dacă vine din inițiativa ei! Oricum am gafat-o doar o singură dată la acest capitol și îmi amintesc și acum! 🙂
În rest, ce pot să spun, nu cred că renunț la acest hobby, mi se pare în continuare interesant să citesc așa ceva și poate, pe viitor, se va demonstra a fi și util!
Mirela's Mood 
😃 Ai grija ce alegi, ca multe nu-s cu toate tiglele pe casa, au niste traume si tulburari de comportament, scrisul e un fel de terapie pt ele. Sa nu le iei drept reper cand o veni vremea, cauta in proximitatea fizica mame pe care o admiri ca persoane si ia-ti de la ele ce ai nevoie. Bloguri le sunt doar divertisment, si eu ma amuz azi de ex, a scris cineva o gogomanie limitata si o intreaga suita ii tine isonul 😁
Am observat și eu lipsa țiglelor pe alocuri, chiar săptămâna trecută citeam mărturia unei mămici românce care a vrut să nască natural no matter what deși medicul (în străinătate, deci nu la noi unde cezariana e la discreție) recomandase cezariana în timpul nașterii pentru că fătul nu voia să mai iasă după ce i se spărsese apa. Spunea că îi dăduseră lacrimile când l-a auzit pe medic spunând să pregătească sala de operație:evident că s-a opus, a născut natural, forțat și cu ventuză (nu știu exact procedeul), cert e că la câteva zile bebelușul avea clavicula fisurată, dar ea era fericită că a născut natural că așa erau piticii pe creier aliniați. Știu că sarcina naturală e cea pentru care am fost mapate biologic ca să zic așa, dar totuși eu nu cred că aș risca viața fătului pentru o idee atât de proastă ca cea că ești o mamă mai puțin bună dacă naști prin cezariană. Toate astea îmi par niște enormități tembele!
Doamne, eu stiu un caz, pe cand eram eu gravida si citeam din astea, o tipa care voia sa nasca natural dupa cezariana si acasa, scria intr-un mare fel despre pe blog, zen, a si gasit, in strainatate, un medic care s-o sustina, si s-a intamplat ce era de asteptat sa se intample, ruptura uterina, copil mort, blog inchis. Dar intre timp, cate femei n-au cascat gura la povestea zen… La chestiuni medicale, gasit medic bun, la parenting gasit carti bune, iubire, propriul cap si oameni de incredere din proximitatea fizica… Blogurile sunt divertisment. Unele pe beauty sunt f utile, ma mut sa comentez la postul cu hidratarea :))