Cea mai frumoasă carte despre iubirea unei mame pentru fiul ei: La promesse de l’aube de Romain Gary!

Am citit o carte care m-a impresionat atât de tare încât cu greu îmi găsesc cuvintele să o descriu și totuși vreau să notez aici ceva, orice, pentru a nu uita cât sunt de norocoasă să îmi ajungă în mână o asemenea capodoperă. Am cumpărat-o dintr-un anticariat acum câțiva ani doar pentru simplul fapt că era în limba franceză și pentru că numele autorului îmi era cunoscut. Nici măcar nu îmi mai amintesc momentul!… Știu doar că o vedeam mereu în raft și amânam să o citesc pentru că pe copertă era o poză cu personajul principal din război.

24917316

Citisem anterior de Romain Gary o altă bijuterie pe care nu am ezitat să o recomand de câte ori am avut ocazia oamenilor din jurul meu, La vie devant soi (Ai toată viața înainte, scrisă sub pseudonimul Emile Ajar). De data aceasta, am citit autobiografia acestui om, eu neștiind despre el anterior lecturării acestei cărți decât că e singurul scriitor francez care a primit de două ori cel mai prestigios premiu literar francez, Prix Goncourt, premiu care se acordă doar o singură dată unui singur scriitor. Romain Gary a reușit, scriind printr-un pseudonim, să depășească această limită și să înfrângă norma având două romane câștigătoare.

În Promesse de l’aube (în română, Promisiunea zorilor), Gary povestește în stilu-i dulce-amărui despre copilăria lui și legătura dintre el și mama sa, o legătură atât de puternică cum nu a mai fost alta pe acest Pământ!…Povestește despre dăruirea și determinarea mamei sale de a-l crește singură, de a face absolutul pentru unicul ei fiu, precum și de încrederea ei nemărginită că fiul ei va deveni un artist, un diplomat și un erou al Franței! Pe scurt, un mare OM!

Toate datele situației în care se află par a fi nefavorabile îndeplinirii visurilor ei pentru fiul său: copilul e fără tată, sunt de origine ruso-evreiască, locuiesc în Polonia, iar ea vindea din ușă în ușă diverse obiecte pentru a putea întreține familia.

Vorbim totuși de o femeie puternică și hotărâtă care reușește să ajungă în Franța cu fiul ei și care își permite să îl susțină pe acesta să finalizeze studii de Drept în Aix-en-Provence și Paris. Apoi, al Doilea Război Mondial începe, iar Gary va face parte activă din el. Pe fondul derulării acestui război, deși neîncrezător, autorul (și personajul nostru principal totodată) începe să îndeplinească parte importantă din visul mamei lui.

Citind romanul, am ajuns să caut informații pe google despre cel de-al doilea război mondial, uitasem detalii, uitasem cine cu cine se lupta pentru dominația mondială și care fuseseră mișcările Aliaților și ale Axei cu țările care îi sprijineau, precum și deciziile politice de a schimba tabăra în funcție de evenimentele de pe front…Gary povestește cu lux de amănunte ceea ce a trăit el pe parcursul războiul mărturisind că toate acțiunile lui, toate reușitele lui sunt ale mamei sale de fapt și că vocea ei a fost cea care l-a inspirat și l-a făcut să aibă sorți de izbândă de nenumărate ori prin scrisorile pe care le primea de la ea și prin curajul și patriotismul pe care ea i le-a inspirat de-a lungul copilăriei sale.

Face referire la acel cordon ombilical care menține legătura dintre mamă și fiul ei mulți ani, indiferent de distanță, de vârstă și de timp…

E o carte cu umor, ba chiar râs, cu delicatețe, cu duioșie, cu amărăciune, cam așa cum e viața, cu de toate…

Și încă ceva, „Promisiunea zorilor” nu este speranța într-un viitor mai bun…nu, nu este din seria „e și mâine e o zi”.

Promisiunea zorilor e despre prima mare iubire a unui fiu, iubirea mamei lui, cea pe care o va căuta mereu de-a lungul vieții sale în alți ochi poate, dar pe care nu o va putea niciodată regăsi…

Aș vrea să închei cu un vechi proverb evreiesc, pe care l-am descoperit citit recenzii despre această carte și pe care îl voi reda în franceză:

„Dieu ne pouvait être partout alors il a créé la mère.”

Dacă vreți să citiți ceva frumos și care cu siguranță vă va atinge, vă recomand din suflet această carte. Apoi, după ce o terminați cartea și doar atunci, căutați pe wikipedia despre Romain Gary să vedeți ce destin a avut acest om.

 

 

Pentru a doua oară la Londra: zăpezi, ger și englezi îmbrobodiți

Când îmi spunea Ovidiu că va mai veni încă un val de ger și frig la jumătatea lui martie, mai că nu-mi venea să cred, mai ales că eram în plin ger în capitala londoneză. Ziceam eu că acel moment era ultima suflare a unei ierni care a fost prea blândă cu noi sezonul acesta!

Acum mă uit afară pe geam (după o plimbare pe repede-înainte până-n centru și înapoi să vedem târgul de Paște) și îmi dau seama câtă dreptate avea! Ce primăvară capricioasă! Săptămâna aceasta într-o zi muream de cald, într-o alta m-a prins ploaia, într-o alta tot orașul a rămas suspendat în trafic, birouri, pe terase și pe străzi să fotografieze un curcubeu dublu, iar acum e frig, taaare frig! Ceea ce mi-a amintit de lungul nostru weekend de 5 zile în Londra la începutul acestei luni!

28471774_10155644269544335_4377805219646069748_n

A fost pentru a doua oară în Londra pentru amândoi dar, pentru prima oară împreună cu ocazia aniversării a 3 ani de relație, 2 de logodnă și a Mărțișorului, evident! 🙂 Am plecat pe zăpadă, ne-am întors pe zăpadă, dar gerul l-am prins acolo. La o săptămână distanță erau 15 grade în Timișoara, cu soare pe cer, de zici că fusesem în Londra acum o viață sau acum 7 ani (atunci când am fost pentru prima oară).

Planul nostru B, în caz de plouă, era să stăm prin muzee. Cunoscându-ne, cred că și dacă era vreme bună, planul nostru B era de fapt singurul! :))

28577134_10155644276109335_3382523734755478401_n

Așa se face că am petrecut o zi întreagă în Natural History Museum, o alta în British Museum și alte două în Science Museum. Da, trăiesc lângă un inginer! :)) Și nu, nu ne-am dus la Madame Tussauds! Londra are de oferit o listă enorm de lungă cu muzee de primă mână GRATIS încât ar fi păcat să nu le vezi cum trebuie pe acestea, plus că mai rămâi și cu câțiva sâmburi de cultură generală când ieși din ele!

28577837_10155649303634335_3445099012320580653_n

28660678_10155651895054335_1589873189779207421_n

28783035_10155654627889335_6733489181660850893_n

Am bătut la pas aceste muzee, le-am respirat, acolo luam masa și de acolo ne făceam planul de seară. Când mai aveam putere, le combinam cu o ieșire până la Big Ben (care e acum în reconstrucție totală și nu se vede deloc, dar tot am poze faine cu London Eye noaptea căci sunt aproape!) sau la Turnul Londrei, Hyde Park, Trafalgar Square sau China Town.

28783502_10155649565699335_5350655782806090500_n

The beast from the east (după cum a fost denumită de britanici perioada de zăpadă și ger), în plină-i desfășurare, nu ne-a speriat, noi ne-am văzut frumos de treabă, care treabă, cea de turiști adică, e una dintre cele mai plăcute. Ba chiar am avut parte de o plimbare super romantică pe malul Tamisei într-o seară, prin nămeți, pe timp de ninsoare, unde ne aventuram doar noi și un grup de nemți. Englezi pe stradă mai puțini, sigur erau cu toții acasă în confortul păturicilor, îmbrobodiți în pijamale cu carouri și cu ceaiul cald la îndemână! :))

28471890_10155652429009335_2920557126203912992_n

28471351_10155646509784335_516931469521603804_n

Am interacționat cu câțiva englezi, într-un pub, cu un tânăr foarte drăguț care ne ținuse masa de lângă el și cu o tanti în Hyde Park ce hrănea niște peruși și care ne-a dat și nouă alune ca să-i hrănim! 🙂 Mă tot mir cum niște oameni așa de prietenoși cu turiștii au votat totuși Brexit-ul.

28471530_10155647962649335_7368460441605806945_n

28660277_10155647965554335_3576679154505335551_n

Nu pot să zic că mi-a fost dor de Londra sau că am visat să mă reîntorc. A fost o surpriză din partea lui Ovidiu, bineînțeles că o reîntoarcere în orice capitală europeană lasă mereu loc de descoperit lucruri noi sau de revăzut pe cele ce te-au impresionat la un moment dat. Eu nu mă consider o mare fană a acestui oraș, prefer Parisul, de ar fi să compar, sau orașele mai la Mediterană (pentru mare, culoarea cerului și palmieri) însă apreciez civilizația Angliei, de la statul la cozi până la lipsa de coate în mijloacele de transport în comun atunci când sunt super aglomerate toate. Cum ar fi oare să fie și la noi la fel?

Ce aș mai vrea să văd în Londra de m-aș întoarce într-o altă vizită? Muzeele de artă cel mai probabil! The National Galleries și Victoria& Albert Museum. Oare de câte city break-uri aș avea nevoie să văd toate muzeele din Londra care m-ar interesa?