Publicat în Books

Lecturi 2018

2018 books

Locul I : La promesse de l’aube de Romain Gary

Locul II: Oryx și Crake de Margaret Atwood

Locul III: Creierul idiot de Dean Burnett

Am citit 15 cărți dintre care 2 cărți de la Margaret Atwood, 2 de la Eric-Emmanuel Schmitt, 2 de la George R. R. Martin, 2 de la Arthur Conan Doyle și alte 2 de la Meik Wiking. De abia acum când am tras linie am observat că nu am diversificat foarte mulți autori în anul ce tocmai a trecut. Cu unii voi continua și în acest an căci am colecțiile lor de cărți pe care vreau să le finalizez.

Un principiu al lecturilor mele din 2018 a fost să citesc doar cărți din biblioteca personală, cărți neatinse până acum, fără a-mi achiziționa altele între timp. Așa am făcut până la finalul lunii decembrie când am achiziționat Lykke și Hygge de le-am citit într-o răsuflare. Le mai cumpărasem o tură drept cadou unor prietene însă le voiam neapărat și la mine acasă. Mi-au plăcut, Lykke ceva mai mult decât Hygge, de altfel țin să precizez că am acordat 5 steluțe pe goodreads și altor cărți citite, dar care nu se află în acest top trei.

Revelația anului: Margaret Atwood negreșit, nu am descoperit-o la modul că nu știam nimic despre ea, știam și îmi doream de mult să o citesc, însă mereu amânam pentru că nu aveam eu stare pentru distopii.

Confirmarea unei revelații anterioare: Romain Gary, acest autor are un stil de mă unge direct pe suflet, este trist și vesel, delicat și dur, romantic, dar angrenat în real, melancolic și amuzant. Nu cred că o carte a lui mă va dezamăgi vreodată! Îmi este imposibil să cred asta!

Least favourite: Sign of Four, Arthur Conan Doyle: nu-s neapărat o fană a romanelor polițiste, nu am urmărit nici seria televizată deși am auzit că a fost îndelung aclamată. Mă lovise o curiozitate să citesc ceva de la Agatha Christie la un moment dat și cum Ovidiu este un drăguț, mi-a cumpărat întreaga colecție Arthur Conan Doyle căci mă văzuse entuziastă; am început-o, planul fiind să continui cu ea și în 2019.

Planuri pentru 2019: new year, old me! :)) Adică voi merge la capăt cu această idee de a mă limita la biblioteca personală până citesc tot ce e necitit în ea. Nu am cele mai inviting titluri că de asta sunt mai pe urmă lăsate, dar știu sigur că unele dintre ele mă vor surprinde cum a fost cazul primelor două cărți din topul de mai sus care își făceau veacul în casă de ceva vreme.

Apoi, vreau să termin seria Game of Thrones (mai am volumul 5 împărțit în 2 cărți de genul doorstopper), să citesc alte două de Conan Doyle (aici aș mai avea 4 cărți rămase, dar nu cred că voi avea nervi suficienți în 2019 să termin toată seria) și să mă abțin din a achiziționa cărți noi atâta vreme cât găsesc comori acasă! By the way, de Crăciun am primit cadou toată seria Harry Potter! :))

Să ne auzim cu bine în acest nou an și să devenim mai citiți până la finele lui!

Much love! 🙂

Publicat în Places

București muzical din zbor și până la Sala Palatului

Nu credeam că voi reuși să povestesc despre ultima noastră ispravă în termeni de călătorit datorită lipsei timpului, însă, iată-mă aici, probabil ultima postare pe acest an, relatându-vă despre cum am revăzut Bucureștiul după un an jumătate, mai exact iunie 2017.

Nu suntem fani ai capitalei, dar nici nu o disprețuim: de fiecare dată când merg în București simt și știu că sunt multe de făcut și că orașul e mai mult decât pare, însă niciodată nu am avut suficient timp la dispoziție, poate și pentru că ne facem drum spre București mereu cu ocazia unui concert. În 2015 am fost la ceva nebunie house la Arenele Romane unde doar eu m-am distrat, eu care nu ascult o astfel de muzică, cei cu mine, inclusiv Ovidiu, la căror inițiativă a avut loc acel trip, au fost dezamăgiți pentru că aveau așteptări prea mari: după cum vedeți eu nici nu știu cine a cântat, dar știu că am dansat mult. Anul trecut am fost la Kings of Leon pe care, da, îi ascult, iar anul acesta la sfârșitul lunii noiembrie am ajuns în București, fix în weekendul în care a fost inaugurată Catedrala Mântuirii Neamului, la un concert de muzică clasică susținut de cel mai rapid pianist din lume care e ungur și care se numește Havasi.

Inițiativa i-a aparținut în totalitate lui Ovidiu, eu anul acesta nu am prea avut chef de călătorit și party-uri (nu s-ar zice dacă trag o linie la activitatea mea pe 2018 din acest punct de vedere), însă deși eu nu și nu, și-a văzut omul de treaba lui, a luat două bilete și m-a anunțat că mergem ca să mă mai scoată și pe mine din casă. :))

În ignoranța mea, nu știam nimic de acest Havasi până să îl văd direct în concert, dar omul e un pianist și un compozitor desăvârșit, iar spectacolul susținut la Sala Palatului (prima oară pentru mine acolo) a fost de poveste: un amalgam de arte, sunete și lumini. A fost un regal muzical susținut de un spectacol luminos, voce, muzică modernă armonios îmbinată cu cea simfonică, dans, atât balet cât și acrobație și … viață! Havasi a împărtășit cu publicul prezent momentele din viața lui ce stau la baza inspirației sale pentru compoziții.

Cu siguranță un spectacol mult peste așteptările mele pe care l-aș revedea oricând, iar dacă vreți să gustați o felie de muzică simfonică modernă, vi-l recomand din tot sufletul: nu vă veți plictisi absolut deloc, ba din contră, eu mă uitam îngrozită la ceas că trece timpul și se termină concertul.

47204916_10156259094524335_6947025123568254976_n

Cât despre București, ce pot să zic, e cu de toate, un amalgam de vechi și nou. De data aceasta chiar ne-am plimbat pe străzi desprinse din romanele lui Cezar Popescu cu case de o arhitectură minunată, vechi, dar dărăpănate din păcate. A fost pentru prima oară când am văzut imobile cu bulina roșie de cutremur…

Am mâncat bine în București la restaurantul La Plăcinte, traficul mi-a părut mai ok decât cu alte ocazii, deși se făceau repetiții de 1 dec pe un bulevard, plus că a existat un aport de pelerini ortodocși, inclusiv noi pe avion am călătorit cu mulți preoți veniți în capitala țării pentru inaugurarea catedralei.

Am prins Festivalul Bucovinei în desfășurare unde am mers, dar nu am insistat că nu suntem ascultători de muzică populară decât cu mici excepții, gen nunți. Am fost la Ateneu, ne-am plimbat prin Cișmigiu, iar zborul spre București dus întors a fost foarte lin și cu peisaje de vis pe geam. A fost prima oară pentru mine când am zburat cu Ryanair fiind plăcut surprinsă căci la o prima impresie părea mai curat și mai bine întreținut avionul decât cele de la Wizz și am avut mai mult loc la picioare.

O altă întâmplare curioasă a avut loc pe acest zbor: încă de dimineață, din mașina, în drum spre aeroportul din Timișoara eu m-am exprimat cu voce tare că sunt convinsă să sigur vedem ceva vedete în aeroport, era până la urmă sâmbătă și făceam cu avionul un traseu între două dintre cele mai mari orașe ale României. Bineînțeles că am fost contrazisă pe motiv că vedetele de pe la noi nu zboară cu Ryanair căci mai era un Tarom spre București la o jumătate de oră distanță. Când ce credeți? În primă instanță, după ce am trecut de securitate, în sala de așteptare văd lângă noi niște artiști. Nu i-am recunoscut pe moment, dar știam să sunt artiști pentru că, nu știu, au ei ceva special, îi simți efectiv, arată altfel, sunt altfel…eu așa văd artiștii…sau după cum i-ar caracteriza un inginer, sunt nemunciți! :)) În fine, în cele din urmă mi-a picat fisa, după o atentă monitorizare (haha), erau băieții de la trupa Byron pe care eu îi ascult ocazional. 🙂 Dar asta nu e tot! Când să ne îndreptăm spre avion, cine credeți că mai era acolo? Smiley stătea lejer pe un scaun înconjurat de echipa lui. La care eu, continuându-mi ideea, întreb dacă oare va zbura cu noi. Evident sunt contrazisă. Urcăm în avion, îl las pe Smiley în urmă, deși rămăsesem cu un zâmbet laaaarg pe față, avionul era super aglomerat și lângă Ovidiu nu se așezase nimeni. Îi spun cu voce tare că are noroc că nu e nimeni lângă el că are mai mult loc la picioare (la peste 1.80 m contează mult) când colo, ce credeți, apare Smiley lângă noi și se pune pe locul liber fix lângă Ovi! Oameni buni, care erau șansele?! 🙂 Uneori puțină magie din asta are loc în viețile noastre. Nu am făcut poză cu el, că ne era prea jenă să-i cerem asta, plus că era 6 dimineața, deci nu cred că ar fi ieșit cineva bine în poza la prima oară, însă, mda, am zburat cu Smiley lângă noi cu Ryanair până la București, cu gândul să ajungem la Sala Palatului la un concert simfonic. A fost un weekend plin de artiști și de muzică.

46518985_10156244986894335_3363719189662531584_n

Vă urez un Crăciun minunat tuturor, iar prin minunat mă refer la liniște, masă îmbelșugată, familie sănătoasă alături și odihnă. Și da, puțină zăpadă afară, dacă nu ați avut parte până acum de un cod portocaliu de ninsori cum s-a întâmplat în Timiș și Caraș-Severin acum o săptămână. Ho ho ho!

Cu siguranță ne vom reciti în anul următor când voi reveni cu forțe proaspete și cu tolba plină de povești după un sejur de sărbători (atât Crăciun, cât și Anul Nou) care va cuprinde aproximativ patru țări europene cu locuri noi în care nu am mai fost până acum. La mulți ani! 🙂